4,690 matches
-
prindă și să-l mănânce la nunta lui. Este de-ajuns să o vadă pentru ca în sufletul lui să se reaprindă dorința de atingere a idealului. Se aruncă în apă, este văzut ținând-o ocrotitor în brațe, după care se scufundă împreună pentru totdeauna în adâncuri. Gestul lostriței suscită interpretări diferite: ar putea fi izvorât din dorința erotică de a se uni în eternitate cu ființa iubită, din răzbunare că el o trădase și se căsătorea cu o altă fată, sau
ASPECTE ALE MITULUI SIRENEI ÎN LITERATUA ROMÂNĂ ŞI UNIVERSALĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367511_a_368840]
-
de manifestările înspăimântătoare ale duhurilor subacvatice îi reproșează că nu a rămas în lumea ei, îi aruncă în mare colierul de corali și ea este nevoită să se întoarcă în lumea ei unde va fi veșnic îndurerată. Înainte de a se scufunda îl roagă pe soțul ei să îi rămână credincios pentru a nu păți nimic rău. Acesta încalcă legământul de la cununie și sfatul ei și al preotului care îi cununase și hotărăște să se căsătorească cu prima lui iubită. Undine îl
ASPECTE ALE MITULUI SIRENEI ÎN LITERATUA ROMÂNĂ ŞI UNIVERSALĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367511_a_368840]
-
liniștea în Țară! Nu vreau de-aici niciunde să mă duc Și niciun loc din lume nu mă-ncape, Tot mai străini sunt cei ce ne conduc, Prăpastia e-atâta de aproape! Și-așa îmi vine-n cer să mă scufund, Pădurile din Munți mi-au fost prădate, Nici nu mai am pe unde să m-ascund De ochii lor vicleni și nu de moarte! Cu gânduri mârșave sunt cei ce vin, Sufletul meu e plin de îndoială, Tu, pedepsește-i
MOLITVA LUI HOREA... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1884 din 27 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367682_a_369011]
-
care stau de ani de zile pe litoral? Sunt de multe generații aici. Oamenii le dau de mâncare pâine, ele depun ouăle și clocesc în stuful de pe lacul Mangalia, unde apa fiind scăzută, găsesc hrană suficientă. Uite, cormoranul care se scufundă acum și ne face concurență la prinsul peștelui, consumă pe zi circa cinci kilograme de pește. Dacă se abate un stol numeros pe baltă, te lasă fără puiet. După ce ne-am servit micul dejun, fiecare și-a văzut de preocupările
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]
-
vieții sfinte mal toate toate ni le-a strâns ca să fim mărgăritar ziua când se scaldă-n zi și lumina în lumină atunci sigur te deprinzi doar pe brațe să îți vină și ființa și menirea când în apă te scufunzi ochii tăi nu mai sunt uzi ci trăiești o nouă viață cum izvorul ți-o croiește de asculți soarele pe toți ne prinde și la toți ne dă lumină însă vai ce puțini sunt ceice mai trăiesc și azi lumina
POEZII DIN ARDEAL de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2008 din 30 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367753_a_369082]
-
După vreo jumătate de oră de tras la vâsle, nu am parcurs nici trei sute de metri. Eu eram deja în apă până la genunchi. Se umpluse compartimentul unde stăteam cu picioarele, de la talazurile ce se repezeau cu forță în prova bărcii scufundate din cauza greutății mele și a apei aruncate de valuri. L-am lăsat pe frate să tragă la vâsle iar eu scoteam apa din compartiment. Din cauza proprie-mi greutăți, la fiecare val, apa intra la loc. Trebuia să facem ceva să
INVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366968_a_368297]
-
ce ne întorcea spre larg, când staționam pe fundul abisului dintre două valuri de peste doi metri. Valurile erau largi și periculoase. Era suficient să te prindă travers ca să-ți umple întreaga barcă cu apă. Cine garanta că nu se va scufunda, sau dacă va rezista la un al doilea val? Iată că începe să se zărească Cazino - ul. Însemnă că nu mai avem mai mult de jumătate de kilometru până la plaje. Intrasem deja în zona de influență a digurile. Acum înaintam
INVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366968_a_368297]
-
vremea răsăritului, mi-am zis, Și gândul umblă după desăvârșire E vremea răsăritului, Și te-am zărit atât de firavă, Atât de subțire. Atât de singură te-am văzut Printre stâncile colțuroase Și aplecându-mă să te feresc M-am scufundat În mine să te adăpostesc... Pentru că aveai petale de lumină Și semne leonine, regale În fragilitatea ta năvălită de vânt Atât de singură Sub eternitatea cerului Măriei Sale Acolo sus, în singurătăți Atât de efemeră te-am găsit... M-am înălțat
REGINA MARIA, REGINĂ A ROMÂNIEI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367071_a_368400]
-
dansa, Prin desișuri întunecate a intrat în mormântul pădurii, umbre și forme prin aer pluteau, un vuiet tot mai puternic prin nepătrunsul de verde-pădure, haotic urca cărările muntelui spre vârf, înfrunta groază cunoașterii, istovit, tot mai adânc în el se scufundă urcând muntele în adâncul Infernului. Cel care pătrunde în flacăra, în zbor, în vânt și Mâna-Ce-a-Scris-Totul vă descifra hieroglifele sufletului tatuat, Există o cale de salvare - Voința prin care deții controlul! Privește spre sursă de lumină, fie ea palida, difuza
SINCOPE TEMPORALE de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367104_a_368433]
-
gheață a unor aripi imense, Misterul Lui: prin El va rămâne frumoasă, nu va muri, prin El va primi darul timpului etern, tot ce-și dorea să caute, să știe, să devină, să fie, suprapuse imagini, chipuri, suflete s-au scufundat adânc în ei înșiși. Palida luna răzbate prin ceață, albi stropi de lumină împrăștie asupra lor, mereu vulnerabili în fața iubirii, noi Începuturi stropesc nisipurile Timpurilor. *Marea Țestoasă ~ la indienii cheyenne din America de Nord Marea Țestoasă e singura care poate purta în
SINCOPE TEMPORALE de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367104_a_368433]
-
-i simtă pasiunea declanșată de sărutările sale fierbinți, împrăștiate cu dărnicie pe tot corpul. Cobora lin, pipăind cu buzele și limba dintre superbii săi sâni, desenând adevărate geometrii, în jurul ombilicului, continuând apoi căutările sale înfrigurate din ce în ce mai jos, până ce capul se scufundă între șoldurile fetei, în timp ce aceasta îl mângâia pe creștet ca în transă, răsfirându-și degetele printre pletele sale, cu ochii scânteind de sclipiri vicioase. Cerul se mai curăță de nori, iar lumina lunii pătrundea pe fereastră, scoțând în relief forma
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366997_a_368326]
-
pe mal blaturile meselor folosite vara la servirea clienților. Așeză un blat pe gheață, apoi păși pe el, montând altul în continuare, până când ajunse la puiul de lebădă. Gheața se spărgea sub greutatea omului, dar blatul de masă nu se scufunda mai mult de câțiva centimetri, abia de îi uda cizmele. În sfârșit, ajunse foarte aproape de puiul de lebădă. Pasărea știa că nu îi este dușman, fiind obișnuită cu prezența oamenilor, așa că se lăsă luată din apă, după ce Nicolae sparse gheața
PLANSUL PUIULUI DE LEBADA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367112_a_368441]
-
firesc, românul « Tragedie și triumf » este realizat în tonuri cenușii, reflectând faptul că dimensiunea personală a vietii personajelor are că principala caracteristică întunericul, neputința, tenebrele. Noaptea este în armonie cu starea sufletească a acestora. Conștiința lor pare înclinată să se scufunde în hăul obscurantismului și să rămînă acolo cât mai mult. Ieșirea din neant devine chinuitoare. Sentimentul fricii, așa cum îl trăiesc protagoniștii cărții, declanșează în mintea cititorului o serie de întrebări existențiale. Ar mai fi de remarcat mulțimea de persoanje secundare
