4,809 matches
-
de cele ce aveau să urmeze, nici el nu avea cum să se angajeze muncind...! Șantierul propiu zis era coordonat de un maistru civil, doi or trei magazioneri ce aveau În sarcină distribuirea ori primirea la sfârșitul zilei a tuturor sculelor mai importante precum și câțiva macaragii ce ridicau la Înălțime tot felul de materiale, ce de fapt erau În legătură directă cu executanții. După alte câteva zile de activitate Tony Pavone observă un lucru ciudat. În fiecare dimineață la Începerea lucrului
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
chinuită. Și era foarte chinuită. Se duse Înapoi cu mintea la o declarație a Angelei Gruner, o bâlbă scoasă după câteva pahare când râdea, veselă, și evident se simțea liberă (până la brutalitate) În fața bătrânului unchi Sammler. „O minte jidănească, o sculă neagră, o frumusețe nordică“, spusese, „asta vrea femeia.“ Asamblând bărbatul ideal. Mda, dacă stăteai să te gândești, avea linii de credit la cele mai bune magazine din New York și acces la tot ce era mai bun pe lume. Dacă Pucci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Yorkului, da. Dar să vadă, să se bage, să Își bage nasul, ăsta era Lionel, punct și de la capăt. Trebuia să fie și el băgat cumva În joc - Sammler credea că asta era expresia la momentul acela. — Și-a scos scula? N-a zis nici un cuvânt? Doar a arătat-o? Uau, domnule Sammler! Ce naiba a vrut să zică? Cât de mare era? N-ai spus. Îmi imaginez. E ca scos din Veghea lui Finnegan. „Toți trebuie să se dezgolească În față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
despre același comportament, „Ce sărit de pe fix“. A fost foarte impresionat de experiența dumitale. De fapt, ce-a făcut tipul, unchiule? S-a expus. Și-a dat jos pantalonii? — Nu. — S-a desfăcut la ei. Și apoi și-a scos scula. Cum arăta? Mă Întreb... I-a trecut prin minte că nu vezi prea bine? Nu știu ce i-a trecut prin minte. Nu a spus. — Ei, povestește-mi despre chestia asta. Nu era chiar neagră, nu-i așa? Trebuie să fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
1 cu unt, și cafea. Doctore Lal, presupun că nu sunteți mâncător de carne. Vă place brînza de vaci? — Vă rog, dacă s-ar putea, fără pește. — Dar unde e Wallace? spuse Sammler. — A, s-a dus sus cu niște scule să repare ceva În pod. Zâmbi În timp ce se Întorcea În bucătărie, zâmbi În special spre Govinda Lal. Lal spuse: — Sunt deosebit de fermecat de doamna Arkin. Sammler se gândi : A intenționat, pe nevăzute, să fii fermecat de ea. Îți pot da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
O.K. Dar cât putem să tot aruncăm? Până vin pompierii. — Ai chemat pompierii? — Normal. Am pus-o pe Margotte să sune. — Or să Întocmească un raport. Pe aia se vor baza cei de la asigurări. Aș face bine să pun sculele la loc. Adică vreau ca asta să pară un accident. — Că s-au desprins pur și simplu țevile? S-au desfăcut singure? Aiurea, Wallace, țevile plesnesc doar iarna. Da, bănuiesc că așa e. — Deci ai crezut că sunt pline de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
sculptura în brațe. — Mă ocup eu de asta, am zis și am scos-o afară din cameră. Jos în bucătărie am pus sculptura pe o masă și am ascuns manuscrisul într-un seratr. Apoi m-am dus la lada cu scule de sub chiuvetă. Sculele lui Eddie sunt teribil de mari și de scumpe. Am fost aproape sedusă de un ciocan cu mânerul de fildeș încrustat. Dar m-am oprit până la urmă la o toporișcă mică de oțel. (Mai urât, dar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Mă ocup eu de asta, am zis și am scos-o afară din cameră. Jos în bucătărie am pus sculptura pe o masă și am ascuns manuscrisul într-un seratr. Apoi m-am dus la lada cu scule de sub chiuvetă. Sculele lui Eddie sunt teribil de mari și de scumpe. Am fost aproape sedusă de un ciocan cu mânerul de fildeș încrustat. Dar m-am oprit până la urmă la o toporișcă mică de oțel. (Mai urât, dar mai puternic.) Am deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
