119,853 matches
-
E. Lovinescu? Nu vreau să-i fac lui E. Lovinescu un aspru rechizitoriu, pentru că nu l-a luat în seamă pe Slavici (mort la 77 de ani, în 1925, când criticul avea 44 de ani); nu l-a luat în seamă decât cu totul fugitiv și tangențial de-a lungul bogatei sale activități critice - și întotdeauna cu accente negative, fie în judecata estetică, fie în aprecierea morală. O culpabilizare a lui Lovinescu, din motivul că l-a ignorat pe Slavici, ar
De ce l-a ignorat Lovinescu pe Slavici? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12089_a_13414]
-
ro); "am terminat joku" (warzone.ro). Semnul distinctiv k apare și în porecle, pseudonime, "nume de scenă" (Kreeru', Teakă, Nea Kalu ' etc.). Și mai recentă e folosirea rebusistică a literei k, cu valoarea dată de numele ei - ca sau (ținînd seama de renunțarea la diacritice) că. K face parte dintr-un cod de abrevieri extins de la mesajele telefonice, obligatoriu scurte, la textele mai puțin dependente de spațiu: k = "că" (cred k, shtiu k), ink = încă ("ink mai merge"), nik = (fam.) "nica
Domnul K by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12110_a_13435]
-
dar și oameni mici și de nimic." (Vă asigur că am reprodus întocmai). Ajuns la aproape 50 de ani, departe, pe jos, un fel de secretară, prozatorul ratat și jurnalistul de categorie sub-vadimică, am zice vasilebărană, prin gazete neluate în seamă de nimeni are motivele lui emotive să fie invidios. Mult mai tînărul Toader Paleologu (căruia "Cotidianul" din 15-16 ianuarie îi consacră pagina de Cultură sub titlul Succes pe cont propriu) a absolvit prestigioasa Ecole Normale Supérieure, are un dublu doctorat
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12099_a_13424]
-
când plecase, o știa strânsă, împăturită, pusă în dreapta ușii cum intrai. Era ca și cum Sisi, între timp, ar fi umblat cu ea; dar de ce și pentru ce?... Se aplecă, puse mâna pe ce i se păruse un pietroi și își dădu seama că era un bust de marmoră... îl luă în brațe, cântărea pe puțin zece kile. Văzu pe el un peplum, cum purtau zeițele romane. Printre șănțulețele săpate în marmoră observă ceva verzui, resturi de mușchi, probabil, de licheni, poate... întorcând
Asfințit cu ghioc (II) (de citit iarna) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12109_a_13434]
-
și complementar, ambele funcții. Pentru ea, limbajul e destul de fragil și de inocent pentru a fi deopotrivă insuficient de formator și de evocator. Lucrurile încep să se limpezească din momentul în care Alice conștientizează starea de maternitate și își dă seama, în felul ei naiv, că nu mai e singură înăuntrul ei. Pe măsură ce se apropie momentul nașterii, instinctele o îndepărtează de imaginea paternalistă și apare conflictul de gen. Mi-am notat vorbele ei pe un petic de hârtie. Am să vi
Orori între copertele Bibliotecii Iad by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12103_a_13428]
-
influențe ale neorealismului italian în cinematografia românească. Aceasta inedită analiză a fenomenului cinematografic românesc debutează cu prezentarea celor două concepte cu care operează autorul: neorealismul (italian) și realismul (socialist), utilizate destul de rigid, însă cu o programatica eficientă didactica, dacă ținem seama de scopul inițial al lucrării. Fenomenul neorealismului cinematografic italian este prezentat cu programul său estetic, cu regizorii, scenariștii și filmele reprezentative, Luciano Mallozzi oferind inclusiv o listă a tipologiilor și abordărilor neorealiste ale "cotidianului", fără a insista sau polemiza cu
Filmul românesc între neorealism și realism socialist by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12121_a_13446]
-
se înseninează, pentru că delictul i se pare mai grav decât propria lui nenorocire. Era insuportabil să fie singur în durere, pe culme. Acum în vârful durerii stă fratele mai mare. Cei doi frați se hotărăsc să-și lase împărățiile în seama vizirilor și să devină drumeți anonimi în căutarea unei nefericiri mai înalte decât a lor. Dacă nu vor găsi o înșelăciune mai cumplită, se hotărăsc să moară. E important să observăm că Șahriar aude din gura lui Șahzaman istoria adulterului
Războiul din ochi și pacea din ureche by Șerban Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/12143_a_13468]
-
vremea, s-a dovedit a fi fost singurul pozitiv. Oricât s-a mers pe ideea "scandalagiului" Băsescu, și pe vremea lui Constantinescu, și pe aceea a lui Năstase, dezinformarea n-a ținut. În clipa de față, din câte-mi dau seama, până și cei care-au votat împotriva lui îl creditează masiv. Prin votul de la 12 decembrie, în România a renăscut speranța. O speranță deocamdată timidă - cu părul rărit, în neorânduială, neîngrijită, aproape complet știrbă, asemeni conlocutoarei mele din tipografie. Dar
Președinția ca voință și reprezentare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12125_a_13450]
-
nu-și propunea să-l copieze. Admirabila sa ambiție era să producă niște pagini care să coincidă - cuvânt cu cuvânt și rând cu rând - cu cele ale lui Cervantes." Cine a citit povestirea atent și până la capăt și-a dat seama că fascinantul proiect al lui Menard era doar ipotetic scriptural și că el întrevedea, de fapt, o artă a lecturii. Nu despre copierea mot-ŕ-mot a unui text clasic este vorba, ci despre lectura unui text clasic ca și cum el ar fi
Cui îi e frică de plagiat? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12128_a_13453]
-
