2,355 matches
-
care-și arătau vitejia sau abnegația. Erau simpli, umani. Mai ales cel ce purta o cască veche de conchistador, un bătrân înalt, care mergea sprijinindu-se într-o suliță, la capătul coloanei. Chipul lui m-a subjugat printr-o surprinzătoare seninătate, amară și surâzătoare totodată. Cufundat în melancolia mea de adolescent, am fost cuprins subit de o bucurie confuză. Mi s-a părut că am înțeles calmul acelui ostaș bătrân în fața înfrângerii iminente, în fața suferinței și a morții. Nici stoic, nici
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
aceea tehnică și impersonală ar fi dezvinovățit-o de francitatea ei criminală. Cercetam cele două vieți banale și extraordinare totodată și simțeam urcând în mine o mânie confuză. Nu știam prea bine împotriva cui. Ba da, știam: împotriva Charlottei! Împotriva seninătății universului ei francez. Împotriva rafinamentului inutil al acelui trecut imaginar: ce nebunie să mă gândesc la cele trei făpturi ivite pe o tăietură de ziar de la începutul secolului și să încerc să reconstitui stările sufletești ale unui Președinte îndrăgostit! Și
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
eu nu mai auzeam decât melodia, când rusească, când franțuzească, a vocii ei. În locul obsesiei trupului de femeie, a femeii omniprezente care mă hărțuia prin diversitatea ei inepuizabilă, simțeam o profundă liniștire. Având transparența acelei „seri calde de toamnă”. Și seninătatea unei contemplări lente, aproape melancolice, a unui trup frumos de femeie lungit în fericita oboseală a dragostei. Un trup al cărui reflex carnal se dezvăluie într-un șir de reminiscențe, de mirosuri, de lumini. Râul s-a umflat înainte ca
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Momentul morții este puțin studiat, printre altele, și din cauză că această experiență este fără nici un ecran de validare. La aceasta se adaugă faptul că este sinistră și cere curaj, sacrificii, demnitate. Este cunoscut că în final fața morților are o mare seninătate, totuși masca muribunzilor este tragică de cele mai multe ori, probabil este un efect al destinderii de după intrarea în moarte. Exista trei opinii cu privire la durere în ultimele ore de viață. După unii autori, durerile fizice devin extrem de puternice. Alți autori consideră, dimpotrivă
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
care să nu-i simtă mai ales urmările pierzătoare, într-un fel sau altul, fie că-i zice păcat, fie că-i dă alt nume. Oamenii sunt oameni tocmai fiindcă au conștiința păcatului, a vinovăției, „însă astăzi mulți oameni invidiază seninătatea inconștientă a animalelor și însetează după o viață de animalitate pură, redusă la plăcerile simțurilor. Ei ar vrea să nu mai fie oameni, să se dezbrace de sentimentul păcatului.“<footnote Ibidem, p.6 footnote> Omul ce se complace în păcat
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
de naștere, arbore de nuntă, arbore funerar, arbore de pomană etc. De data aceasta, consubstanțialitatea om-pom oferă primului termen șansa supraviețuirii. Este probabil că ne aflăm aici în fața unor aspecte care ar putea resemnifica atât de contro- versata problemă a seninătății eroului mioritic în fața morții. Iată, de exemplu, un extraordinar text funerar glăsuit „de priveghi” de către „unchieși” mascați (strămoșii ?). Este un bocet cules în zona Vrancei, acum doar câteva decenii, care redă într-un mod cât se poate de plastic și
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
întoarse și plecă cu pași repezi din încăpere, urmat îndeaproape de suita sa, în care se amestecase și Aloim. Când ajunseră în micul său cabinet de lucru, Radoslav se întoarse spre Aloim cu priviri acuzatoare. ― Minte, Rade. A mințit cu seninătate. Se gândea exact la ceea ce ai spus tu. ― Și atunci de ce... a zis ceea ce a zis. ― Pentru că, așa imorali cum ne considerăm, se pare că suntem niște heruvimi pe lângă un quint. Ne-am făcut jocurile greșit și trebuie să o
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
alesul care îi putea izbăvi pe toți frații lui? Stin știa însă că, punîndu-și pe umeri pecetea morții lui Murrelius, se legase definitiv de Sat, indiferent dacă era sau nu sănătos. Cuvintele Mariei îl salvaseră de la moarte. Mințise cu o seninătate de care el unul nu ar fi crezut-o niciodată în stare și poate că minciuna aceea îl salvase de la pedeapsa celorlalți. În același timp îl și legase de Sat. Nu era însă trist. Se simțea mai degrabă ușurat că
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
de tristețe, conturând o stare de echilibru perfect, o detașare aparentă de ceea ce se întîmpla lângă el. În ziua precedentă, deschisese porțile unui viitor pe care nimic nu îl mai putea stăvili. Era conștient că se speriaseră cu toții tocmai de seninătatea cu care vorbise Preotului și de neînfricarea lui sinceră, aproape nebună, în fața a ceea ce ar fi trebuit să fie o moarte sigură. - Să ai parte de chu, auzi îmbărbătarea unui prieten din copilărie care îl bătu pe umăr. Îi zâmbi