pe care i-am avut... După mai bine de un an de trăiri existențialiste am început să mă satur de mine, apoi am început să mă urăsc. „Da’ tu de ce te tot lamentezi atâta, mă întreba Marlen? Nu-ți funcționează scula, te-a părăsit iubirea vieții tale și ai nevoie de o scuză metafizică, ești handicapat, schilod, ce dracu-i cu tine? Dacă vrei să te masturbezi mintal, fă-o de unul singur, n-o face în public.” Ce dracu’ era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Argentina 200.000 euro; Banca Centrală 100.000 U.S.D. În funcție de vânzări, firma Lamisco urma să propună firme locale specializate pentru a face service. S-au mai purtat discuții și cu alte firme din Israel, ca: Lamed Investment & Trade Ltd. pentru scule de mână, cu firma Ranon Co., la Direcția Generală a Kibbutz-urilor pentru fitinguri galvanizate în valoare de 50.000 U.S.D.; de asemenea, am purtat discuții și cu firma Alda Israel Fireign Trade Co. Ltd. pentru vânzarea produselor Mașinexport în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
luntrii, ci ca să mă ardă și să mă curețe de iarnă soarele biruitor. Mi-am trezit luntrașul turtucăian, care dormita cu fruntea pe genunchi, și am pornit domol, prin florile de lumină presărate de sălcii pe luciul lacului. Îmi strânsesem sculele. Nu mai aveam nici putere, nici dorință să prind cu vechile viclenii crapii Dunării. Mă simțeam însă atras de ascunzișurile necontenit înoite, în cotloanele și printre ostroavele apei. Cu mult înainte de asfințit eram singur, cu totul desfăcut și despărțit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
sub vânt, l-a aprins și m-a învăluit în fum. Lăcrămam și tușeam. Bătrânul rânjea de ticăloșia mea. Urmând să umble prin gospodăria-i puțină, da cu piciorul ici, îndemnând lucrul să se puie la locul lui, trăgea o sculă de subt un țol și se mira cum de s-a ascuns acolo. Cel dintăi snop de stuf se mistuise; fumul se risipea și eu ieșeam în lumină, plutind ca pe nouri și genuni. Uncheșul Mitrea mă admira, recunoscând în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
asigurat că este mai tânăr decât ea și ușor de ținut sub papuc. Între noi fie vorba, s-a asigurat totodată că este un mascul brunet și chipeș, cu umeri largi și bine-făcuți și - zice Helen (nu mă întrebați) - o sculă mare și frumoasă. Pe lângă Kate, „copilul abandonat“, Adam și Claire mai au doi copii și locuiesc la Londra. A doua ca vârstă: Maggie, lingușitoarea. Cu trei ani mai mică decât Claire, Maggie se distinge prin refuzul de a fi recalcitrantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Pe scurt, un grup de tineri petrecăreți din New York descind în mijlocul unei comunități rurale sărace din Pennsylvania și insistă să le construiască o casă unor prăpădiți bătuți de soartă. Orășenii se distrează de minune, alergând de colo-colo, jucându-se cu sculele electrice și stând treji toată noaptea, bând bere în jurul unui foc de tabără, ștergând-o apoi înapoi la New York și la apartamentele lor minunate cu parchetul uniform, lăsând în dar comunității rurale sărace o casă strâmbă în care intră apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
început să mă legăn înainte și înapoi. Clitorisul meu se freca de penisul lui și sânii mei îi atârnau peste față. Mi-a cuprins sfârcurile cu dinți ascuțiți, cu mâinile strângându-mi șoldurile, purtându-mă în sus și jos pe scula lui, din ce în ce mai repede. Căpătâiul patului scârțâia la unison cu zgomotele pe care le scotea el. „Ah! Ah! Ah! Ah!.“ Apoi, „Oh, la naiba, nu!“. Tresărind și cu un ultim „AHHH!“, s-a împins în mine, trăgându-mă înspre el. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ie Subiect: Totul la vedere N-o să-ți vină să crezi ce s-a întâmplat. Azi-dimineață am primit prin poștă un plic A4, plin cu fotografii în care Racey și Detta se călăresc. Nu mai lasă pic de loc imaginației - scule și toate cele la vedere, crimă și pedeapsă. Ți se întoarce stomacul. Deci, și-au făcut de cap tot timpul! Harry avea dreptate, eu am greșit. Dar de ce îmi trimite cineva poze cu ei, mai ales acum că nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
