278,409 matches
-
maculaturii. Deoarece cronicarul n-are cum să se ocupe doar de operele de rang înalt, care să-i dea o mare satisfacție, el își asumă munca de salahor a trierii cărților de toată mîna. Alex. Ștefănescu se confesează în acest sens: "O primă condiție ca să mă apropii de cartea care mă interesează este să parcurg, întîi, numeroase cărți care nu mă interesează". Rezultatul e profund frustrant, dureros: "Nefericita meserie de critic literar, care nu numai că m-a făcut antipatic (pe
Dragoste și ginecologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13899_a_15224]
-
o "originalitate" cu orice preț. E o diversiune frecventă a mediocrității: "Ion Avram își închipuie, probabil, că așa se face literatura, recurgînd la un mod de exprimare cît mai nefiresc. Artificialitatea stridentă a scrisului său distrage însă atenția cititorilor de la sensul textului, în maniera în care costumul mov și cravata portocalie ale unui conferențiar produc rumoare în sală și perturbă audierea conferinței". Pe aceeași linie a hazului involuntar, Cristeian Petre Argeș ne bombardează cu "vești dătătoare de fiori" cum ar fi
Dragoste și ginecologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13899_a_15224]
-
ora oficială a României se poate afla la al șaselea semnal radiofonic, ceea ce e cu totul altceva. Evident, încep cu Antena 1 al cărei "Observator" a fost cotat ca fiind cel mai bun jurnal de știri (și premiat în acest sens). Deja am prins o șmecherie: știu cam la ce noutăți să mă aștept după poziția mustății lui Radu Coșarcă: dacă e cât de cât orizontală, știrile sunt așa și așa, dar dacă e ușor diagonalizată, începe dezastrul și știu că
Mustața lui Radu Coșarcă by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13915_a_15240]
-
gen sau la absența unui gen. E un cinema neliniștitor și neliniștit. Fie tonul tragic, umoristic sau fantastic, Polanski rămîne un cineast al absurdului, al singurătății, al nebuniei și al violenței, un cineast în căutarea unei morale și al unui sens. Prin intermediul poveștii (adevărate) a unui pianist care a supraviețuit, în mod miraculos, aneantizării evreilor în ghettoul din Varșovia, Polanski își sublimează propria experiență de copil în ghettoul din Cracovia și ne arată - cu rigoare, pudoare, tact și onestitate, atît intelectuală
Un cinema numit Polanski by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/13908_a_15233]
-
într-un fel de avantgardă față de ce se întîmplă frecvent prin teatre, cu trei actrițe nu tocmai la începutul carierei, dar care acceptă să intre și pe un alt fel de drum. Poate cea mai experimentată dintre ele în acest sens este Coca Bloos (Mariedl), care a lucrat cu Militaru și la Odeon. Grete este Dorina Lazăr, iar Erna, Emilia Dobrin. Trei partituri grele, trei femei de la marginea societății, sau de sub ea, trei fantasme, trei tipuri de frustrări, de tensiuni și
“Să punem pe picioare iubirea aproapelui...” by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13907_a_15232]
-
că actul critic este în primul rând creator. Pentru ce optați în prezent? EUGEN SIMION: Critica are, într-adevăr, un număr de concepte cu care operează, creează altele (noua critică și noua nouă critică au fost foarte productive în acest sens), dar ‘păsăreasca’ de care vorbiți este ridicolă. Atestă o incultură teoretică insuportabilă. Structuralismul și poststructuralismul au sombrat într-o terminologie lipsită de noimă. Cel dintâi care și-a dat seama că semiotica devine o formă de ‘imperialism local’, de jargon
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
criticul pozitivist nu vede: dedesubturile, umbrele, detaliile, obiectele, opțiunile obscure ale spiritului. Jean-Pierre Richard, pe care l-am cunoscut bine în timpul stagiului meu parizian, a dat o dimensiune complexă și performantă tematismului. El și-a numit metoda: pluritematism. În același sens au mers Jean Rousset și, într-o oarecare măsură, Jean Starobinsky. Acesta are și o pregătire de stilistician. Îmi amintesc de un studiu al lui Richard despre discursul gurmand sau discursul trifologic la prozatorii din secolul al XIX-lea. Splendid