UN ROMAN AL IUBIRII DE DUMNEZEU SI DE APROAPELE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 159 din 08 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367211_a_368540]
-
băieții din orchestra lui Marco și Massimo pare o bombă gata să explodeze. Au descins carabinierii la restaurant și le-au pus o mulțime de întrebări în legătură cu Marco și cine știe ce alte lucruri, căci erau toți nervoși ca șobolanii când se scufundă corabia pe care navighează. -Adevărat? Întreabă ea cu o urmă de îngrijorare în voce, la gândul că acțiunea de al îndepărta ieri pe Marco din fața casei sale, a provocat o reacție în lanț care ar putea să ducă la trădarea
PETRECERE NEFASTĂ (10) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368516_a_369845]
-
de Tată! M-am apropiat de unda ce clipocea în matcă, În susuru-i de apă mă transpuneam, de parcă Așa-și fi fost de veacuri, călătorind prin lume, Un picur din izvoare, o mare fără nume, Occean în care zilnic se scufunda o barcă. Mi-am ridicat privirea, spre înălțimi albastre, Am inspirat zenitul și cerul plin de astre, Cu fiecare suflu simțeam tot mai aproape, Frunze, spice și codrii, țarini și-ntinse ape Și focul ce mocnește în inimile noastre. În
ARCA VIEȚII de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2104 din 04 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368658_a_369987]
-
un moment de deșteptare națională. N-a fost să fie! Pe acest fond, urmând a treia cale iliesciană, nici în car, nici în căruță, s-au născut rețelele de tip mafiot la nivel local și național, care au măcinat România, scufundând-o adânc într-o mlaștină a imoralității cu repercusiuni vizibile la fiecare pas. În toate domeniile de activitate. Regimul jucătorului Băsescu a tulburat atât de tare scena politică, încât Stânga și Dreapta și-au dat mâna într-un proiect politic
TABLETA DE WEEKEND (176): VOCAŢIA RATĂRII de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368695_a_370024]
-
reacțiile totul este ceea ce este pentru vecie cu excepția că eu ar trebui să tac la o margine de prăpastie să nu mă mai lamentez că istoria are ca marea flux și reflux precum o femeie în frigurile dragostei conștiința se scufundă foarte departe atingând eternitatea cu aripa visului geografiile mele sunt fără substanță nu le ferește timpul sunt un fel de valuri ce se înalță și îngenunchiază într-o clipită un fel de ceață prefăcută-n nori elan congelat în niște
FLUX ŞI REFLUX de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363681_a_365010]
-
fie cuprins de îndoială. Spre mine te poți îndrepta Dar calea-i plină de hârtoape În inimă când ai vreun dor Oricând eu îți voi fi aproape. N-aș vrea să-mi pierd temperamentul Să cad în mlaștini să mă scufund Vreau să merg în pas cu prezentul La infinit, ba chiar mai mult. 1964 Referință Bibliografică: FANTEZIE ? / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 900, Anul III, 18 iunie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Mihai Leonte : Toate Drepturile
FANTEZIE ? de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 900 din 18 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363706_a_365035]
-
șarpelui, «cel mai șiret dintre toate fiarele de pe pământul-rai» («Iară șarpele era mai înțelept decât toate hiarăle ceale de asupra pământului...» - ibid.). Amăgitorul șarpe cu fundă roșcată, zărit o secundă numai, în „undă“, în „oglindă-undă“, „dialogând“ cu domnișoara-Evă, îi afundă (scufundă) și eroului liric (în autoproiectarea-i adamică) inima, aidoma „celuilalt șarpe“ ce, cu aproape două milenii înaintea celui biblic, a furat planta ne- muririi lui Ghilgameș (cf. GAB, 176), la scăldătoare, între „unde“ pierzându-și urma. În viziunea stănesciană, pedeapsa țintește
