2,487 matches
-
genitale. De altfel, acupunctorii știu că prin stimularea unui anumit punct de acupunctură de la nivelul maleolei se ușurează declanșarea nașterii. Deschiderea maleolei traduce, incontestabil, dorința de comunicare, nevoia de apropiere. În plus, acest gest este inconștient, ca toate gesturile de seducție adevărate. Este paradoxul tuturor gesturilor inconștiente: îi implică în mod conștient pe cei care le efectuează, pentru că trimit interlocutorilor mesaje subliminale de deschidere. În general, bărbatul nu deschide maleola așa cum face o femeie, cu toate că, teoretic, nimic nu-l împiedică. „Firea
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
în imaginea din stânga, cu încheieturile mâinilor în pronație, Syner e ferm pe poziție. Deschiderea se datorează curiozității; trupul lui nu exprimă o anumită deschiderea afectivă, pentru că încheieturile mâinilor lui nu sunt deschise, ca în a doua imagine. Examinarea procesului de seducție ne permite să remarcăm două lucruri care contrazic ceea ce pretind toți autorii care consideră că seducția este un proces mecanic. În primul rând, bărbatul nu înaintează spre femeie, în virtutea faptului că are un penis care înaintează pentru a penetra. În
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
curiozității; trupul lui nu exprimă o anumită deschiderea afectivă, pentru că încheieturile mâinilor lui nu sunt deschise, ca în a doua imagine. Examinarea procesului de seducție ne permite să remarcăm două lucruri care contrazic ceea ce pretind toți autorii care consideră că seducția este un proces mecanic. În primul rând, bărbatul nu înaintează spre femeie, în virtutea faptului că are un penis care înaintează pentru a penetra. În al doilea rând, femeia nu se deschide către bărbat, în virtutea faptului că are un vagin care
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
glezna deschisă, permițând astfel o mai bună irigare a părții de sus a coapsei. Această zonă este intens sexualizată. Chiar dacă micromâncărimea pare banală, ea exprimă dorințe refulate de apropiere intensă. Aceste semne sunt, pentru cel care le observă, coduri de seducție prețioase și privilegiate. Cel care le emite nu o face conștient și nu știe că vor fi descifrate. Dacă se „scarpină”, dacă simte „mâncărime”, este pentru că dorințele lui nu se exprimă liber. De multe ori dorința nu este trăită deplin
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
interacțiune, chiar dacă trupul ei o dorește. Cei mai seducători dintre oameni, care se deosebesc de seducătorii conștienți, creează fără nici un gând ascuns legături strânse cu interlocutorii. Nu doresc altceva decât să alimenteze interacțiunea. Ei sunt dovada flagrantă că raportul de seducție este într-adevăr un proces, cu acceptări, cu etape, cu deschideri succesive, dar și cu renunțări. CONCLUZIE Procesele prin care se efectuează seducția sunt subliminale. Și totuși, oricine le poate citi, dacă a învățat cum să o facă. Prin urmare
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
strânse cu interlocutorii. Nu doresc altceva decât să alimenteze interacțiunea. Ei sunt dovada flagrantă că raportul de seducție este într-adevăr un proces, cu acceptări, cu etape, cu deschideri succesive, dar și cu renunțări. CONCLUZIE Procesele prin care se efectuează seducția sunt subliminale. Și totuși, oricine le poate citi, dacă a învățat cum să o facă. Prin urmare, oricine poate vizualiza efectul pe care îl produce asupra celuilalt atunci când farmecul lui acționează. Și aceasta este, negreșit, una dintre principalele chei ale
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
sunt subliminale. Și totuși, oricine le poate citi, dacă a învățat cum să o facă. Prin urmare, oricine poate vizualiza efectul pe care îl produce asupra celuilalt atunci când farmecul lui acționează. Și aceasta este, negreșit, una dintre principalele chei ale seducției: cei mai seducători oameni sunt capabili, intuitiv, să judece foarte rapid efectul pe care vorbele sau imaginea lor îl produc asupra interlocutorului. Astfel, ei niciodată nu „dau cu bâta-n baltă”, pentru că înțeleg foarte repede ce simte celălalt. „Instinctul lor
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
Albert micromâncărime micromângâiere micromișcări mimetism motor mimică minciună mirosuri mirosurile trupului Monroe, Marilyn Montagner, Hubert mușchiul trapez nas nări ochiul stâng olfactiv oralitate palme pântece pantof parfum păr penis pielea capului pleoape poziție privire privire fixă privirea socială procese de seducție pumn pupile pupile dilatate reacție adaptată reacții neurofiziologice receptori reguli de citire Reich, William ritmuri ultradiene Robert-Ouvray, Suzanne Rosenthal, Robert sâni satisfație psihologică Schanberg, Saül seducție activă seducție pasivă seducție subliminală sentimente sexualitate simbolism simpatie sinceritate sincronizarea corpului sinergologie Souzenelle
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