-i calc cămașa lui Garv. Dă-mi-o mie, a zis Claire. I-o calcă Adam. —E mai degrabă băiat în casă decât bărbat, a strigat Helen dintr-un dormitor alăturat. Cum mai poți să-l respecți, chiar dacă are o sculă mai mare decât media? Toată lumea se învârtea în fața salonului Quaker, gătită de sărbătoare; alcoolici convertiți cu tenul curat, irlandezi rumeni, din care cea mai mare parte erau unchi și mătuși, și Bărbați Adevărați cu părul lung, atât de mulți încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
sau să-mi termine un ochi! S-ar putea ca frica să se dezlănțuie, așa cum am mai văzut, și să uiți de tine, să nu-ți mai pese de nimic. Poate că am nevoie de o gașcă sau de o sculă sau de un pistol. Dar acum, că am început să-mi iau seama, mă gândesc că ar fi mai bine să n-am de-a face cu frica. Când e vorba de bătaie, sunt curajos - sau nesăbuit sau indiferent sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cârciumi nu există decât o regulă: maximum de violență, de la bun început. Nu ezita, nu aștepta ca războiul să se dezlănțuie. Să-i faci praf instantaneu. Lovește-i cu orice îți cade în mână - cu o sticlă de lapte, cu scule de mașină, cu cheie franceză sau cu monede Prima lovitură trebuie să spargă. Dacă adversarul îi face față și tu te prăbușești, va trebui să încasezi tot ce are el să-ți dea de cheltuială. Cea mai cumplită, extremă violență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
vina ta Medicamentele pe care le iei sunt de vină. Banii sunt de vină. Dar or să-ți dea niște pastile gratuit și, o vreme, te vei simți mai bine. — Mai vreau, îmi spuse el. Îmi place ce stil ai. Sculă mare și tare ce ești... Ne întâlnim noi într-o bună zi. — Sper. Și după ce o să termin cu tine, iubitule, n-o să mai rămână decât o mână de păr și dinți. — Ne întâlnim noi... — Ne-ntâlnim noi într-o bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
parte de un sfert dintr-un film a cărui acțiune se derula în pădure: fragmentul se concentra asupra dragostei care înmugurea între o fată și un măgar. Iat-o zâmbitoare, chiar în clipa când se pregătește să ia în gură scula babană a animalului. Ai! Măgarul nu părea prea înnebunit. — Sper să-ți iasă bani buni din afacerea asta, surioară, am murmurat eu în timp ce ieșeam. Nu arăta rău... În final mi-am rupt 28 de minute prețioase din timpul meu pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Ă? — Amanta? Ea ce motivație are? — Ă? — De ce se culca ea cu tipii ăștia doi? Tatăl îi dă bani. Okay. Dar Fiul? Ea riscă foarte mult. Și Fiul e așa un tăntălău. Nu știu, am răspuns. Poate-i cel mai sculă de basculă. — Poftim? Poate e un amorez aprig. — Ăsta nu-i un motiv. Așa ceva nu poate fi arătat cu dramatism. Problema cea mai importantă legată de Amantă ar fi că nu e blondă proastă, corect? Atunci, de ce se comportă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
liniștit... Doamne! Nu ați putea fi prea relaxați dacă v-ați afla pe scaunul electric al lui Roger. Roger e igienistul meu, e dentistul meu. De patru ori pe an, înarmat cu pensete de forma unui cioc, cu țepușe și scule ca un cap de săgeată, Roger îmi verifică rădăcinile. E ceea ce noi numim purificarea de zgură sau controlul tartrului. Dar ce dracu e tâmpenia asta cu tartrul? De ce nu-și alege și tartru’ ăsta pe altcineva? Nu-l deranjează pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Sour și al unui surdo-mut în celebrul film al anului dedicat diliilor: La casa de nebuni. Din câte îmi amintesc, atât vagabondul cât și mutul erau niște psihopați mie-n sută, care se dedau la violențe subite și nediscriminatorii - mari scule de basculă, pricepuți în a stârni urlete atavice. În timp ce traversa scârțâind grinzile, apropiindu-se de noi, cu părul lui îmbibat de ulei, care îi acoperea umerii ca un șal, cu încheieturile mâinilor care zgâriau podeaua, atât eu cât și Fielding
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Uite încă un sfat: dezbracă-te înainte de începerea acțiunii. În timp ce țineam brațul Selinei în mâna dreaptă și aveam catarama curelei în cea stângă, mi-a prins una bună de tot cu genunchiul ei osos. Am luat-o chiar la rădăcina sculei mele sculate, care pulsa dureros. Fui, hai c-a fost tare, mi-am spus eu pe când mă izbeam cu spatele de podea. Ghemuit și cu respirația tăiată, am rămas nemișcat cu lumina atârnându-mi pe față. Simțeam cum mă înverzesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]