5,506 matches
-
pe care o vedea fantezia lui bolnavă de dragoste, dar avea o gravitate atrăgătoare. Era înăltuță, iar rochia gri simplă și foarte bine croită nu-i ascundea silueta frumoasă, care ar fi putut să-l atragă mai degrabă pe un sculptor decât pe creatorii de modă. Părul ei negru și bogat era aranjat simplu, fața era foarte palidă, iar trăsăturile frumoase, dar lipsite de distincție. Avea ochi cenușii foarte potoliți. Îi lipsea ceva ca să fie de-a dreptul frumoasă și asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de alamă. Arhitectul Împăratului, mâna dreaptă a lui Frederic În toate visele sale cele mai perverse. Se povestea că Îi decorase capela secretă de la Palermo, după ce suabul se Întorsese de peste mare. Și el Îl cunoscuse, atunci când, pentru o scurtă perioadă, sculptorul lucrase pentru călugării de la Santa Croce. Pe atunci, poetul era doar un copil, aflat la primele Încleștări cu arta cuvântului. Dar Își amintea bine nasul frânt și barba nerasă care Îi confereau acelui om aerul unui satir, ca și privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
el. Își mișca degetele ca și când ar fi căutat prin văzduh cuvintele pe care gândirea le lăsase În urmă. Apoi, mintea Îi reveni din panorama de ipoteze pe care o explorase. - Acolo, În biserică. Relicvariul fecioarei. Omul ăsta e Guido Bigarelli, sculptorul morților. Cecco se uită la victimă cu o privire Înmărmurită, ca și când numele acela nu Îi spunea nimic. Dante, În schimb, părea din ce În ce mai dominat de o stupoare neliniștită. Nu se putea ca Bigarelli să se fi Întors la Florența ca să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
din cap. - Brunetto. Un decorator, nu-i așa? L-am văzut adesea cufundat În desenele lui, În scurtul răstimp cât am fost găzduiți Împreună. - Nu era decorator. Și nu așa Îl chema. Victima e Guido Bigarelli, cel mai mare dintre sculptorii vremii noastre. Francezul Întâmpină dezvăluirea impasibil. - Dumneata nu ai bănuit nimic? Îl zori poetul. - Nu. Dar nu e ceva neobișnuit ca un călător să Își ascundă identitatea. Din cele mai diferite motive. - Anume care? - Ca să eludeze autoritatea guvernului, dacă sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
vinovatului. Întotdeauna victima pare să Își cheme propriul călău, alegând dintre cei care Îi sunt mai asemănători. Violentul Își găsește moartea În brutalitatea unui act intențional, iar spiritul Îndrăgostit se extenuează În lascivitate și În incontinență. Așadar, pe cine căutase sculptorul ca să Îi pună capăt zilelor? Guido Bigarelli, maestrul figurilor moarte, revenise după o absență Îndelungată, sub un nume fals, ca pentru a o găsi. O curtase de-a lungul Întregii sale vieți, În operele sale. Încheiase cu ea un pact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
moartea lui Frederic al II-lea? - De unde ați luat relicvariul pe care Îl folosiți pentru truc? mai Întrebă el. - Ni l-a Încredințat Bigarelli Însuși. Dante Încuviință din cap. Așadar, ceea ce gândise el Își afla confirmarea. Exista o legătură Între sculptor și falsa cruciadă. Și Între aceasta din urmă și crimă. Expresia Încordată a sienezului lăsa și ea să se Înțeleagă că era cât se poate de la curent cu beregata retezată a victimei din turn. Dante Își roti privirea de jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