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
limita percepțiile Alaanei. - Nu pot să fiu la infinit prizonierul fricii de mine însumi. Sunt ceea ce sunt, și dacă mă voi dovedi altfel decât speri tu... de fapt, sperăm amândoi... ei bine atunci cred că ar trebui să acceptam cu seninătate lucrul ăsta. Alaana preferă să tacă, deși ar fi vrut să-i spună că nimic din ceea ce definea un om nu era predestinat. Conștiința acelui fapt însă era una care, pur și simplu, nu s-ar fi potrivit cu mintea băiatului
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
dovada ultimă a faptului că am dreptate? Tonul tânărului era calm, iar faldurile pe care le făcea mantia arătau ca se află într-o armonie perfectă cu veșmântul său, o stare care nu putea fi atinsă decât în clipele de seninătate supremă. Arrus îl privi stupefiat. - Care dovadă? Ceea ce ai făcut tu în rand e un argument doar pentru imaturitatea ta. Timp de generații, bătrânii noștri s-au luptat proiectând mental reprezentarea Preotului lor. - Serios? Nu știam, zise Xtyn cu însuflețire
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
lecturii nu permit cititorului, din motive pur psihologice, să rămînă într-o stare continuă de consternare privind statutul discutabil sau banal al propriului cîmp de referință pe tot parcursul lecturii. Rolul cititorului are calitatea specifică pe care Weinrich o numește "seninătate", prin intermediul căreia el vrea să reprezinte un spațiu de libertate în care cititorul intră din cauza negativității lumii (din punctul de vedere al autorului). Pe lîngă această calitate, rolul cititorului mai presupune libertatea imaginației care să adauge textului istoriei povestite banalitatea
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
scrierii, inteligibilul în defavoarea sensibilului etc.). Pentru R. Debray, de asemenea, dualismul este insuficient și reductiv dacă este aplicat proiectului mediologic, tocmai pentru că acesta din urmă încearcă să reconcilieze așa-zisele contradicții, în special aceea dintre cultură și tehnică. Provocînd prin seninătatea cu care se distanțează atît de iluzia politico-culturală, cît și de cea tehnicistă, ambele fiind parțiale și încărcate axiologic, Debray se delimitează de doctrinele spiritualiste și umaniste. Instrumentele spirituale (les outils spirituels) creează ele însele o lume care acționează în
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
care să nu-i simtă mai ales urmările pierzătoare, într-un fel sau altul, fie că-i zice păcat, fie că-i dă alt nume. Oamenii sunt oameni tocmai fiindcă au conștiința păcatului, a vinovăției, „însă astăzi mulți oameni invidiază seninătatea inconștientă a animalelor și însetează după o viață de animalitate pură, redusă la plăcerile simțurilor. Ei ar vrea să nu mai fie oameni, să se dezbrace de sentimentul păcatului.“<footnote Ibidem, p.6 footnote> Omul ce se complace în păcat
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_260]
-
Socrate "torpila", Socrate adult era "mamoșul", la bătrânețe Socrate "delficul". Acestea sunt "măștile socratice" pe care le-a descris E. Dupreel ca etape psihologice și morale în evoluția personalității lui Socrate. Ultima parte a vieții este cea a perfecțiunii, seriozității, seninătății; este etapa care îl consacră pe Socrate ca pe "cel mai înțelept dintre oameni" cel care își ordonează existența conform dictonului "cunoaște-te pe tine însuți"; Socrate a fost un filosof apolinic, opus pasiunilor dionisiace. Figura, viața și învățătura lui
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
este desfătarea bestială și nici plăcerea cataleptică. Hedonismul a fost definit pentru prima dată în Grecia antică (cu semne anterioare manifeste în alte zone: Mesopotamia, China, Egipt); aceste manifestări erau rezultatul unei dorințe firești de a trăi în liniște, simplitate, seninătate și plăceri. Înflorirea epocii eleniste se exercita prin democrație, arte, căutarea frumosului, omul fiind în centrul acestor preocupări. La întrebarea lui Socrate "ce este bine?" s-a dat și răspunsul care vedea plăcerea (hedone) ca semnificație a binelui. Gândirea grecilor
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
care să nu-i simtă mai ales urmările pierzătoare, într-un fel sau altul, fie că-i zice păcat, fie că-i dă alt nume. Oamenii sunt oameni tocmai fiindcă au conștiința păcatului, a vinovăției, „însă astăzi mulți oameni invidiază seninătatea inconștientă a animalelor și însetează după o viață de animalitate pură, redusă la plăcerile simțurilor. Ei ar vrea să nu mai fie oameni, să se dezbrace de sentimentul păcatului.“<footnote Ibidem, p.6 footnote> Omul ce se complace în păcat
