7,863 matches
-
ar fi putut auzi musca. Știi bine că nu pot să beau bere, Carol. Și știi și de ce. Nu era pic de ranchiună în vocea lui, iar ăsta era un semn bun; părea mai degrabă nehotărât. — Da, da, îmi cer scuze, uitasem de asta pentru o clipă. În orice caz, mă gândeam că doar un pahar... poate că nu ar conta? Oh, ce isteață era, nu? Știa cum să răsucească cuțitul în rană. Nu se putea să nu-și dea seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
aproape că-l luase amețeala. — Alo? — Juniper, sunt John. — John? — John Bull. — John Bull? Ce glumă mai e și asta? Bull se enervase. — Nu e nici o glumă. Mă cunoști, redactorul de divertisment de la Get Out!... A, John. Desigur, îmi cer scuze, eram dusă cu gândul în altă parte. Știi, visam cu ochii deschiși și așa mai departe. — Și așa mai departe? Știi tu, mai departe, restul. Bull și-o imagină pe Juniper, cu posteriorul și șoldurile ei, cu perineul în formă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
alt pacient - fără însă a menționa numele lui Bull. Pacientul Bull nu mai exista. Subterfugiul era unul bine ales, căci Meyer își ținea gura în chestiuni profesionale. Alan o rugă să-i telefoneze lui Naomi din partea lui, să-i ceară scuze și să-i spună că va ajunge acasă curând. Când închise telefonul, Bull era aplecat deasupra lui în hol. Plafoniera îi lumina capul, astfel încât părul de culoarea ghimbirului căpătase aspectul unei aureole. — O să te mai văd vreodată? Bull era timid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
situația. Numai că, în adâncul sufletului său, era convins că rutina, și numai rutina, este elementul-cheie pentru o minciună adulterină de succes. Noaptea de dinainte fusese o excepție, deci un germene al îndoielii - indiferent cât de legitimă ar fi fost scuza invocată de Alan în numeroase alte contexte - fusese sădit în pieptul delicat al lui Naomi. În cele două ore de pierdere a contactului - de rupere de Nava-Mamă - Alan intrase în zona crepusculară. Naomi plecase înaintea lui. O împinsese pe Cecile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
el s-o împrumute. Ajuns la Marea de Est, a văzut în fața porții palatului o piatră uriașă și în timp ce se apropia a simțit un curent rece venind din față. După ce a aflat scopul vizitei călugărului, regele dragon i-a cerut scuze, spunând: "Puteți împrumuta orice în afară de piatra aceasta, pentru că a fost scoasă din adâncul mării după câteva sute de ani și este foarte reconfortantă atunci când este cald afară. Fiii mei, când se întorc de la muncă, uzi de transpirație și sleiți de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
împăratului s-au supărat foc, dar împăratul, nu, spunându-le să meargă mai încet. În centrul taberei, unde se afla comandamentul, Zhou Yafu, îmbrăcat în uniformă militară și înarmat, l-a întâmpinat pe împărat cu o plecăciune, spunând: "Vă cer scuze pentru că sunt în uniformă și nu pot să îngenunchez în fața dumneavoastră. Dați-mi voie să vă primesc conform ritualului militar." Împăratul, mișcat, a dat ușor din cap, în semn de aprobare. Pe urmă, a transmis complimente ofițerilor și ostașilor din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de Interne, apărătorul din oficiu al ministrului Sănătății, le mârâie că „armata e lungă”... Tot ce a reușit să mă convingă chirurgul Beuran e că, dacă ar omorî un pacient printr-o greșeală, ar găsi pe loc o sumedenie de scuze și circumstanțe în care să ajungă să creadă el însuși. Nu știu cum îi operează pe alții, dar pe sine nu s-a putut opera, n-a fost în stare să-și taie răul dinăuntru și să-l pună pe tavă- cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
lui Lucian Pintilie nu vorbește despre mântuire. Nu e vorba de nici un drum al Damascului, ca în cartea sensibilei doamne Dorina Jela. Pintilie spune așa: comunismul a fost prilejul, nu cauza dezlănțuirii răului în România. Încetați să pomeniți ideologia ca scuză în fața lui Dumnezeu. Există în români, poate și în alții, dar nu de ei vorbim acum, ceva rău, rece și bălos, un cocon de bestie care a țâșnit afară îndată ce s-au încârligat secera și ciocanul. Nu marxism-leninismul l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