să apară chiar prolixe, indigeste, extrem de puțin atractive, pentru o conștiință receptoare dornică a-și conecta obiectul la propriile sale tensiuni, a-l "actualiza". Din care pricină e nevoie de eforturi exegetice neîntrerupte, care, în special în cazul autorilor de seamă, să proiecteze noi lumini pe suprafețele operelor, curățindu-le de straturile frazeologiei respectuos-didactice, ale truismelor pe cît de "admirative" pe atît de parazitare. E nevoie, o nevoie presantă, de-a împrospăta periodic abordarea critică a trecutului. Căci, în pofida impresiei, că
E. Lovinescu: cealaltă față a lunii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12107_a_13432]
-
neapărat în coerență, dar în ritm. Romanul are astfel destule "burți". Nu narațiunea trebuia mai bine controlată, ci amploarea construcției, dimensiunea secvențelor din registrul secundar. Dozajul, cu alte cuvinte. Veronica A. Cara este unul dintre scriitorii despre care îți dai seama cu ușurință că scrie cu multă plăcere. Textul se desfășoară bine, nu e fracturat stilistic, în ciuda structurii compozite, și nici la nivelul coerenței, cu tot caracterul de monolog, adesea aluvionar. Petrecere cu mama este o carte curajoasă, cum spuneam, cu
Cu mama pe canapea by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12151_a_13476]
-
realitate, ce poate nici nu s-ar fi petrecut, mințind, deci,...un personaj, să spunem, cu cheie, poate, dar care, astfel compus, dă randamentul literar cuvenit, cu prețul jertfirii unui neînsemnat adevăr, ocultat, trecut cu vederea ca nesemnificativ... Vă dați seama că o brută, ca burghezul nostru gentilom, clasic, primind lecții de filosofie de la bodyguardul său cultural personal și care exclamă că până atunci, el nu știuse că e nu numai un vechi prozator, dar chiar și un bun filosof, un
Bruta la putere și scriitorul neonest by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12158_a_13483]
-
lecții de filosofie de la bodyguardul său cultural personal și care exclamă că până atunci, el nu știuse că e nu numai un vechi prozator, dar chiar și un bun filosof, un brav descendent al lui Descartes, de pildă; vă dați seama, vreau să spun, că singura epocă în care antropoidul nostru întreprinzător și emancipat în care se simte în voie și calificat pentru orișice s-o nimeri, este inatacabilul, este pietroiul aforistic al epocii de piatră. Domnul Iliescu a fost, cam
Bruta la putere și scriitorul neonest by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12158_a_13483]
-
burțile sau speculațiile pe care le face spectacolul mi se par timpi necesari de aduceri aminte. Toată lumea asta fabuloasă din tramvai este pusă în forme stranii, cu încărcături speciale, de scenografa Roxana Ionescu. Nu o cunosc și nu-mi dau seama dacă am mai văzut ceva făcut de ea. Are minuție în a completa vizual, în a defini universul fiecărui personaj: Mama, Tata, Sora, Mătușa, Arta Popescu și Popescu însuși. O lume la limită, parcă, tăcută, vulgară sau exuberantă, o lume
Un tramvai numit Popescu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12139_a_13464]
-
Beckett (mi-am dat doctoratul cu Beckett), că într-un roman ca Murphy există citate, pasaje întregi din Biblie, din texte de teologie, de filozofie, și că a scrie e de fapt a face un colaj. Și mi-am dat seama că la fel se întîmplă și-n pictură, și-n muzică. Asculți o simfonie de Mahler și descoperi sonorități din Beethoven. Nu există de fapt originalitate. Vezi un tablou celebru de Picasso, Domnișoarele din Avignon, de pildă, și recunoști o
Raymond Federman "Sînt un seducător" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12169_a_13494]
-
scrisesem o parte din el și i-am trimis cîteva pagini. Iar ea mi-a spus: "E un roman bun, ar putea merge în mai multe direcții; scenele de dragoste sînt fantastice, nebunie curată, e un roman-sonată." Mi-am dat seama că reușisem, înțelesese exact ce făceam. Am avut deci o mare șansă de a avea o astfel de cititoare personală. - Cum e Raymomd Federman atunci cînd nu e scriitor? Ce faceți cînd nu scrieți? Vă place televiziunea? - Televiziunea a intrat
Raymond Federman "Sînt un seducător" by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12169_a_13494]
-
o suferință în care totul este doar aporie; de faptul că orice nouă acumulare și acaparare înseamnă o nouă inegalitate în repartiția generală a visteriei comune; de posibilitatea ca mulți neisprăviți să treacă drept oameni deștepți, așa cum, prin compensație (?), o seamă de oameni remarcabili pot trece drept neisprăviți; de legea grație căreia apar mulți chemați, dar puțini aleși ori prin care alături de un păcălit, dai întotdeauna peste un pungaș; de prea multa laudă a negustorilor de muzică, cei care cred că
Un model sonor temperamental by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12141_a_13466]
-
egalității" îi roade pe toți cei intrați într-o horă cu urmări greu de anticipat. Tocmai aici e ironia: ei se luptă, după ani de "nivelare", să formeze noi "frății", să-și exprime alte identități de grup, fără să ia seama la slăbiciunile care, involuntar, peste "caste" și "clase", îi aseamănă, la aceeași frică nelămurită care i-a unit și înainte, și-i ține legați și acum. Citita profesoară de engleză și femeia ușoară, aruncate de Revoluție în aceeași imundă celulă
Amintiri la schimb by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12181_a_13506]
-
autosalvării este cvasiprezentă: neînțelegând conștiința și lumea în care trăiau, o căuta dincolo; neîntâlnind muza, o provocau artificial; negăsindu-și zeul, îl dibuiau printre aburii obscuri ai drogului, o serie de drame plasate în exterior, fără a se băga de seamă că, în continuare, pe obraz creștea un coș purulent.
