2,609 matches
-
puțin îi pasă de Platon, pe atât de mult exaltă eroismul lui Socrate: curajos, hotărât, virtuos, dispunând de o imensă putere de convingere, cinstit, drept, eroul Agorei care-i îndeamnă pe toți oamenii la autocunoaștere nu putea decât să-l seducă pe solitarul urmărind același obiectiv în turnul său... Și apoi, el îl socoate la mare preț pe gânditorul care-și afirmă neștiința. Socrate știe un lucru, acela că nu știe nimic. Faimosul scepticism, considerat la Montaigne drept o constantă, de către
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
la prima vedere. Nu se cunoșteau, ea nu-i scrie autorului pentru că îl credea mort - cartea îi apropie. Cinci ani mai târziu ea află de prezența autorului faimoasei lucrări, venit la Paris pentru niște probleme editoriale. îi trimite un bilet. Sedus de conținut, el o primește chiar a doua zi: nu se vor mai despărți. Cărturarul din Bordeaux are cincizeci și cinci de ani, ea douăzeci și trei. Evident, dacă Michel și Marie întrețin o relație amoroasă, sexuală chiar, ei nu
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
să recurgă la mărturii false, pentru a face ca punctul lor de vedere, strâmb, să triumfe; la bară nu mai este vorba de adevăr și de eroare, de bine și de rău, ci de capacitatea sau de incapacitatea de a seduce verbal; în același chip, copiii care au părinți răi, dar care dovedesc totuși afecțiune pentru ei nu sunt răsplătiți în niciun fel pentru aceasta; cum orice prosperitate a viciului antrenează nefericirile virtuții, Antiphon trage concluzia că există o funcționare perversă
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
spectacolul comun al mării și al capriciilor sale, dar și spectacolul nepereche al ocaziilor sale, luminile aceleași și variațiunile lor mereu altele, caducitatea, durata fragilă - ilustrări ale tematicii epicuriene... Teoria, bravo. Practica - și mai bine: această idee nu riscă să seducă în vreun fel comunitatea filosofică oficială care garantează distincția, separația, fractura dintre text și viață. Și asta, încă de la originile gândirii dominante. Glosatori, profesori, palavragii, scribi, retori, logicieni, cercetători, mari meșteri în cuvinte, disciplina nu duce lipsă de ei. Practicienii
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
sau extrem de complexe elaborate din toate direcțiile. Părea că ușurința, claritatea, simplitatea s-au Întors printre noi. Sunt zeițe care plăceau majorității. Era de Îndată Îndrăgit un limbaj ce putea fi gustat fără a reflecta prea mult la el, care seducea printr-o aparență atât de naturală și a cărui limpezime, fără Îndoială, lăsa să se Întrezărească uneori un gând ascuns, dar nu misterios; ba dimpotrivă, unul Întotdeauna ușor de descifrat, dacă nu Întotdeauna deplin liniștitor. Exista În cărțile sale o
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
ianuarie 1941, cu ocazia morții filozofului. Începe destul de clasic, prin evocarea decesului și a funeraliilor acestuia, după care continuă, În cea mai pură limbă de lemn, cu enumerarea calităților sale: Era mândria Societății noastre. Indiferent că metafizica lui ne-a sedus sau nu, că l-am urmat sau nu În profunda cercetare căreia și-a dedicat Întreaga viață și În evoluția cu adevărat creatoare a gândirii sale, din ce În ce mai Îndrăzneață și mai liberă, am avut În el exemplul cel mai autentic al
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
că a pus mâna pe o carte de succes și a decis să fie co-autor fără să fi scris un rând. Ca să smulgă de la Dochin dreptul a-și pune numele pe carte, se hotărăște să-l facă praf. Pentru asta, seduce o tânără cu ocazia unui bal, o aduce după aceea În casa lui de la țară, Însoțit de Dochin pe care are grijă să-l Îmbete. O violează pe amica lor și o calcă apoi cu mașina, după care Îl filmează
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
numai să-i spui, Într-un fel cât mai ambiguu, că ți-a plăcut ce a scris. Pagină nouă de dreapta CAPITOLUL IV CU FIINȚA IUBITĂ ÎN CARE NE DĂM SEAMA, ÎMPREUNĂ CU BILL MURRAY ȘI CÂRTIȚA LUI, CĂ, PENTRU A SEDUCE PE CINEVA VORBINDU-I DESPRE CĂRȚILE PE CARE LE ADORĂ, FĂRĂ CA TU SĂ LE FI CITIT, AR FI IDEAL SĂ OPREȘTI TIMPUL. Putem totuși să ne Închipuim că doi oameni ar putea fi așa de apropiați Încât cărțile lor interioare
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
lor interioare să ajungă, cel puțin pentru o vreme, să coincidă? Următorul nostru caz alegoric va introduce În arenă un risc de o altă natură decît acela de a trece drept impostor În fața autorului cărții: acela de a nu putea seduce persoana după care ți s-au aprins călcâiele dacă nu ai citit cărțile pe care le preferă. E un truism să zici că relațiile noastre sentimentale sunt În profunzime marcate de cărți, și asta Încă din copilărie. Mai Întâi prin
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
ai pe aceleași ar putea fi condiția unui adevărat schimb cultural și a unei coincidențe perfecte a cărților interioare. Apriori, metoda utilizată este cea care ne-ar permite, În diverse prilejuri ale vieții, În care În care e necesar să seducem, să fim capabili să Îi semnalăm celuilalt că Împărțim un univers cultural comun. Pregătindu-se să cunoască lecturile preferate ale Ritei și să pătrundă cât mai adânc posibil În universul ei intim, Phil se străduiește să dea senzația că că