parfum păr penis pielea capului pleoape poziție privire privire fixă privirea socială procese de seducție pumn pupile pupile dilatate reacție adaptată reacții neurofiziologice receptori reguli de citire Reich, William ritmuri ultradiene Robert-Ouvray, Suzanne Rosenthal, Robert sâni satisfație psihologică Schanberg, Saül seducție activă seducție pasivă seducție subliminală sentimente sexualitate simbolism simpatie sinceritate sincronizarea corpului sinergologie Souzenelle, Annick de spate spontaneitate sprânceană stângaci Stanislavski, Constantin strategii de comunicare stres subsuoară tehnică de manipulare teorema lui Axelrod Titchener, Bradford Tomatis, Alfred trăsături umeri unde
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
penis pielea capului pleoape poziție privire privire fixă privirea socială procese de seducție pumn pupile pupile dilatate reacție adaptată reacții neurofiziologice receptori reguli de citire Reich, William ritmuri ultradiene Robert-Ouvray, Suzanne Rosenthal, Robert sâni satisfație psihologică Schanberg, Saül seducție activă seducție pasivă seducție subliminală sentimente sexualitate simbolism simpatie sinceritate sincronizarea corpului sinergologie Souzenelle, Annick de spate spontaneitate sprânceană stângaci Stanislavski, Constantin strategii de comunicare stres subsuoară tehnică de manipulare teorema lui Axelrod Titchener, Bradford Tomatis, Alfred trăsături umeri unde cerebrale urechi
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
capului pleoape poziție privire privire fixă privirea socială procese de seducție pumn pupile pupile dilatate reacție adaptată reacții neurofiziologice receptori reguli de citire Reich, William ritmuri ultradiene Robert-Ouvray, Suzanne Rosenthal, Robert sâni satisfație psihologică Schanberg, Saül seducție activă seducție pasivă seducție subliminală sentimente sexualitate simbolism simpatie sinceritate sincronizarea corpului sinergologie Souzenelle, Annick de spate spontaneitate sprânceană stângaci Stanislavski, Constantin strategii de comunicare stres subsuoară tehnică de manipulare teorema lui Axelrod Titchener, Bradford Tomatis, Alfred trăsături umeri unde cerebrale urechi Zajonc, Robert
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
Nu vorbesc aici despre redactorii care citesc informațiile scrise pe un prompter. În cazul lor, fenomenul este și mai automat, pentru că emisfera dreaptă - și, prin urmare, ochiul stâng - descifrează textele citite pe ecran. De altfel, aceasta le mărește potențialul de seducție, fără ca ei să-și dea seama. Vezi: Pierre Feyereisen, Le cerveau et la communication, P.U.F., Paris, 1994, p. 213. (Coll. Psychologie d’aujourd’hui). În această carte autorul face o trecere în revistă foarte amănunțită a cunoștințelor noastre
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
Pentru informații despre primele descoperiri făcute pe acest subiect, vezi: E.H. Hess, „Pupil Size in Relation to Mental Activity during Simple Problem Solving”, Science, nr. 143, 1964. E.H. Hess a fost primul savant care a evidențiat rolul dilatării pupilelor în seducție. Vezi: E.H. Hess, „Attitude and Pupil Size”, Scientific American, nr. 212, 1965, pp. 46-54. Pentru a verifica acest lucru, Antonio Damasio a efectuat teste foarte riguroase. El arată cum emoțiile simulate nu fac să intervină ambele părți ale feței, tocmai
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
detectiv flegmatic, lansat - parcă în contra dorinței sale - în căutarea aventurii și a primejdiilor cât se poate de concrete ale unei lumi dominate de stigmatul răului. Există un farmec adânc al personajului, o plasmă inanalizabilă, care-i păstrează intactă capacitatea de seducție, dincolo de intrigă și de spectaculozitatea procedeelor literare. Secretul lui Marlowe constă în forța de a-și impune propriul crez, indiferent de împrejurările în care se trezește aruncat. În fiecare dintre cărțile lui Raymond Chandler există, simultan, două romane: unul construit
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
privi lucrurile, într-un anumit plan de contact cu lumea criminală căreia, în regimul existenței diurne, i se opune cu violență. În această ambiguitate, în ceea ce Gay Brewer (1989, p. 4) numea „nedesăvârșirea umană a lui Marlowe” trebuie căutate sursele seducției exercitate de erou asupra cititorului. Marlowe e, simultan, și dincolo, și dincoace, fără a face cu ochiul către degustătorul de literatură, dar și fără a mima doar că încasează pumnii adversarilor. „El e nu doar centrul cărților, ci și al
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
un bărbat ce-și percepe propria bunătate ca lipsită de sens și care e cu atât mai mult el însuși cu cât eroismul i se diluează (O’Brien, 1981, p. 75). Există, din acest punct de vedere, o tehnică a seducției pe care Chandler-Marlowe o explorează cu efecte miraculoase: plasarea personajului în situații dezavantajoase, surprinderea momentelor de slăbiciune, descurajare și neputință. În astfel de împrejurări, detectivul devine un alter ego al cititorului: aura eroică se stinge, personajul hard-boiled dispare și în locul
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
