1,460 matches
-
se inființa au necesitat o colaborare interdisciplinară deosebită, la un nivel de tehnicitate dintre cele mai ridicate. Descoperirea aceasta a creat o serie de aparate extrem de sofisticate, precum și o serie de tehnici care mai de care mai fanteziste, menite să scruteze practic orice element anatomic și funcțional al corpului uman. Notăm aici experiențe îndrăznețe, spectaculoase cum ar fi primele injectări de substanțe de contrast pe organe de cadavru și mai apoi pe omul viu, spectaculoasa experiență al lui Forsmann, care și-
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
ierte această digresiune retrospectivă; eram singuri pe duneta piroscafului și contemplam siajul și malurile ce dispăreau repede, situație ce predispune în mod deosebit la visare. Furăm întrerupți brusc de portavocea căpitanului ce anunța Giurgiul. Călătorii escaladează duneta, iar privirile lor scrutează orizontul pentru a descoperi orașul anunțat. Eforturi inutile! Nu se zăresc decât o plajă povârnită și noroioasă și două șure prăpădite. Se lăsa întunericul; bruma devenea mai puternică și se transforma într-o ploaie înțepătoare; un vânt înghețat sufla dinspre
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
O idee asemănătoare constată că, "aidoma orbului care investește credință în ceea ce nu vede, omul care privește în față pe Dumnezeu își pierde vederea. Marii cabaliști au fost denumiți orbi, tocmai pentru că tatonează divinitatea cu forme senzoriale asemănătoare: voind să scruteze întunericul, ajung a vedea dincolo de el lumina cunoașterii veritabile"278. Creștinismul reprezintă însă o religie a minunilor și a faptelor extraordinare, a căror explicație se găsește, de cele mai multe ori, dincolo de capacitatea de înțelegere a omului obișnuit, existând însă și situații
Reprezentarea vizuală a sacrului by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
de semiotică (Sonoma, CA, 1994); Duble expuneri: Subiectul analizei culturale (New York și Londra, 1996); Ecranul pestriț: Lectura vizuală a textului lui Proust (Stanford, 1997); Citîndu-l pe Caravaggio: Artă contemporană, istorie absurdă (Chicago, 1999); Concepte mobile în științele umaniste (Toronto, 2002); Scrutînd interiorul: Arta de a privi (London, 2004); Mieke Bal. Texte reprezentative (Chicago, 2006). Mieke Bal este de asemenea o artistă a camerei video, fiind autoarea unor remarcabile filme experimentale despre migrație. 2 1. MGM, 1940, scenariul Aldous Huxley și Murfin
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
lume pestriță multicoloră umple piața. Intrând în liniște și ordine în marea catedrală, unde primesc cununi de aur, enoriașii și soborul de clerici, trimise-n liturghie de prea slăvitul Domn ceresc. Robert un cavaler rătăcitor aștepta pe marmura treptelor catedralei, scrutând intrarea acesteia. Frumos cu trăsături fine, simțea în piept iubirea triumfală. Văzând-o pe Roberta inima-i tresaltă, când liturghia suna-n divină simfonie, în trupul tânăr simțea armonia, exaltarea și triumful fluidului dragostei. Cu stirpea-i din prinți cu
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
de păcate. Din îngerul sfințit cu Duh sfânt, omul a cunoscut căderea. Căderea îngerului nu trebuie desăvârșită și continuată. Să căutăm să fim din nou plăcuți creiatorului. Să ne ridicăm și să fim din nou ce-am fost. Arhanghelul Mihail, scruta universul, ocrotitor. REVOLTĂ ÎN EDEN Spre răsărit, Creiatorul a înălțat Edenul, tărâm plin de farmec și splendoare, din care răsărise miraculoasa grădină plină de fantasme. Udată de Fluviul Vieții din ale cărui izvoare se desprindeau zgomotos patru râuri albastre, ca
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
prost aplicat), rigoarea unor stanțe cu evidentă coloratură imagistică. Egală cu sine în ceea ce privește generozitatea și autenticitatea sentimentelor, dar și cu predilecția pentru imaginea expresivă, reverberantă, Vasilica Ilie își conturează cu acest volum o personalitate distinctă, cultivând o poezie care-și scrutează viitorul cu încredere, luciditate și, deopotrivă, cu orgoliu. Ferită de obscurități și de contaminări facile, lirica Vasilicăi Ilie își proclamă propria condiție și propria rațiune de a fi: aceea de a instaura, prin cuvânt, prin metaforă, primatul purității sufletești într-
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
și celelalte arme ale lui Marte, în fața Cupidonului speriat de un iepure, Venus apare de asemeni goală, alături de Marte, și el gol. — Parodii ? Naiv miniaturist, ca nordicii ? Sarcasmul veninos, ca la Daumier ? Întrebări scoase parcă din cartea despre Cosimo ! Studenta scruta cerul mic și adânc al cafelei. Din când în când, bombănea. Sia nu auzea, își continua, răgușită, prelegerea. „Ați avut un fiu ? Un fiu, poate... Ați fi vrut un fiu ?...“ Dar Sia monologa mai departe, în transă. — Dezrădăcinat, cu toanele