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
consultanți, organizații etc.), cât mai ales datorită faptului că - deși formal se invocă necesitatea acțiunii de antrenare - în mod real puțini manageri se lasă convinși să se implice activ într-un astfel de demers. Cei mai mulți manageri și consultanți se lasă seduși de modalități mai „tehnice” de creștere a eficienței (cercurile de calitate, managementul prin obiective, managementul calității totale, reengineering-ul etc.) și par să fugă de acțiunile de antrenare a competențelor psihologice și sociale. Motivele invocate sunt diverse: lipsa resurselor financiare, dificultățile
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
raport scris, prezentare orală sau alte forme), raportul trebuie să fie captivant. În cazul rapoartelor scrise, aceasta presupune un stil narativ clar, dar care să-i incite pe cititori să-l citească În totalitate. Un bun manuscris este cel care „seduce” privirea. Dacă citiți un astfel de manuscris, nu vă veți putea dezlipi ochii de pe text și veți devora paragraf după paragraf, pagină după pagină, până va apărea oboseala. O atare putere de seducție trebuie să fie scopul redactării unui raport
Studiul de caz. Designul, colectarea și analiza datelor by Robert K. Yin () [Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
era cunoscută românilor și se știa că acolo se putea muta oricine dorea să-și ofere o nouă șansă. Dar, și atunci cînd procesul s-a declanșat, românii, care aflaseră cîte ceva despre „the American Way”, nu s-au lăsat seduși de mitologia șansei numite Lumea Nouă. Pentru ei, pămîntul spre care se Îndreptau atîția visători nu era un țărm al redempțiunii, unic și suficient celui devenit american. Așa se explică revenirea În țară a primilor descinși pe tărîmul Americii, care
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
rât pe toate”. Problemă, conchide Ashby, e cum putem s) ne d)m seama de ceea ce dorim cu adev)rât s) știm, f)r) ,,a fi copleșiți de detalii inutile” (1956, p. 113). Vechiul dicton, ,,cunoaștere de dragul cunoașterii” este unul seduc)tor, probabil datorit) faptului c) cineva poate, în același timp, s)-și fac) de lucru, și s) evite dificilă chestiune a cunoașterii a ceva. Întrucât faptele nu sunt evidente prin ele însele, întrucat asocierile nu conțin sau nu sugereaz) niciodat
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
sclavie!). Într-un spațiu cultural apropiat și confin, datorită întârzierii istorice - anume Rusia -, Dostoievski demonstrase, pornind de la aceleași premise critice, cum majoritatea oamenilor, copleșiți de multitudinea sarcinilor și striviți de viața modernă complicată și plină de răspunderi, pot fi lesne seduși de utopia automatizării proceselor istorice, într-o ordine ideală și definitivă, adică utopică. Or, tocmai această dorință de a deproblematiza existența devine fermentul din care se nasc falșii profeți izbăvitori. Utopia comunistă a prins rădăcini exact într-un asemenea context
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
În rîs. Becky, știu că ai o imaginație bogată, dar serios acum... Își dă jos cămașa și-o aruncă În coșul cu rufe murdare. Cum poate să fie atît de Încuiat? Credeam că e un tip inteligent. — Vrea să te seducă! mă aplec În față, agitată. Nu vezi? E o distrugătoare de familii! De-asta face toate... — Ba nu vrea deloc să mă seducă! mi-o taie Luke. Sincer să fiu, Becky, sînt șocat. Niciodată nu te-am considerat o fire
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
murdare. Cum poate să fie atît de Încuiat? Credeam că e un tip inteligent. — Vrea să te seducă! mă aplec În față, agitată. Nu vezi? E o distrugătoare de familii! De-asta face toate... — Ba nu vrea deloc să mă seducă! mi-o taie Luke. Sincer să fiu, Becky, sînt șocat. Niciodată nu te-am considerat o fire posesivă. Pentru numele lui Dumnezeu, cred că am și eu dreptul să am cîțiva prieteni. Pentru simplul fapt că se Întîmplă să fie
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
superficial, iubindu-se până la narcisism, sustrăgându-se deliberat tuturor îndatoririlor, aparent iresponsabil, dar, în fond, interesat și calculat. Deși nociv pentru mediul social înconjurător, el este nu numai tolerat, dar chiar căutat, cultivat de cei din jur, mai toți fiind seduși de veselia facilă a jongleriilor sale verbale. Consecințele unei astfel de atitudini se arată însă catastrofale, ajungând până la distrugerea vieții unor creduli. În Pământ și păianjeni (1969), care reia și nuvela Pădurea, publicată în 1967, G. folosește o altă optică
GHEORGHIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287241_a_288570]
-
de Băieți „Trei Ierarhi”(în particular, până în 1909), apoi cursul gimnazial la Liceul „Alexandru cel Bun”, continuând la Liceul Național. Vreme de doi ani este student al Facultății de Drept din același oraș, părăsind studiile fără a-și lua licența, sedus de mirajul vieții literare din capitală și de primele succese literare. Începe să scrie versuri de pe băncile școlii și debutează ca poet încă din liceu, în 1914, în efemera revistă simbolistă „Valuri” din Iași, cu poezia Dorm florile, semnată B.
FUNDOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
început un poet vital, căzut însă în lumea „omului nou”, se va înțelege că între versurile tânărului și cele din 1963 nu există o ruptură nici sub acest aspect. Acum el exaltă energiile telurice, declară că scrie cu pământ, e sedus de tumultul cosmic și de frenezia constructorilor (amplele imnuri închinate „macaralelor”, hidrocentralei de la Bicaz etc.), se proclamă inamic al „stagnării”. La vremea apariției lor, unele poeme au putut părea subversive; de pildă, Problema spinoasă a nopților e o pledoarie implicită
DUMITRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286907_a_288236]
-
Textul ce poate fi considerat emblematic, Sfântul Gheorghe cel fals, conține în subsidiar relația poetului cu poezia, transformarea măștii în esență a ființei, convertirea mistică a răului în bine sub imperiul iubirii - toate, motive esențiale ale creației ulterioare. Pentru a seduce fecioara, diavolul adoptă masca sfântului și, îndrăgostit, devine sfântul pe care îl mimează. Acesta este și mecanismul poetic al creației lui D.: el nu se poate exprima decât după ce s-a pătruns de inspirația absorbită din exterior. Inspirația poate fi
DOINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
de acest gen îl are în prim-plan pe Maurice Dejean, ambasadorul francez la Moscova în anii ’50 și ’60. Aflând despre caracterul imoral al ambasadorului căsătorit, KGB a angajat o femeie frumoasă (cetățean sovietic forțat să coopereze) să-l seducă. După începerea aventurii, cuplul a fost surprins de întoarcerea „neașteptată” a „soțului” acesteia. „Șocat”, acesta a amenințat să facă publică povestea și să-l acționeze în judecată pe ambasador. Dejean i s-a confesat unui „prieten” rus - în realitate, ofițerul
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
de proză scurtă Mazuru (1935). A mai colaborat la „Universul”, „Pictura și sculptura” (din al cărei comitet de redacție face parte), „Tribuna” (Ploiești). Cu o memorie încărcată de întâmplări obișnuite sau mai dramatice și chiar tragice din viața boierimii moldovene, sedus de farmecul povestirilor sadoveniene, M. vrea să încerce și el eternizarea unor realități sociale pe cale de dispariție. Dacă în Mazuru sunt scurte narațiuni (precum cele din Hanu Ancuței), având ca punct culminant o crimă sau un alt moment de mare
MICLESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288103_a_289432]
-
trecerea la viața ascetică a doi tineri funcționari de la curtea din Treviri; și, în fine, faimoasa scenă din grădină, în care Augustin, însoțit într-o zi de Alypius, cade pradă unor sentimente contradictorii, pe de o parte încearcă să-l seducă vechile obiceiuri libertine, iar pe de altă parte se ivesc în mintea lui gândurile noi ale creștinului; când, iată cum o voce necunoscută îl îndeamnă să ia în mâini textul sacru pentru că Dumnezeu se va îngriji ca Augustin să se
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Eclano În Italia, totuși, condamnarea lui Pelagius făcuse senzație, și nu atât din cauza intervenției autorității imperiale, considerată, în sine, justificată, cât mai ales pentru că rezultase că episcopatul african își impusese propria teologie întregii creștinătăți occidentale. Mulți erau cei ce fuseseră seduși de ceea ce predica Pelagius, atât printre nobilii din Roma, cât și printre oamenii Bisericii; printre aceștia, poate și Paulinus din Nola: prietenul acestuia, cel care îi scrisese și epitalamul pentru nuntă, așa cum am văzut mai sus, era Iulian, episcopul din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]