doar cu câteva clipe mai Înainte, Își reproșă priorul, poate că ar fi putut evita măcelul. Norocul părea să fi dispărut de pe cerul său, se gândi el cu amărăciune. Morții de pe corabia misterioasă, experți În mecanică. Și apoi Guido Bigarelli, sculptorul blestemat, arhitectul lui Frederic al II-lea. Și Rigo, tâmplarul. Iar acum Fabio, un matematician. Cineva ucidea oamenii legați Într-un fel misterios de un plan ale cărui hotare rămâneau de neînțeles. Într-acestea, auzi pași greoi ce urcau scările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Într-un colț, așezat pe un vechi sarcofag roman, se afla relicvariul lui Bigarelli, care părea să Îl fixeze cu privirea sa teribilă de piatră dură. Se apropie, cuprins de dorința de a privi de aproape acel rod al nebuniei sculptorului. Apoi, Îi atrase atenția capacul sarcofagului. Piatra trebuia să fi fost deplasată, și Încă recent, judecând după urmele de pe pardoseală. Cu un efort, o Împinse preț de câteva degete, deschizând o crăpătură. Ridică opaițul, Încercând să lumineze În interiorul mormântului. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Îi desenase horoscopul În pripă, pe o foaie scoasă la Întâmplare din traistă. În discuția agitată În care erau cufundați, nu Își dăduse seama că folosise reversul uneia dintre filele ce conțineau desenele lui Bigarelli, pe care le sustrăsese de la sculptor după moartea acestuia. Greutatea adevărului Îl covârși. El era asasinul. Dar pentru ce? Își strigă Întrebarea către pereții din piatră surdă, către trupul nemișcat al lui Arrigo. Apoi, Își Îndreptă din nou atenția asupra desenului pe care nu Îl lăsase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cu reputația ta de inteligență strălucită să creadă mereu lucruri neadevărate despre mine? Sunt exact antonimul a tot ce a Însemnat vreodată primăvara. E o Întâmplare nefericită dacă arăt ca o femeie care ar stârni pasiunea unui bătrân și libidinos sculptor grec, dar te asigur că dacă n-ar fi chipul meu frumos, aș fi o măicuță dintr-o mânăstire pierdută undeva În natură. În acest punct a luat-o din nou la fugă și vocea-i ridicată Îi parvenea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
putea să ne plimbăm din nou prin grădină, ca ultima dată. Te deranjează dacă mă însoțești înapoi pe Wilhelmstrasse? Am pășit prin intrarea arcuită și am coborât o altă scară masivă spre celebra aripă sudică, unde ceea ce cândva fuseseră atelierele sculptorilor erau acum celulele Gestapoului. Aveam un motiv întemeiat să mi le amintesc, căci odată fusesem eu însumi reținut acolo pentru puțină vreme, și am fost foarte ușurat când am ieșit pe ușă și ne-am aflat din nou în spațiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
de griji, crezând încă în posibilitatea de a-i conduce pe oameni spre virtute făcând mai degrabă apel la rațiunea lor decât prostindu-i cu istorioare care le încurajează gustul pentru miraculos, Diogene din Oenanda comandă unor artiști mozaicari, zidari, sculptori acest proiect mirific: un zid lung de opzeci de metri, înalt de patru metri și gros de un metru. Este vorba de transformarea acestui edificiu într-un suport elaborat, gândit, construit pe principiul unui papirus derulat pe mai multe coloane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
nimic care să fie peste puterile tale. Atunci vine înțelepciunea și, odată cu ea, liniștea, semnul ei. Această seninătate a trupului și a sufletului capătă formă, se incarnează, mai bine-zis, într-un fragment în care Diogene din Oenanda îi îndeamnă pe sculptori să-i reprezinte pe zei surâzători, veseli, astfel încât oamenii să poată viza imitarea acestei bucurii în loc să se lase stăpâniți de frică în fața unor zei pe care artistul i-ar reprezenta cruzi, amenințători, vindicativi sau războinici. De la kouros-ul grecesc la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