au apărut și acesta este, din fericire, un lucru fundamental american. Libertatea presei încă nu e vorbă goală în USA. În ciuda previzibilului scandal de proporții care îi explodează lui Bush în plină față în an electoral, determinându-l să ceară scuze întregii lumi, presa și-a făcut datoria. Din păcate însă, și aceste atrocități fac parte din substanța Americii. Pentru mulți, pentru prea mulți americani, ele reprezintă niște „valori”. Dacă am fi auzit despre o organizație extremistă americană de tip Ku
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
scheletul meu în stil maur/ Și lasă pe arenă urlet/ să-mi ciuruiască-n ținte gândul/ Cel cu nor în vârf. Se-aude/ doar: Stângul! stângul! drept-drept-stângul!/ Stângul!/ Stângul!/ Drept-drept,/ Stângul!/ Stângul!/ Stângul!/ Drept-drept,/ Stângul!/ Stângul! Stângul! Drept-drept/ Stângul... (cer scuze dacă am scăpat vreun stâng sau vreun drept la transcriereă. Pentru cei interesați, menționez că poezia aceasta se cheamă Tu - cum s-ar fi putut chema altfel? Dă-mi racheta. Pak! Sare capul bătând/ deasupra fileului- și se-ntunecă. În spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
îi scriam eu poeziile) de unde limbile dracilor încolăciți continuau să lumineze. Aveți tot dreptul să nu vă placă, în definitiv nici mie nu prea îmi mai place, dar eram mult mai mic când am scris-o (asta ar fi o scuză), iar poezia era, în capul meu atunci, ceva mai pretențioasă decât proza (acum îmi pare doar mincinoasă: de exemplu, de ce naiba n-am adăugat că neoanele alea pâlpâiau stins, ca în baie, în așa fel încât simțeam cum se naște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
gust, pentru că, între noi fie vorba, când te-ai născut într-o lume a certitudinilor, nici n-ai cum să fii altcumva. Apăreau când îi chemam, rareori s-a întâmplat să fie reținuți cu vreo treabă dincolo, își cereau întotdeauna scuze dacă întârziau, erau bine crescuți, politicoși, de mirare pentru cineva care are o părere proastă despre muștar, nu-și luau nevestele cu ei, dar vorbeau despre ele, ele făceau bine, ați aflat, și ei făceau bine, cel mai mult le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ca să fie limpede cine poartă pe braț banderola de căpitan, cu Dinu privind în zare, către Spitalul de urgență sau către războaiele marcomanice, cu Dudu Georgescu undeva în margine, înalt, blond, cu chica ca o perucă. Am tot felul de scuze, de justificări, pot să explic cum s-a petrecut totul, cum un dinamovist convins a putut păcătui așa cumplit: A. Problema prieteniei și a singurătății a) într-a cincea, fiecare zi măsura 24 de ore; b) din 24 de ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
plutire blândă și leneșă. Îmi imaginam c-o să văd și o să aud multe, dar ce-am văzut și am auzit m-a lăsat fără aer. Tata s-a aplecat curtenitor și a sărutat mâna care mă plesnise, își tot cerea scuze pentru incident (de parcă eu aș fi mușcat-o de degete și m-aș fi rănit în inel) și se bucura aflând că sunt un elev bunicel, căruia nu-i strica să-și dea un pic mai mult silința. Profesoara de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
în care simțeam că am un jurământ de respectat), să rămân acolo până ce ea va binevoi să se înroșească sau nu. Nu era chiar așa mare scofală. În fond, după ce m-aș fi lămurit cum stăteau lucrurile, îmi puteam cere scuze. Nu, hotărât lucru, nu prea era timpul pentru bătăi de cap sau mustrări de conștiință. Se însera. Dinamo juca pe Anfield Road. De văzut, n-am văzut cum mustața lui Ian Rush se zburlea într-un vestiar, nici cum pupilele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
lenevind prin cafenele, unde are conversații scînteietoare cu oameni de spirit și că uneori aduce acasă cîte o fată frumoasă cu păr lung și negru, pe care o dă afară a doua zi dimineață, ca să se poată apuca de lucru - „Scuze, păpușă, am de scris o carte”. Mi l-am imaginat Încuiat În camera lui zile la rînd, bînd dușcă după dușcă de whisky dintr-un pahar Woolworth și țăcănind la mașina lui de scris Underwood pînă În zori. Nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
că Boston e un oraș pe moarte. Îmi plăcea la fel de mult cînd Îmi povestea despre revoluție, despre Joe Hill, Piotr Kropotkin, și despre greva Paterson. Una dintre expresiile lui favorite era „după revoluție”. CÎnd oamenii Îi cumpărau cărțile, le cerea scuze pentru faptul că le ia banii și le spunea că, după revoluție, toate cărțile or să se dea gratis, devenind serviciu public, ca iluminatul stradal. Zicea de asemenea că Iisus a fost comunist, ceea ce i-a nemulțumit destul de tare pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