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de necăcios. Și atunci avea impresia clară și sugrumătoare că îi fuge pământul de sub picioare și că rămâne plutind în neant, agățîndu-se cu disperare de crucea din turnul bisericii. Deseori, cu cartea pe genunchi, gândurile i se întorceau în urmă, scrutând momentele trăite, scormonind cauzele... Atunci toate faptele, gesturile și dorințele lui îi apăreau meschine, egoiste, chiar ridicole. Cum l-au indignat, în spital și după aceea, vorbele și întîmplările care nu se potriveau cu așteptările lui! Cum a împărțit lumea
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Și identitatea unui popor stă tot în detalii. Cunoașterea este jar, creația - flacară. Firicelele de adevăr se transformă in nisipul de la temelia imposturii. Eul afectiv și cel rațional sunt într-un permanent război de gherilă. Când îți seacă izvoarele meditației, scrutează cerul înstelat! Este loc în noi și pentru rațiune și pentru revelația creștină. Un mesteacăn desfrunzit pare antena noastră spre nemărginirile sufletului. Introspecția extremă poate fi culcușul marilor timizi. Nu te poți găsi pe tine însuți, decât călătorind prin alții
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
la mii de metri sub pământ. Și nu-l scormonim cum trebuie pe cel aflat pe băncile școlilor. Când îl caracterizezi pe cineva, trebuie să fii ori generos, ori diplomat. Ce minunată ar fi o logodnă a evlaviei cu rațiunea! Scrutează-ți locul în generația ta. Vezi dacă mai ai pe cineva în spate. Mansarda de luptă a scriitorului este câmpul de luptă al tuturor îndoielilor. Niciodată nu știm ce să aruncăm din nacela vieții. Omul a dat paradisul pe cunoaștere
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Ne caută toată ziua copiii prin buzunare. Omul nu evoluează. De câteva mii de ani schimbă o nevroză cu alta. Nu cred că omul se trage din maimuță. De ce să dăm vina pe biata cățărătoare! Am devenit bipezi ca să putem scruta cerul. Schimbarea climei a ucis dinozaurii, nu și anafura asta de om. Ajunși pe podiumul evoluției, oamenii au început să se îmbrâncească unii pe alții. Am devenit bipezi. Dar multe tabieturi ne-au rămas neschimbate. Maimuța ne-a făcut oameni
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
poate fi decât o himeră. Sau un hibrid. Nu toate inteligențele devin caractere. Diplomații și îndrăgostiții ar trebui să știe că nu poți prinde păstrăv cu momeală de plevușcă. Misiunea generațiilor tinere e să transforme iluziile înaintașilor în decepții. El scruta infinitul. Și ceilalți îl credeau șasiu. Imploră mai curând statuile. Nici semenii nu te vor ajuta mai mult. Învingătorul nu cere, pretinde. Leii de la circ își mănâncă uneori dresorii crezând că pot deveni liberi. Ideile prigonite capătă un luciu de
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
revine la bătrânețe. Nu toți care disprețuiesc clipa sunt condamnați la durată. Cutremurile de pământ - aceste vibrante omagii aduse efemerității și neputinții noastre. Pentru bătrâni, ziua de mâine poate fi chiar foarte scurtă. Privită din zona copilăriei, viața pare eternă. Scrutată dinspre zona finală, pare o ciozvârtă de timp. De la o vârstă, dacă nu ai baston, te ții de trabuc. Viața este subordonată temporalului. Speranța pentru durată ne așteaptă Dincolo. Prezentul este maculatorul viitorului. Sirenele mă tulbură și acum. Deși vârsta
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
subtilității. Uneori, în poezie incultura trece drept originalitate. Și în artă, îndrăzneala este pândită de insolență. Cine intră în artă cu muzică militară s - ar putea să sucombe instantaneu. Arta nu poate schimba omul. Îi modifică însă unghiul prin care scrutează viața. Artiștii rămân marii făcători de sens ai vieții. Bate vânt de telenovele prin cultura mapamondului actual. Pe obrazul artei nu se aștern grimasele timpului. Scrisul relaxează aproape cât o înjurătură. În artă, ori valsezi, ori falsezi. Arta poate fi
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
nu - i ascultă. Uneori, tristețea se prelinge din fericirile apuse. E îngrijorător să conviețuiești pașnic cu propria - ți conștiință. Nostalgia - această formă retro de evadare. În materie de imagine, suntem extremiști. Ne considerăm ori ultimii oameni, ori buricul pământului. Sufletul scrutează trupul cu aroganța eternității lui. Indignarea este întotdeauna mai colorată decât satisfacția. Înțelepții nu pot fi puși în situații ridicole decât de nebuni. Deflorarea misterelor ar urâți lumea. Trăim cu speranța marelui poate.. Pe săraci, nu ghioceii îi anunță că