nu și din lume unde există o piață, de fapt la o întretăiere de drumuri, o răscruce, care se numește „Piața Ierusalim”. Visul celor de acolo este să trimită un pictor în Israel care să ia imagini și împreună cu un sculptor să facă în piața aceia ceva specific ca să amintească oamenilor despre pământul sfânt, dar tot problema banilor lasă de dorit. M-am gândit că pot fi oameni care vor citi aceste rânduri și să-i poată ajuta să-și îndeplinească
UN VIS ÎMPLINIT de SILVIA KATZ în ediţia nr. 88 din 29 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364430_a_365759]
-
patru evangheliști: «Care este cel mai mare predicator din familia dumneavoastră?». «Mama!», au răspuns cei patru, fără nici o ezitare”. (“Cel mai mare predicator”) Mama Rămâne sugestivă în acest sens, povestirea intitulata „Mama”, care ne prezintă un moment important din viața sculptorului Bortholdi, cunoscut pentru a fi realizat celebra Statuie a Libertății. „De peste douăzeci de ani maiestuoasă Statuie a Libertății, ce «luminează calea libertății din lume» cu forța ei, străjuiește peste Insula Beldow, la intrarea în portul New York, ca un simbol al
O CARTE CALEIDOSCOP DESPRE NEVOIA NOASTRĂ DE DUMNEZEU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364423_a_365752]
-
ani maiestuoasă Statuie a Libertății, ce «luminează calea libertății din lume» cu forța ei, străjuiește peste Insula Beldow, la intrarea în portul New York, ca un simbol al libertății pentru toți cei ce se bucura de ospitalitatea acestor țărmuri americane. Faimosul sculptor Bortholdi și-a dăruit douăzeci de ani din viața să efortului gigantic de a realiza această capodoperă a artei monumentale. Și-a dăruit muncă, alături de cei peste 4 milioane de dolari pe care Franța i-a colectat pentru a face
O CARTE CALEIDOSCOP DESPRE NEVOIA NOASTRĂ DE DUMNEZEU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364423_a_365752]
-
capodoperă a artei monumentale. Și-a dăruit muncă, alături de cei peste 4 milioane de dolari pe care Franța i-a colectat pentru a face acest dar Statelor Unite. Nu numai munca sa de douăzeci de ani a dăruit-o acest nobil sculptor francez, dar chiar și întreaga sa avere, pentru a produce nemuritoarea statuie. La început, când sculptorul Bortholdi cauta un model pentru acest simbol al libertății, a primit multe sfaturi contradictorii. Unii îi recomandau actrițe celebre, alții personalități politice ale vremii
O CARTE CALEIDOSCOP DESPRE NEVOIA NOASTRĂ DE DUMNEZEU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364423_a_365752]
-
care Franța i-a colectat pentru a face acest dar Statelor Unite. Nu numai munca sa de douăzeci de ani a dăruit-o acest nobil sculptor francez, dar chiar și întreaga sa avere, pentru a produce nemuritoarea statuie. La început, când sculptorul Bortholdi cauta un model pentru acest simbol al libertății, a primit multe sfaturi contradictorii. Unii îi recomandau actrițe celebre, alții personalități politice ale vremii. O autoritate din lumea artei i-a recomandat să-și aleagă «figuri mărețe prin ele însele
O CARTE CALEIDOSCOP DESPRE NEVOIA NOASTRĂ DE DUMNEZEU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364423_a_365752]
-
al libertății, a primit multe sfaturi contradictorii. Unii îi recomandau actrițe celebre, alții personalități politice ale vremii. O autoritate din lumea artei i-a recomandat să-și aleagă «figuri mărețe prin ele însele». Examinând toate propunerile și figurile eroilor zilei, sculptorul a decis că cel mai bun model pentru a ilustra visul de libertate al lumii este însăși mama sa. Mama sculptorului a pozat ca model pentru Statuia Libertății. Cu greu am putea găsi un omagiu mai frumos, model al dragostei
O CARTE CALEIDOSCOP DESPRE NEVOIA NOASTRĂ DE DUMNEZEU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364423_a_365752]
-
