1,328 matches
-
deci expoziția municipală Faza a II-a reunea artiștii din tot județul, expoziția județeană Faza a III-a cuprindea lucrările selectate pentru expoziția interjudețeană alcătuită din artiștii din județele limitrofe Faza a IV-a expoziția națională cuprindea lucrările din selecția selecților. Trebuie menționat că la fiecare ediție a Festivalului lucrările au fost selecționate, pentru fiecare fază în parte, de un juriu din care făceau parte, pe lângă delegatul Asociației Județene a Artiștilor Plastici, membrii ai Comitetului de Cultură, ai Centrului de Creație
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
care mai demonstrează și cât credeau acești oportuniști în permanență regimului comunist, a fost acapararea prin viclenie a vilei naționalizate din strada Aviator Petre Cretu nr. 60, nu departe de Biserică "Casin". Aceasta vila, aflată într-unul din cele mai selecte cartiere, a aparținut de fapt și de drept familiei Mihai și Elenă Ciolan, posesorii actului de vânzare-cumpărare al terenului de 576 m.p. Nr. 32570/14 noiembrie 1930. Mihai Ciolan a fost un strălucit inginer, cu studii la Charlottenburg, în Germania
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85068_a_85855]
-
treabă, cu ne veste și copii la casele noastre. Tot pe acea vreme, un personaj de gravitate comică, cu barbă și livrea de circ, invita, cu accentul lui străin și baritonal, pe trecătorii, recalcitranți pe atunci, să intre În cinematograful Select din fața Terasei Oteteleșeanu de pe Calea Victoriei, cinematograf cu filme mute, dar cu femei frumoase și sentimen tale foc: — Poftiți, doamnelor și domnilor, poftiți! Reprezentația În cepe acum... Morală și instructivă... Program schimbat... Tablouri noi... cartea a treia „Ostași fără martiriu și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ajun, de la Café de Paris. Îmi iau inima-n dinți și intru pe un gang, urc o scară elegantă până la entresol, unde mă Întâmpină o cucoană În rochie lungă și neagră și cu aere grave de directoare a celui mai select pension de domnișoare din cea mai aleasă societate burgheză. — Qu’y a-t-il pour votre service, monsieur? mi se adresă, abia zâmbind extrem de comercial la mine, codoașa cea mare. — Voir les femmes, madame, et... sans les „voyeurs“, accen tuai eu cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
se bărbieresc mai rar sau deloc, limbajul devine argou (adesea colorat negativ), curățenia lasă de dorit, iar bunele maniere au de suferit. Știind toate acestea, comandamentele superioare germane instituiseră o școală și examene foarte severe pentru voluntare, de cea mai selectă calitate și de o moralitate absolut incontestabilă, care după ce treceau printr-o selecție riguroasă erau trimise pe front la unități de aviație (am auzit că și la bazele navale) cu unicul scop de a întreține atmosfera decentă și civilizată care
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
cronicarilor muzicali, cum poate fi numit pe drept cuvânt Viorel Cozma, veteranul tuturor edițiilor, din 1958, are ceva de spus. Domnia sa a avut inspirația să pună două întrebări pertinente. Prima adresată public concitadinului său timișorean Ioan Holender, aflat la prezidiul select al Conferinței de presă. Întreba dacă la viitoarea ediție din 2014 Ioan Holender va fi din nou Directorul Artistic al manifestării? Răspunsul a venit prompt ca o nedumerire... Pe mine mă întrebi? În aplauzele și râsetele celor prezenți, răspunsul a
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
de mândrie de care vorbeam mai sus a fost provocat și de atitudinea prestigioasei orchestre care nu a răspuns la solicitarea dirijorului Cristian Mandeal de a se ridica din nou să mulțumească publicului dezlănțuit în aplauze. Prin acest gest colectiv, select, obișnuit doar cu marii maeștri ai baghetei, se acorda un plus de apreciere compatriotului nostru, atât pentru interpretarea opusului enescian, cât și pentru magistrala tălmăcire a uneia dintre celei mai lungi, dificile și impunătoare creații aparținând compozitorului Gustav Mahler, Simfonia
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
Despre Alby care, în ușurătatea lui imaterială, i-a sfărâmat inima de atâtea ori și pe care, tocmai de aceea, l-a iubit nespus și nu-l putea uita... Pe Basil, mânuind frumoasele flori într-una din florăriile cele mai selecte ale capitalei, îl știam și eu din vedere și, oricum, era un capitol vechi și de mult încheiat. În schimb, gândul la Alby mă necăjea, iar titlul de „cea mai mare și mai dureroasă dragoste“ îmi întuneca fericirea domoală... Într-
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