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
nu-i ascultă. Uneori tristețea se prelinge din fericirile opuse. E îngrijorător să conviețuiești pașnic cu propria-ți conștiință. Nostalgia această formă retro de evadare. În materie de imagine suntem extremiști, ne considerăm ori ultimii oameni, ori buricul pământului. Sufletul scrutează trupul cu aroganța eternității lui. Indignarea este întotdeauna mai colorată decât satisfacția. Înțelepții nu pot fi puși în situații radicale decât de nebuni. Principala misiune a hranei e să ajungă pentru toți. Are și valoarea pudoarea ei : se lasă greu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
m-am prins că trenul s-a oprit de tot. De câte minute nu știu, dar ceasul meu dădea semnale clare de dezastru. Mă învîrt prin vagon după controlor în speranța unei informații și îl găsesc atârnând de o scară scrutând întunericul, către locomotivă parcă, dar nu aflu mare lucru. Decât că stăm așa de o jumătate de oră și că normal ar fi să nu stăm. Jumătate de oră însemna cu mult mai mult decât îmi puteam eu permite, în
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
mă cunoști? Ai încredere în mine? Dar în tine? Ce aștepți de la mine?" și câte și mai câte întrebări puse sau gândite, nici nu-mi mai aduc aminte. Când s-a întors J.P. eram amândoi ca doi mateloți la provă scrutând marea fără să scoatem un cuvânt. Ea nu mi-a răspuns la nici una din întrebările puse. Eu bagaj, cum bine știi, nu prea aveam, așa că rucsacul meu era gata de drum în mâna mea. Cu fesul ăla marinăresc pe cap
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
Am acostat și i-am trecut prin față în speranța că va schița un gest. Nimic. Privea prin mine. Jignirea era prea mare. Mă chinuisem mult să fac toate fițele alea cu planșa, obosindu-mă până la extenuarea totală, și ea scruta zarea. Nu existam. M-am înfuriat groaznic, așa că m-am dus la ea și am întrebat-o cu tupeu: "Nu vă supărați, mai stați, că aș vrea să împachetez și eu plaja, să strâng lacul și să mă duc acasă
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
cele trei femele și apoi, mai leneș sau mai demn, masculul, s-au oprit în fața noastră 54 și ne-au privit, secunde întregi, cu gravitate. Cristina și cu mine încremeniserăm. Eram niște prăpădiți pe lângă marile și minunatele ființe care ne scrutau de după curbura moale a sticlei. Foarte curând s-au plictisit de noi și și-au reluat rotirile și răsucirile, atingerile delicate și jocul privirilor. Apa nu se clintea, nu făcea bule de aer sau vârtejuri la alunecarea lor. în bazin
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
are fundații, neavând un subconștient. încotro se va îndrepta însă Poetul, văzând că nu-și află locul în stupul cetății ideale? Cred că ar merita să-i urmărim traseul ulterior. Întorcând spatele filozofilor-legiuitori, el își scutură praful de pe sandale și scrutează orizontul. Patru cetăți "imperfecte" se profilează pe cer. în prima, cea aristocratică, Poetul nu prea are ce căuta. Este cetatea faptei, a armelor, și când armele vorbesc... în a doua cetate, stăpânită de o oligarhie plutocratică, artistul va decora sălile
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
aerul plin de miresme tari. La miazănoapte se vedea Steaua Păstorului. Se întoarseră amândoi cu fața spre locul știut dintre răsărit și miazăzi și încremeniră. Steaua necunoscută nu mai era. Cât era de bătrân, Marele Preot se întoarse pe călcâie scrutând zarea de jur împrejur: steaua nu era nicăieri. Își ridică apoi privirile în sus, spre zenit, dar steaua nu era nici acolo. Atunci Marele Preot se lăsă greoi într-un jilț și rezemîndu-și bărbia în piept stătu așa, mut și
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
napoi la cumpărăturile voastre! Cărațivă! Le arăt insigna. Poliția! Împrăștiați-vă! Mortul e pe targă, iar femeia i se prăbușește pe piept. La asta vor să se benocleze hoții ăștia de cadavre, ca la Înmormântarea prințesei Diana, vor să-i scruteze cu privirea pe cei care chiar o cunoșteau, să le soarbă suferința de pe chipuri. Cineva vorbește cu mine: — Cine ești? — Bruce Robertson, D.S. Bruce Robertson, țip eu la el. Poliția din Lothian. — Ce s-a Întâmplat? Mă uit la individ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
privit mereu cu o anume uimire dornică să-i afle taina. Poate că acum a ajuns la momentul În care ar putea fi consacrat ca un un kigo pentru un haiku. Cu statura sa mai răsărită, stînjenelul pare potrivit să scruteze și dincolo de Închiderea grădinii de flori și a ogrăzii. Poate nu ieșind la poartă ca tot omul ca să vadă cine mai trece pe linie la deal sau la vale. Dar la gard, unde a și crescut, poate să apară pentru
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]