artei i-a recomandat să-și aleagă «figuri mărețe prin ele însele». Examinând toate propunerile și figurile eroilor zilei, sculptorul a decis că cel mai bun model pentru a ilustra visul de libertate al lumii este însăși mama sa. Mama sculptorului a pozat ca model pentru Statuia Libertății. Cu greu am putea găsi un omagiu mai frumos, model al dragostei și respectului cuvenit unei mame, plătit de fiul ei”. Să închizi toate ușile! Ce bine ar fi dacă am învăța să
O CARTE CALEIDOSCOP DESPRE NEVOIA NOASTRĂ DE DUMNEZEU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364423_a_365752]
-
Vasile Cândea, președintele Academiei Oamenilor de Știință din România. Capitolul “Arte plastice “ cuprinde un evantai mai larg de personalități din lumea picturii, sculpturii și scenografiei.Enumerăm aici pe Steluța Nistorescu, filolog, cunoscător a șase limbi și pictoriță, pe Ioan Tolan, sculptor, pe Elena Forțu, scenograf, având peste 130 de spectacole de teatru, un serial TV și 14 filme. La acest capitol descoperim pe artistul plastic Alina Manole, pictorița și scriitoarea Victoria Fătu Nalațiu, având la activ numeroase premii, atât pe linie
PERSONALITĂŢI DIN ROMÂNIA PROFUNDĂ ÎN ENCICLOPEDIA LUI CONSTANTIN TONI DÂRŢU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364589_a_365918]
-
Lenuș Lungu, Costin David (Miorița, Naiul lui Pan) dar și cele ale Mihaelei Claudia Condrat care, deși departe de țară, omagiază opera brâncușiană prin rânduri sensibile cu atât mai meritorii cu cât recunoștința concetățenilor se dovedește ingrată, casa memorială a sculptorului din Hobița fiind de curând vandalizată și devastată. Primul fior al iubirii juvenile simțit în poezia Florinei Dinu e urmat de adevărate imnuri închinate iubirii mature, depline, evidentă în stihurile lui Ion Buciuman: "aud iubire-n zumzetul din floare / aud
RECENZIE REALIZATĂ ANTOLOGIEI “ARTĂ SFÂŞIATĂ”( 73 DE POEŢI CONTEMPORANI) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361356_a_362685]
-
pe care o am citind această carte, a distinsului nea Costică GRUESCU, omul ce și-a dedicat viața colecționarii și studiului mineralelor, așa zisele ,,flori de mină''. Pe lângă alte scrieri că; volumul de poezii ,,SÂNZIENE'', românul despre viața pictorului și sculptorului Tiberiu BOTLIK, acel baron adevărat ajuns în România comunistă, si care pentru a exista, scria lozinci. Iată că prietenii îl ajută pe nea Costică să scoată un volum plin de povestiri, despre aceste minunate ,,flori de mină'' pe care le
NESTEMATE ALE BANATULUI MONTAN de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361465_a_362794]
-
serioși. Te mai schimbi pe ici pe colo, te mai apleci, halatu-i scurt, e decoltat, mai scapă câte un nasture neprins și, în plus, nici acolo nu porți sutien, ce naiba! Îți stă foarte bine goală, ești ideală în atelierul unui sculptor... - Nu se poate! Ce faci, doctore? a întrebat ea pierdută de emoție, jenă și plăcere, fără să știe cum să procedeze. Roșise toată și se enervase simțind fierbințeala obrajilor. - Fac declarații unei femei pe care o doresc... Este ceva rău
ISPITA (14) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361437_a_362766]
-
didactice. S-a lucrat pe echipe ( de câte doi elevi). Elevii au folosit noile mijloace de comunicare și informare ( computerul, Internetul) pentru a culege informațiile și imaginile de care aveau nevoie. Au fost trei secțiuni: „Scriitori români renumiți”, „ Pictori și sculptori români”, „ Oameni de știință români”. S-a organizat un concurs , iar câștigătorii ( 2 elevi) au realizat proiectul comun ( prezentarea finală ce a cuprins selecții din toate proiectele elevilor), au tradus în limba engleză informațiile scrise, și l-au prezentat la
ASOCIAŢIA FRANCOFILÃ LUGOJ SE PUNE LA MINTEA PREŞCOLARILOR de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361510_a_362839]