dintr-o zonă în alta a Los Angeles-ului, Marlowe rămâne, fundamental, un ins de interior. Într-o nesfârșită poză, el fumează absent și soarbe cu indiferență din paharul de whisky cu gheață. Energia lui intelectuală se consumă rezistând tentațiilor, ofertelor, seducțiilor sau, pur și simplu, amenințărilor. Cinismul detectivului e consecința eforturilor epuizante de a nu se lăsa prins în malaxorul unei societăți decăzute. Spre deosebire de adversarii săi, Marlowe se știe învins dinainte. Titlurile cărților sunt, în primul rând, autoreferențiale: The Big Sleep
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
e vorba doar de faptul că Ambler acceptă să pară prea intelectual, cât de faptul că lasă să se vadă clar că este într-adevăr astfel (Chandler, 1977, p. 61). Perfect adevărat: bătălia pentru nou necesită nu doar strategii ale seducției, ci și formule de mascare a adevăratelor intenții. Într-un studiu agresiv, pompos-ideologizat, dar nu lipsit de subtilitate, hrănit cu poncifele „corectitudinii politice”, Peter Wolfe insistă asupra „ambivalenței” lui Raymond Chandler: „conștiința socială” s-ar întâlni, în scrierile sale, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
mare de evenimente într-un spațiu textual mic), el dobândește, în sfârșit, libertatea la care visa. Și anume, să ofere prin textele sale nu doar materia primă de divertisment furnizată de orice scriere polițistă, ci și o viziune asupra lumii. Seducția exercitată de acest roman provine, în primul rând, din farmecul dialogurilor, din inteligența și umorul personajelor, din spectaculozitatea situațiilor. Dar ea este potențată și de un procedeu literar folosit rarisim, înaintea lui Chandler, de autorii de ficțiuni pulp: acela al
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
tentaculele „vinii morale” -, dar rațional știe să îmbrace la timp platoșa protectoare a insului cu principii. Asediat de surorile Sternwood, care i se oferă cu o generozitate ce depășește limita decenței, Marlowe nu respinge din prima clipă atacul plin de seducție al feminității debordante. Și Vivian, și Carmen sunt amazoane lipsite de inhibiții, gata să-și pună la bătaie întregul, vastul arsenal de farmec. Sexualitatea hipertrofică, bolnavă, animalică a surorii mai mici nu e radical diferită de aceea insinuantă, calculată, primejdioasă
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
de fiecare zi, ar transforma universul cotidian într-o rețea sufocantă de cauze și efecte. În cazul lui Chandler, joncțiunea între planuri se produce firesc, prin succesive articulări narative, subtil anunțate din vreme. Cititorul atent va deveni nu doar obiectul seducției scriitorului, ci și părtaș la edificarea construcției narative născute sub privirile sale. Intrând în mintea lui Marlowe, suntem, parcurgând textul, alter ego-uri ale acestuia, martorii pregătiți să probeze adevărul întâmplărilor puse în pagină de impetuoasa persoană întâi a narațiunii. Toate
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
până la a se săruta cu Marlowe în fața propriului soț. Nu doar diferența de vârstă, ci și cea de experiență socială a căscat între bărbatul în vârstă și femeia debordând de energie sexuală o prăpastie de netrecut. Pentru a finaliza actul seducției, Helen îl invită pe detectiv la clubul de noapte al milionarului Laird Brunette. Marlowe acceptă, dar împrejurările îl ajută să-și păstreze reputația nepătată: între timp, ancheta îl condusese în locuri mult mai puțin plăcute decât acela în care-l
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
tot Marlowe afirmă că „nu era nici pe departe un adevărat ticălos”), dar și detectivului. În loc să accepte iubirea unei femei decente, care aproape îl divinizează (deși profund ironice, efuziunile lui Anne trădează pasiunea adevărată, fiind parte a unei strategii a seducției expuse vederii: „Ești atât de minunat, spuse ea. Atât de curajos, de hotărât și lucrezi pentru atât de puțini bani. Ești pocnit în cap, strâns de gât, lovit în bărbie și umplut cu morfină, dar tu te lupți cu ei
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
libertatea de a fi ceea ce și-a dorit cu disperare să fie. Amenințată cu dezvăluirea identității reale, Helen Grayle se prăbușește din lumea iluzorie în care se refugiase, redevenind o Velma oarecare - cântăreața obscură dintr-un bar obscur. Puterea de seducție a „micii Velma” trebuie să fi fost remarcabilă de vreme ce între victimele ei se numără și un monstru primitiv precum Moose Malloy, și un individ al cărui rafinament e subliniat de autor, precum Lindsay Marriott, și un bărbat deja bătrân, experimentat
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
ghetoului care desparte formula romanului polițist de literatura propriu-zisă. Dacă Mike Hammer, eroul romanelor lui Mickey Spillane, face, într-adevăr, figură de „neo-Neanderthal” (Van Dover, 1995, p. 33) - și, alături de el, o întreagă pleiadă de „investigatori” pentru care pumnul și seducția brutală reprezintă abc-ul comportamentului detectivului hard-boiled -, Philip Marlowe aparține unei alte clase. Aproape nu există roman al lui Chandler în care autorul să nu tragă cu ochiul spre literatura „înaltă”. Dar nicăieri ca în The Long Goodbye flirtul cu
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]