fostul meu profesor de scenografie - cu bine-cunos cuta lui soție, creatoarea de costume Gabriela Nazarie, și câțiva alții. Interiorul Camil Petrescu era plăcut, fastuos chiar, bucatele bune, căci Ghighi moștenise de la maică-sa - doamna SergentMa jor Marian - talentul bucătăriei; atmosfera selectă, așa că ne-am plictisit cu toții în modul cel mai distins posibil până pe la orele șapte dimineața, când ni s-a servit tradiționala ciorbă de potroace, semn că ne puteam retrage. În ceea ce mă privește, eu m-am plictisit mai puțin
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
așezase la o masă într-un separeu acceptabil și comandase meniul zilei pe care vru să-l încheie cu o cafea turcească făcută pe nisip așa cum era moda la acea vreme. Lumea din acel restaurant îi părea a fi una selectă. Carlina remarcă pentru a doua oară că istoria ei cu Valentin se repeta și-n acest capitol din viața ei. Când termină de mâncat, Carlina veni cu o întrebare aproape la întâmplare și zise: - Nu îți este dor de casă
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Goldberg (Vladimir Găitan), conduce aici un mare cazinou, care găzduiește un mare campionat de ruletă rusească. (Dată fiind natura spectacolului, e un eveniment aberant de monden prezentat de o fostă Miss Europa și savurat la vedere de un public internațional select.) Dar în spatele lui Goldberg se află cineva și mai puternic, iar acel cineva e tocmai colonelul (Ion Dichiseanu) care l-a chinuit pe Moldovan în închisoare. Cîntăreața cazinoului e o anume Miss Lorry (Loredana Groza), care cîntă (interminabil, căci filmul
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
promovat, binevoitorul îmi reproșează că i-am dat planul peste cap... Obținusem ceea ce-mi doream: să rămân liniștit pe catedra ce ocupam. Lucram cu răspundere la cele două școli, având ore mai multe la Școala Pedagogică, al cărui colectiv select muncea spornic. Directorul era bolnav, internat de mai multe luni în spital, adjunctul își fracturează un picior alunecând pe gheață și conducerea temporară a fost încredințată unui personaj necorespunzător, dar avea carnetul de partid și încrederea respectivă, așa că acest personaj
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
partid și încrederea respectivă, așa că acest personaj terorizează colectivul didactic al școlii. Toată ziua stătea în școală, în loc să îndrume munca profesorilor - nici nu putea face acest lucru - se ținea numai de bârfe și intrigi. Era mărul putred din acest colectiv select - dar beneficia copios de sprijinul politic! Eu munceam în școală și mi-am luat examenele pentru anii doi și trei la facultate. Pentru a fi stabil pe catedra ce ocupam, în toamna lui 1956 hotărăsc să dau Examenul de Stat
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
patru dimineața. Directoarea politruc, aceeași care mă aranjase la șef și aranjase pe foarte mulți pe la organele de partid și de stat, este anchetată și cei care veniseră în anchetă au avut mult de lucru în clarificarea situației din acest select colectiv didactic. A aruncat cu noroi în toți, s-a apărat ca un lup turbat, dar în final Pedagogica are o nouă și meritată conducere și totul a reintrat în normal. Îndepărtarea directoarei îmi aduce momentan o sarcină în plus
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
trebuia să mă grăbesc, pentru că fiica noastră urma să devină la rândul ei studentă. Revin de la București cu bucuria unei realizări deosebite! Îmi reiau cu modestie locul la clasele la care predam la Complex. Primesc multe felicitări de la numerosul și selectul corp profesoral. Am multe griji la Priponești, unde părinții, la peste optzeci de ani, sunt șantajați să intre în colhoz spre a nu fi scos eu din învățământ și să mă întorc la plug și la sapă alături de ei. Ajunseseră
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
până la destinație. Reintram pentru scurt timp în mediul școlar în care lucrasem mult timp. În prețul biletului era inclus și prețul cazării pentru două nopți la un hotel de două stele. În dimineața de 15 martie am intrat în acest select grup școlar și m-am simțit ca în anii mei cei mai buni de activitate școlară. Străbatem țara la lumina zilei însorite de martie și vedeam și unele locuri puțin cunoscute mie. Mă aflam într-o adevărată excursie, avid de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Ne venea să râdem la reuniunile protocolare de la Santiago când un coleg sau o colegă din corpul diplomatic ne întreba discret unde ne comandăm "în vest" elegantele ținute. Ce puteam să le răspundem, la "Casa Ardeleanu" sau "Casa Secăleanu" din selectul cartier Titan? Răspundeam cu un surâs discret și enigmatic precizând că dorim să ne păstrăm "exclusivitatea"! La sfârșit de noiembrie am pornit-o! Era un început de iarnă urâtă, cu lapoviță, îngheț, viscol, frig și noi, ca marii îmbogățiți ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