interesez, spuse Rowe prudent. — Domnule Rowe, dac-aș fi În locul dumneavoastră nu mi-aș face atîtea griji. Aș păstra cozonacul „pentru suflețelul... meu. CÎnd folosea vreo expresie mai populară, auzeai parcă ghilimele Înfășurîndu-se ușor În jurul ei, ca un fel de scuză. — Din păcate, cozonacul nu mai există, zise Rowe. Locuința mi-a fost bombardată aseară. — Îmi pare rău. Vreau să spun, Îmi pare rău pentru locuința dumneavoastră. Ce importanță mai poate avea acum cozonacul acela? Fratele și sora erau niște oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
colorate, sau uneori În forme dreptunghiulare... Ar fi fost o nebunie să-ți-o Închipui pe doamna Bellairs sau pe vreunul dintre invitații ei amestecați Într-o crimă. Dacă n-ar fi fost Hilfe, Rowe ar fi plecat, găsind o scuză. Orice-ar fi spus Hilfe, oamenii aceștia nu păreau să ducă o existență tenebroasă. — Vă Întîlniți aici În fiecare săptămînă? Întrebă el, la Întîmplare. — În fiecare miercuri. Firește, Însă, că avem foarte puțin timp, din pricina bombardamentelor. Doamna Newey ține ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pe un ton de autoacuzare, de parcă și-ar fi mușcat limba. Legea dăduse dovadă de clemență În privința lui. El, Însă, se condamna fără milă. Dacă l-ar fi osîndit la moarte prin spînzurătoare, Rowe ar fi găsit, sub ștreang, o scuză pentru fapta lui, dar judecătorii Îi lăsaseră o viață Întreagă pentru a-și căuta justificări. Își căuta scuze și acum, În timp ce călătorea cu metroul - pasager nebărbierit și prost Îmbrăcat - Între stațiile Stockwell și Tottenham Court Road. Făcuse un ocol foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
El, Însă, se condamna fără milă. Dacă l-ar fi osîndit la moarte prin spînzurătoare, Rowe ar fi găsit, sub ștreang, o scuză pentru fapta lui, dar judecătorii Îi lăsaseră o viață Întreagă pentru a-și căuta justificări. Își căuta scuze și acum, În timp ce călătorea cu metroul - pasager nebărbierit și prost Îmbrăcat - Între stațiile Stockwell și Tottenham Court Road. Făcuse un ocol foarte mare, fiindcă multe dintre stațiile metroului fuseseră blocate. Visele din ajun Îi răscoliseră sufletul. Se vedea cu douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ați vrea să-mi spuneți cît e ceasul?... Nu mai am ceas. — E abia patru. Ar trebui s-o pornesc la drum, dar cărțile sînt grele, iar eu sînt cam obosit. A fost o zi grea și lungă. Îmi cer scuze, dar aș sta jos o clipă. Se așeză pe valiză și scoase din buzunar un pachet de țigări, cam boțit. Fumați, domnule? Și dumneavoastră păreți destul de obosit, ca să zic așa. — A, cîtuși de puțin! răspunse Rowe, Înduioșat de privirea blîndă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
trenul. Ce-ai de gînd să faci? Nu știu, răspunse el, aruncînd o privire deznădăjduită În jur. Pe bufetul de stejar se afla un sfeșnic de alamă masiv, care strălucea ca nou; Rowe Îl apucă și bîigui În chip de scuză: A Încercat să mă omoare... — Bine, dar doarme. Ar fi o crimă! — N-o să lovesc decît dacă voi fi atacat. — Era atît de bun cu mine cînd Îmi juleam genunchii! Copiii cad totdeauna și-și julesc genunchii... Ce groaznică e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cu viață. Își strivi țigara. - Îmi pare rău pentru celălalt... soțul doctoriței Hamilton. M-am uitat stăruitor la ceasul de deasupra ușii, sperând că va pleca în scurt timp. Această falsă compasiune față de cel mort mă irita, era doar o scuză pentru un exercițiu de gimnastică morală. Asprimea tinerelor infirmiere făcea parte din aceeași pantomimă a regretului. Mă gândisem ore în șir la bărbatul mort, vizualizând efectele morții lui asupra soției și familiei sale. Mă gândisem la ultimele lui momente de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
grilajul radiatorului, pipăind un stâlp cromat frânt din acordeon, căutând parcă o urmă a prezenței soțului ei pe vopseaua stropită cu sânge. Nu vorbisem niciodată cu femeia aceasta obosită, și simțeam că ar fi trebuit să mă lansez într-o scuză formală pentru moartea soțului ei și groaznicul act de violență în care fuseserăm implicați. În același timp, mâna ei înmănușată pe cromul zgâriat îmi trezea o senzație de acută excitare sexuală. - O să-ți rupi mănușile. I-am îndepărtat mâna de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]