1,371 matches
-
cel cu tigvă, ancie, cu tub de lemn și cameră de presiune, în fine, urmașii, un cimpoi gușat și clarinetele l o fifă din Oltenia, strămoșul naiului, astăzi cu totul dispărut l un nai cu 23 de tuburi, un fluier-boată (sculptat timp de 180 de ore), zurgălăi și multe-multe alte minunății în colecția de care Ovidiu Papană e tare-tare mândru: „Nu m-aș despărți de ea pentru nimic în lume“, spune cu mâna pe inimă. De la Cântarea României, la cucerirea Europei
Agenda2004-11-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282169_a_283498]
-
de epocă. Dar parcă prea se merge repede... − Nici n-ai timp să le vezi bine, gândește Shelley. Nu-i normal să te grăbești așa! Și Shelley rămâne în urmă, într-o cameră frumoasă, cu canapele lungi, măsuțe și scaune sculptate, un pian imens și o vitrină plină de porțelanuri fine. Deschide vitrina (deși este un semn cu „Nu atingeți exponatele!”), scoate o vază de porțelan, o pune la loc, deschide pianul, se trântește pe o canapea. Și timpul trece... Într-
Minunatele aventuri ale lui Lucy și Shelley by Maria Elena Lebădă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1680_a_3087]
-
o odaie. Ca pisicile, nu se putea despărți de casă. Degeaba își cumpărase apartament la bloc. Burlac, îl folosea numai ca depozit pentru tot felul de amintiri pe care, pe rând, le sustrăgea din casa părintească : tăblii de pat, cercevele sculptate, piese disparate dintr-un pian matern, somptuoase scaune șchioape. În noul apartament intra cu un resentiment de pușcăriaș. Datorită transmisiunilor directe prin pereți, nu pierdea nici un instructaj acordat copiilor, nici orele de relaxare cu muzică modernă care-l stinghereau mai
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
patronajul direct al reginei Maria, la 9 iunie, când s-a sărbătorit centenarul Tudor Vladimirescu, trupul Ecaterinei Teodoroiu, eroina de la Jiu, a fost reînhumat la Târgu Jiu, în fața catedralei. Ceva mai târziu, sculptorița Milița Petrașcu a realizat monumentul din marmură sculptată. Pe cele patru laturi ale monumentului au fost redate scene din viața eroinei, care a rămas în conștiința neamului românesc drept „Eroina de la Jiu” - „Ioana d’Arc a poporului român”. Dragostea de țară nu are vârstă Despre Maria Zaharia, o
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92337]
-
cobora vertiginos în pantă, indicându-i drumul ce trebuia să-l urmeze până la stăpânul castelului ce stătea într-un fotoliu în mijlocul labirintului stilizat, reprezentat de mozaic. Pilaștrii înalți, imitând arborii, se răsfrângeau brusc la nivelul ochilor Bătrânului în arcuri boltice, sculptate ca niște ramuri înfrunzite ce se întretăiau într-un joc grațios de linii, acolade și volute. Vitraliile cerneau o lumină difuză de culoarea șofranului. Mierle negre cu cioc portocaliu zburătăceau pe sub bolți, căutând parcă o ieșire. Dar nu stâlpi de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
l-a sunat la câteva zile, spunându-i că are nevoie de bani, că totul s-a scumpit, că vine acasă... Spre miezul nopții, intră în dormitor. Ilona adormise, cu un zâmbet fericit. În patul dublu, din lemn de nuc sculptat, așezat în mijlocul camerei, luminat discret de o veioză, părea o fetiță, îi mai lipsea o păpușă sau un ursuleț din catifea... Deasupra patului, dintr-o oglindă imensă de cristal, un bărbat matur, încărunțit, puhav la față, dar și la corp
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
râșniță turcească de cafea, cilindroidală, foarte ornamentată și ea cu arabescuri. De asemeni, pe mensola de sub oglindă se îngrămădeau ca într-o vitrină vreo douăzeci de sfeșnice de argint, de toate dimensiunile. Pe o ladă de formă italiană (o cassapanca sculptată cu flori și capete de îngeri) se ridica un vraf de cărți îmbrăcate în piele, părând - după aspectul lor de vechime, cotoarele imprimate în aur și găurile de cari - ediții din secolul al XVIII-lea. Cine le deschidea avea surpriza
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
făcând toate hatârurile cumpărătorului, fără a putea să iasă din sfera unui anume înnăscut bun-gust. Printr-o întîmplare oarecare, pendulul intrase acum în proprietatea lui Saferian. Pe un postament cu două trepte ședeau două statui de femei în mărime naturală, sculptate astfel că fibra lemnului își arăta apele pe la genunchi și pe pântece. Între cele două femei era atât spațiu cât să încapă pendulul propriu-zis, încît ecranul se afla între subsuorile femeilor, care își împreunau mâinile deasupra orologiului, ținând în palme
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