escale, eram morți de oboseală, așa că nu ne doream decât o baie caldă și un somn prelung. Pe drumul de la aeroport la ambasadă am putut să admiram străzi, parcuri, magazine, oameni fel de fel. Ambasada era situată într-un cartier select, "Las Condes", Calle Benjamin, o stradă liniștită cu case arătoase și multă verdeață. Clădirea ambasadei era proprietate a statului român, un cochet imobil cu două etaje, o grădină în față, teren de tenis în spate și câteva rânduri de lămâi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
unde se întretaie stilul arhitectonic englez cu cel local. De reținut că în secolul al XIX-lea englezii au fost cei care "au făcut jocurile" în Valparaiso, construind căi ferate, instalații portuare, bănci, edificii comerciale și încântătoarele case din zonele selecte situate pe pantele înălțimilor și la care se ajunge pe scări nenumărate sau cu funicularul (și astăzi pe Avenida Prat crezi că te afli la Londra). Pentru ansamblul său atât de ciudat, de special și de interesant, Valparaiso a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
ai noștri",el gândind că "vin mâncați" de la Buenos Aires. Eu l-am sfătuit să se pregătească, fie ce-o fi, întrucât "două mese nu strică". Dumnealui, cam zgârie-brânză, nu mi-a urmat sfatul, așa că, odată instalat ministrul în apartamentul de la selectul hotel "Radisson", cu toată delegația de directori în jur, a pus întrebarea fatidică: "Și acum, unde mâncăm?". Prietenul a rămas stană de piatra, a bâiguit câteva cuvinte neinteligibile și a fost salvat de directorul de protocol al MAE, un diplomat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
la 8 octombrie 1992. În perioada 5-6 mai 1992, împreună cu Ludovic Spiess, ministrul culturii, Nicolae Cajal, vicepreședinte al Academiei și Adrian Dohotaru, mă deplasam la Viena pentru inaugurarea Centrului Cultural. Centrul era plasat în spațiile unui impozant edificiu din zona selectă a capitalei austriece, proprietate a Academiei Române, făcând parte din moștenirea lăsată de generosul ctitor al "Fundației Elias". Inaugurarea s-a făcut cu fastul necesar, respectiv un concert al Filarmonicii "George Enescu", o expoziție de grafică Marcel Chirnoaga și o recepție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
priveau cu niște ochi mustrători. După ce ne-am revenit, am trecut în alte camere, unde nu mai apăreau "Cabinetele 1 și 2" și unde am putut alege multe lucrări de artă valoroase pentru Veneția. Serile la Veneția în compania aceea selectă au fost adevărate regaluri, descoperind un Spiess spiritual, fermecător, o enciclopedie de bancuri, care și-a găsit în mine un partener silitor (de atunci distinsul ministru al culturii i-a precizat lui Adrian Dohotaru că nu va mai face nici o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Ne venea să râdem la reuniunile protocolare de la Santiago când un coleg sau o colegă din Corpul diplomatic ne întreba discret unde ne comandăm, "în vest", elegantele ținute. Ce puteam să le spunem, la "Casa Ardeleanu" sau "Casa Secăleanu" din selectul cartier Titan? Răspundeam cu un surâs discret și enigmatic, precizând că dorim să ne păstrăm "exclusivitatea"! (În lumea diplomatică "adevărată", pe lângă eleganța de idei, cea vestimentară este o componentă esențială. Faptul că am ținut cont de acest aspect avea să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
escale, eram morți de oboseală, așa că nu ne doream decât o baie caldă și un somn prelung. Pe drumul de la aeroport la ambasadă am putut să admirăm străzi, parcuri, magazine, oameni fel de fel. Ambasada era situată într-un cartier select, "Las Condes", Calle Benjamin, o stradă liniștită, cu case arătoase și multă verdeață. Clădirea ambasadei era proprietatea statului român, un cochet imobil cu două etaje, o grădină în față, teren de tenis în spate și câteva rânduri de lămâi și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
Totuși, o minoritate generațională avea altă percepție: e posibil ca „mulțimea”, „masele” să trăiască din redistribuirea unei sărăcii tot mai adânci. Dar noi, noi cei „aleși”, factorul conștient al societății am putea ajunge în comunism ca pasageri ai unui Mayflower select. Să ajungem, care-va-să-zică, la repartiția după nevoile noastre. Generic este vorba despre nomenclatura de partid și cea de „veghe”, creatoare a ceea ce eu numesc comunismul feudal, plus sateliții ei degrabă seduși de societatea de privilegii. Comunismul a rămas pentru nevoiașii
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]