A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (2) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363613_a_364942]
-
culcat pe un pat care după un timp a început să plutească. A privit în jur, era în largul mării. Pe mal, indivizii se hlizeau și îl îndemnau să înoate. El nu știa. Patul se umezea treptat, începea să se scufunde, simțea că se sufocă de frică. S-a trezit. Era la el acasă. A fumat o țigară, i s-a făcut rău, apoi a adormit din nou. I-a povestit unui prieten ce visase. Acersta a ridicat din umeri. I-
VASILE DOI de BORIS MEHR în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363745_a_365074]
-
pentru lichefierea gazului pentru platformele de exploatare marine, stații militare radar, submarine, alte nave de tonaj mai mic. V-ați întrebat vreodată cum se încarcă aceste meganave? Mare parte din suprafața unui asemenea vas o reprezintă platforma transportoare. Aceasta se scufundă, se parchează deasupra încărcătura, apoi platforma se ridică și navighează spre destinație. Simplu, nu? PODUL DE APĂ PESTE APĂ Este un pod real, seamănă cu o autostradă inundată și există pe Terra, nu este o halucinație a lui Jules Verne
ZIUA INGINERULUI de SIMONA BOTEZAN în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364655_a_365984]
-
-i simtă pasiunea declanșată de sărutările sale fierbinți, împrăștiate cu dărnicie pe tot corpul. Cobora lin, pipăind cu buzele și limba dintre superbii săi sâni, desenând adevărate geometrii, în jurul ombilicului, continuând apoi căutările sale înfrigurate din ce în ce mai jos, până ce capul se scufundă între șoldurile fetei, în timp ce aceasta îl mângâia pe creștet ca în transă, răsfirându-și degetele printre pletele sale, cu ochii scânteind de sclipiri vicioase. Cerul se mai curăță de nori, iar lumina lunii pătrundea pe fereastră, scoțând în relief forma
NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364687_a_366016]
-
zice că e o anticameră în care găzduiește voia bună, pacea, uitarea de griji, de intrigi, de rele, de urât și supărare. E, așadar, un număr de ani de când sunt prieten cu vinul „Cotnari”, iar dacă ar fi să mă scufund în meditația spuselor lui Mircea Eliade, ar trebui să primesc între gânduri grija că o prietenie îndelungată nici nu durează, nici nu trebuie să dureze. Dar nu e așa! Irina însăși repurtează prin farmecul ei victoria asupra grijii de a
LA IRINA, „COTNARIUL” E PRIETEN de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364754_a_366083]
-
lățime, iar peștele nu se ridica la suprafață să ia aer și apoi să se liniștească. Atât îmi mai trebuia, ca tocmai acum să treacă vreo ambarcațiune! Cred ar fi fost culmea ghinionului! Gică aștepta la nivelul apei cu minciogul scufundat în apă, iar eu mă luptam din răsputeri să țin peștele spre suprafață și cât mai aproape de mal. Mulinând mereu, a început să i se vadă spinarea și aripioarele spinale mari, arcuindu-se prin apa tulbure. Poate că obosise și
AVENTURI IN DELTA DUNARII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1306 din 29 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349528_a_350857]
-
am privit cerul, am admirat ninsoarea, apoi ne-am luat rămas bun și ne-am urat reciproc: poftă mare! Vorbăreață de obicei, de data aceasta am parcurs drumul până acasă într-o tăcere deplină. Atât eu cât și bunicuțu eram scufundați în marea liniștii interioare, pătrunși de bucuria înălțării sufletești din timpul slujbei. Ajunși acasă, ne-am scuturat zăpada de pe haine, pe prispă, apoi am pășit îmbujorați în căldura camerei, ce ne-a învăluit în parfum de brad și aromele ispititoare
INTRAREA MAICII DOMNULUI ÎN BISERICĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1448 din 18 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349692_a_351021]