apoi se opri și se uită prin deschizătura îngustă. Se vedea o bandă verticală de tapet, pe care pîlpîia lumina. Lanark deschise larg ușa și intră. încăperea era o bibliotecă luminată de un foc viu care ardea sub o poliță sculptată. Deasupra rafturilor cu cărți ce acopereau pereții se aflau portrete și, între ele, arme străvechi încrucișate. înăuntru erau multe fotolii din piele cu spătare înalte și o lampă cu un abajur din mătase roșie se afla lîngă unul dintre ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mobilă, dar era o încăpere plină de amprente personale triste. Schițe în creion copilărești atîrnate pe pereți care înfățișau cîmpuri verzi și mări albastre nereușite. Observă și unicul ceas de perete pe care îl văzuse vreodată, după cîte își amintea, sculptat și pictat ca o cabană, cu un pendul jos și o greutate aurită în formă de ghindă. îi lipseau limbile. O chitară fără coarde stătea pe o comodă și un ursuleț pe pat - o saltea pe podea, lipită de perete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
stil modern, căci detestam zorzoanele. Pereții albi și covorul simplu rămăseseră la fel, dar priveliștea de dincolo de fereastră se schimbase. Ceea ce cîndva fusese o stradă tipică pentru centrul de afaceri al unui oraș industrial vechi, o stradă cu fațade atent sculptate și cu multe coloane, era acum mărginită de suprafețe goale străpunse de goluri dreptunghiulare. Pe loc mi-am dat seama ce se întîmplase. Nemulțumită să se prezinte în materiale mai sărăcăcioase decît acelea pe care le păstra pentru alții, realitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de vapoare. Tînărul Jardine era avocat și a devenit lord Provost, iar fiu-său s-a dovedit a fi cam escroc, dar n-are importanță. Atîrnam tablourile alea în holul cu pardoseală de marmură și lambriuri. Ramele erau din nuc sculptat și acoperit cu foiță de aur, dar holul era întunecos, pentru că nu erau ferestre, în afară de luminator, care nu prea era de folos, fiind acoperit cu vitralii. Cînd am terminat, am deschis ușa din față și am coborît treptele spre trotuar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mereu ceasul după el. O să facă parte din existența lor. Ajunse la o fabrică - un cub imens din cărămidă la intersecția a două străzi. își îndreptă cravata, strînse mai bine mapa și împinse ușile turnante din alamă, sticlă și mahon sculptat. Holul de la intrare era un spațiu gol, cu o ușă mică inscripționată INFORMAȚII. Răsuci mînerul și intră într-o încăpere îngustă ca o pană, cu un pupitru și o bătrînă blocată într-un colț de o tejghea din lemn galben
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
că sînt bine, zise Sludden zîmbind și dînd aprobator din cap. — Comitetul s-a întrunit, spuse Ritchie-Smollet. Vă rog să vă ocupați locurile. Cei prezenți se duseră spre pereți și se așezară. Sludden luă un scaun cu spătar înalt și sculptat și brațe; Ritchie-Smollet îl conduse pe Lanark la dreapta lui Sludden, iar el se așeză în stînga lui. Liniște, vă rog, zise Ritchie-Smollet. Secretarul comitetului nu a reușit să-și facă apariția, așa că va trebui să considerăm că procesele verbale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de pe masa cu franjuri fabuloși. În ciuda promisiunilor feroce, proprietăreasa făcuse înmormîntarea cu toată pompa, după cele mai simandicoase obiceiuri de mahala. Șase țigani cu alămuri cojite și strâmbe și cu o tobă mare urmau, cântând marșuri mortuare, dricul de lemn sculptat, cu vitrine subțiate de atâta lustruit, tras de cai mascați, cu panașe negre. Câțiva țigănuși purtau prapure grele, decolorate de intemperii. Unul era agățat și la intrarea în curte. Ținîndu-se de marginea din spate a dricului și bocind, în haine
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
simtă și ce să facă, zise: "Dar nu mi-e cald, nu e așa cald." " Nu, dar așa o să te simți mai în largul tău." Cum Maria ezita, cântăreața se ridică, făcu câțiva pași până la o mică servantă de nuc sculptat și scoase o sticlă și două pahare cu picior. Turnă o licoare aproape neagră și întinse un pahar fetei. Întoarse placa patefonului și ascultară "Zaraza": Când apari, senorita, în parc, pe-nserat Curg, în juru-ți, petale de crin, Ai în ochi
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
atât de familiare, Mihai Viteazul, Heliade, Gheorghe Lazăr și Spiru Haret se ridicau asemenea turelelor unor submarine monstruoase. Clădirea cenușie a Universității, întinsă pe o lungime uriașă, părea o faleză de bazalt de-a lungul unei mări înghețate. O faleză sculptată iregular, pe fațada căreia statuile alegorice, Științele, Artele, Agricultura, Comerțul ar fi putut fi tot atât de bine mostre de fantastic natural, bizare stalactite în care intemperiile ar fi săpat gryli și troli și alte nenumărate știme. Arborii cu crăci negre, pline