Fructul oprit din corpul nesănătos by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12186_a_13511]
-
sau ocazional în "Dilema", "Lettre Internationale" și "Tabu". După lectura homeopatică a celor două volume ale Orbitorului, o astfel de carte de povestiri simple, cu și despre femei, e tonifiantă, și nu doar literar vorbind. Din câte mi-am dat seama, Orbitorul fie are fani înrăiți (care am citit de mai multe ori fiecare volum), fie se refuză total altora (spre bucuria celor din prima categorie care văd în această carte un fel de oracol literar exclusiv pentru inițiați). Ca și
Povestiri pentru bărbați by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12176_a_13501]
-
revistelor convenția publicistică a veridicității te obliga să-l identifici neapărat pe Mircea Cărtărescu însuși cu naratorul scurtelor texte, acum relația autorului cu vocea narativă se ambiguizează și se îndepărtează vizibil de la o povestire la alta. Abia acum îți dai seama de câtă literatură e în stare Mircea Cărtărescu chiar și atunci când pare sau chiar trebuie să vorbească despre sine. Cititorii Jurnalului său, îndeosebi aceia care, spre ghinionul lor, au fost dezamăgiți din varii motive de lectura primului volum, ar trebui
Povestiri pentru bărbați by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12176_a_13501]
-
și asta o minciună propagandistică? Dar poate că realitatea e și mai dureroasă: animalizați de mizerie, pentru ei s-ar putea să nu mai conteze decât propria, meschina, mărunta prosperitate. Doar o parte infimă a lor par să-și dea seama că într-o țară săracă precum România economiile lor se vor evapora cât ai bate din palme. Suta de euro pe care, probabil, ar fi trebuit s-o cheltuie pentru a se deplasa în orașele unde existau circumscripții electorale o
Colonia semi-penitenciară by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12174_a_13499]
-
pe sumar trasatele alei erau cioplite din trunchiuri groase de copac. Asemenea imagini înregistrate în memoria subsemnatului începînd cu anul 1940 erau, după toate probabilitățile, identice cu priveliștea din 1938, cînd a fost terminată instalarea monumentelor în chestiune. De bună seamă asta văzuse și "Titanul și Părintele sculpturii moderne", cum obișnuim a-l numi, viclenindu-l totuși, asta văzuse și-i plăcuse! De ce să-l înveșmîntăm azi într-o haină "modernă", însă prea largă, întristător de inadecvată? Ne intrigă și altceva
Brâncuși dichisit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12180_a_13505]
-
a tipurilor de narațiune și a publicului. După aproximativ 30 de volume pe an în 1930-1932, vârful prolificității epice este atins în intervalul 1933-1937, cu un număr în urcare de la 60 la 80-85 de romane (luând de astă dată în seamă numai volumele). Din 1938 productivitatea romancierilor scade vertiginos, ajungând în 1940-1943 la aproximativ 40 de volume anual, în 1944 - la 29, în 1945 - la 20, în 1946 - din nou la aproape 40, în 1947 - la 30, dând parcă semne de
Un monument dedicat romanului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12184_a_13509]
-
a cuprins o bună parte din România, și sila în fața prostiei cvasi-senine a celor din conducerea BEC. Ziaristul este un justițiar în adevăratul sens al cuvîntului care nu ezită să pună la punct derapajele morale și comportamentale ale (mai cu seamă!) celor care, la un moment dat, se bucură de un mare prestigiu la nivelul societății. Dacă în această campanie editorialistului i s-a pus pata pe Traian Băsescu, victimele sale mai vechi au fost americanii (temă reluată și acum, după
Teribilismul justițiar by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12177_a_13502]