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
neavizat. De asemenea, s-a afirmat egalitatea de statut a tuturor limbilor, inclusiv a celor biblice. Desacralizarea limbii în care s-a formulat textul revelat constituie și astăzi pentru musulmani o blasfemie, însă în rândul creștinilor este acceptată acum cu seninătate de foarte mulți. În limba română nu există încă traduceri ale Bibliei care să pună în practică integral faimoasele principii formulate de E.A. Nida319. De altfel, nu toate se potrivesc pentru limba și cultura noastră. Cele mai generale li s-
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Începem să contraargumentăm tot mai mult nu atît dintr-un spirit logic, ci pentru a nu ne recunoaște Înfrîngerea. * „Pentru a fi serios, nu este nevoie să fii trist.” (Nicolae Titulescu) Dimpotrivă, cînd Îți respecți principiile de viață, Înfrunți cu seninătate orice riscuri ale „sincerității”. * „Nimeni nu a iubit mai mult decît a suferit pentru altul.” (A. Pérez) Nu poți să iubești mai mult decăt ești În stare să suferi; se spune chiar că iubești pe măsura rănii pe care o
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
propovăduiește absența remușcărilor, inocența devenirii, jubilația fără grija amenințărilor creștine. Ca argumentație, el avansează două teze esențiale. Prima proslăvește meritele apatiei: nu e nicio nevoie să participi la suferința lui Hristos ori la aceea a aproapelui tău; să preferăm exercițiul seninătății în înfăptuirea oarbă a voinței lui Dumnezeu sub toate formele ei. Mai mult chiar: să ne bucurăm de această supunere în fața forțelor destinului. Cea de-a doua teză susține impecabilitatea: grația divină și milostenia cosubstanțiale oamenilor îi situează de facto
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
tot atâtea rațiuni de a nu se situa printre discipolii magistrului din Stoa. Evident, Antonio Beccaldi epicurianul critică tezele lui Leonardo Bruni. Opoziția dintre Portic și Grădină propune un caz-școală în filosofie: austeritatea contra bucuriei, ascetismul contra plăcerii, eroismul contra seninătății, apatia contra ataraxiei. Ea străbate istoria ideilor timp de multe veacuri: Epicur sau Cicero, Seneca sau Lucrețiu, alegerea echivalează foarte adesea, în ochii adepților filosofiei oficiale cu o mărturisire a moralității sau a desfrâului... Binelui suveran stoic identificat cu virtutea
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
simplă de a exista și de a coincide în mod absolut cu propria persoană, ca prieten al sinelui. Așadar, plăcerea nu este nici un moment un scop în sine, ci un mijloc de a ajunge la ceva mai mult ca ea: seninătatea de a te simți în tihnă în epoca Grădinii, fericirea de a fi laolaltă cu Dumnezeu - adevăratul bine în cea de-a doua formulare din Despre voluptate - în perspectiva unui creștinism epicurian. Nu trebuie să-l iubești pe Dumnezeu într-
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
relația sa cu Epicur: summumul sărăciei preconizate de epicurism este creștinismul. Când trăiești în conformitate cu învățăturile lui Epicur, decis să-ți satisfaci doar dorințele naturale și necesare, renunțând la toate celelalte, preocupat să ajungi la starea de pace intelectuală și de seninătate mentală - ataraxia - identificabilă cu plăcerea adevărată și cu binele suveran, trăiești ca un creștin... Luther îl consideră epicurian? Nicio problemă, Erasmus revendică acest epitet sus și tare, iar apoi depășește locul comun al discipolului lui Epicur asimilabil cu purcelul pentru
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
pierde forța. Bogățiile, onorurile, satisfacțiile senzuale grosiere, dansurile și cântecele, parfumurile și vinurile dau naștere unor satisfacții iluzorii și trecătoare. Odată aceste dorințe satisfăcute, ele reapar și antrenează o adevărată sclavie care împiedică sufletul să se bucure și fac imposibilă seninătatea. Aceasta cu atât mai mult cu cât satisfacerea lor duce la o plăcere, desigur, dar una trecătoare și plătită de multe ori cu un necaz: declanșarea pasiunilor triste, uzura sănătății, slăbirea forțelor și a vigorii, apariția unor boli incurabile - a
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
cât satisfacerea lor duce la o plăcere, desigur, dar una trecătoare și plătită de multe ori cu un necaz: declanșarea pasiunilor triste, uzura sănătății, slăbirea forțelor și a vigorii, apariția unor boli incurabile - a sifilisului scrie Erasmus -, creșterea sărăciei, dispariția seninătății, bunul cel mai de preț. Or, o plăcere plătită cu un necaz nu mai e plăcere. După cum, aceste jubilări atât de frecvent contrare moralei dominante generează culpabilitatea și o conștiință încărcată. Adică negativitate curată. Modelul epicurianului desăvârșit? Călugărul franciscan care
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]