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
falcă, între măselele lui cu coroană de aur și peretele fleșcăit al obrazului, un mic ghemotoc însîngerat, urcă în fugă scările clădirii coloniale. Pe palier, scuipă ghemotocul într-o scuipătoare lustruită, care aduna în curbura ei scara interioară de lemn sculptat, lambriurile din patru esențe de lemn prețios și marele tablou, imitație după Degas, cu dansatoarea încheindu-și șireturile pantofiorului. Dimineața, fratele luase parte la o ceremonie șamanică în care vindecase un muribund sugîndu-i boala din trup și arătîn-du-i-o apoi sub
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ilizibil, iar în interior se aflau niște ființe: viermișori dantelați delicat, cu nuanțe de roz și firișoare negre în coadă, alții marmorați pe pielea umedă în degradeuri de vitiligo, vagi reptile cu lăbuțele abia înmugurite, o sibilă cât un gândăcel, sculptată parcă în plumb, citind de zor într-o carte, un spermatozoid de cinci centimetri lungime, un embrion transparent, prin pielea căruia se zărea creierul ca o pungă cu venin... Îmi mai aduc aminte, în fine, că într-una dintre fiole
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pe care o dată avea s-o umple-n întregime trupul catifelat al marelui fluture - capul împins în altar, toracele umplând, cu cele șase piciorușe, spațiul de sub boltă, abdomenul lățindu-se moale pe culoarul dintre strane, până la marile porți de abanos sculptat ale Ieșirii - se desfăceau lateral alte două galerii, abside mărețe în care aveau să se-mpingă, în cruce, aripile, cu nebunia lor de culori, cu ochii lor de azur tivit cu aur intens, așa încît biserica-fluture, fluturele îmbrăcat în biserică
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mai fi vrut. Dar pe peretele din stânga, opus ferestrei, al acestei găuri de șobolan se deschidea, pictată în aur și purpură, scăldată-ntr-o apă crepusculară, cea mai uluitoare perspectivă din lume. O ramă grea, străveche, de bronz imitând lemnul sculptat, cuprindea aproape întreg peretele, prelungind odaia într-o lume diferită, stăpânită de amurg. Depunerile de gudron și praful de pe pânza din ramă nu putuseră atenua magia intensă a acelei lumi: strălucirea de flacără a clădirilor în prăbușire, misterul galeriilor, transparența
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de nedescris panoramă! Căci sute, mii de alte jonci cu pânza roză-n amurg porniseră și ele pe apa fără de valuri, sub bolovanii de lumină ai lunilor ce se reflectau în ocean. Copilul stătea la prova, nemișcat ca o figură sculptată acolo, așteptând să apară ceea ce-i apăruse deja, demult, într-un vis, țărmul acela cu neputință de uitat vreodată. Și iată-l, măreț ca o viziune de hașișin, complicat și indescriptibil ca o planetă străină. Iată acea stâncă urieșească, scăldîndu-și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
încălecate, balustradele în zig-zag, treptele, mii de trepte... Iată ferestrele mici ca de bunkere, iată coloanele și iată bolțile, iată acoperișele suprapuse. Iată luminile pierzîndu-se în Lumină. În amurgul greu muntele strălucea, mai încărcat de podoabe decât oricare altul, munte sculptat în fildeș, arhitectură pustie... Căci pustiu era acel furnicar de palate. Pustii acele Sfinte Sofii, pustii acele Taj Mahaluri. Copilul pătrunse prin porți colosale-n orașul sfânt - cât de sfînt? - și se afundă, lângă omul de foc și alamă lustruită
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cu fața spre cameră. Mizeria ei cenușie, harababura lucrurilor din ea, putrefacția spațiului în cubul ei de beton iviseră totuși, ca plantele băloase din mlaștini, o inflorescență uimitoare, perversă ca orice frumusețe fără sfîrșit: tabloul din rama grea de bronz sculptat, ocupând tot peretele de lângă ușă. Acum, o dungă de lumină portocaliu-fluorescentă, venind de pe fereastră, îl străbătea, adîncin-du-se-n lumea aceea de ambră și aur topit. Clădiri mute, fragile, străvezii, cu fațadele încărcate de statui ciobindu-se-n înserare. Ruine melancolice îndurînd
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
tot în pădurea fără sfârșit a scaunelor dentare. Ieșirea o aflai numai dacă mergeai drept înainte, cu ochii-nchiși, cam treizeci de pași de la măsuța bătrânului. Atunci ajungeai de partea cealaltă a sălii, având în fața ta un perete cu lambriuri sculptate în care se contura o ușă care-n întuneric părea un cheag de sîn-ge-ntărit pe o rană. Coca nu mai ezita, se-ndrepta hotărâtă spre ușă, apuca mânerul sferic de alamă și trăgea cu putere. Lumina unei zile de vară
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]