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
mare eleganță, sunteți un senior al stilului critic. Nu cred că ați pus vreodată pe hârtie o afirmație pe care n-ați gândit-o pe cont propriu. Niciodată nu puneți în ecuație termenii altora, decât poate după o explicație a sensului acestora în contextul inițial și în fraza dvs. Apreciați ideile, nu automatizarea limbajului critic. S-a demodat critica de bun simț? Critica inteligenței și a sensibilității? Critica cultă dar și pe înțeles? De unde această inteligibilitate-fobie? E.S. Nu știu bine cât
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
Critica literară are în cazul dvs - și nu numai - și o latură didactică. Mă gândesc pentru moment la îndrumarea lucrărilor de diplomă și doctorat. Mulți universitari, critici sau doar docți, impun candidaților folosirea uneia sau mai multor abordări critice în sensul că cer să fie cunoscute sintagmele criticilor, fac istoricul acestor sintagme, știu anul când au fost puse pe hârtie, cer să fie știute modificările aduse de contexte ulterioare... Cer jargon critic, cu sau fără ideile candidatului. Limbajul complicat în sine
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
e străină de un proces mai larg de interpretare și are ambiția de a-și crea propriii termeni? Vă întreb acest lucru fiindcă, repet ceva ce am mai spus, nu folosiți termenii altora decât după o foarte atentă elucidare a sensului la care vă referiți. E.S. Este o chestiune pe care n-aș vrea s-o discut. }ine de alt domeniu. Pe cei care vin cu limbajul Coanei Chirița (sincronizat sau convertit în ’romgleză’) la mine, îi descurajez. Adopt, la acest
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
lui Eugen Simion? E.S. Un critic care se situează, programatic, în ariergarda avangardei literare. Am spus demult acest lucru. Lecția mea poate fi rezumată astfel: să fii național cu fața spre universalitate (vechea deviză a lui Maiorescu), să mergi în sensul marilor valori, să nu crezi că literatura moare, să-ți învingi răul de existență (deși ai destule motive să detești existența) și să birui răul de literatură, să te scoli în fiecare dimineață cu gândul că azi vei începe o
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
dlui Ungheanu � aici, unele replici timide s-au făcut totuși auzite), nici "traducerea" Codexului Rohonczy de către dna Viorica Enăchiuc*), nici insistența unora și altora în a ne convinge că dacii aveau alfabet și ne-au lăsat dovezi în acest sens, nimic din toate acestea și din altele n-a intrat în atenția adevăraților specialiști. Pe unii i-am chestionat chiar eu. Preferă să glumească prin colțuri. Ricanarea nu e însă o metodă eficientă în combaterea acestui tip de aberații științifice
Despre o anumită impostură by Nicolae Ioana () [Corola-journal/Journalistic/13919_a_15244]
-
ei, 1872); dar, chiar mai înainte, Baronzi îl folosește în dialogul dintre hoți din romanul său Misterele Bucureștilor ( 1862): "Smulge-i spală-varza și caro". Compusul e înregistrat de dicționarul academic ( DLR, tomul X, articolul spăla), care îi indică și alte sensuri vechi: "om laș, fricos", "om de nimic, golan", "palavragiu". În teorie, nu e imposibil ca termenul să fi ajuns, în zece ani, de pe scenă în limbajul familiar al publicului; e totuși mai credibil ca Alecsandri să-l fi preluat din
"Spală-varză" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13931_a_15256]
-
desigur metaforică, ironică și depreciativă; evoluția ei semantică nu e însă tocmai transparentă. Elementele compusului evocă sfere semantice care pot sugera, fără să precizeze, o tratare comică a utilizării armei: a spăla apare în expresia a spăla în sînge, cu sensul "a jefui", sau "a răzui", "a rindelui" ( DLR), iar varza este prototipică pentru ceva hărtănit, distrus, mărunțit, într-o ipostază mai curînd culinară decît naturală ( a face varză apare în dicționarul academic cu primul sens "a tăia în bucățele", însoțit
"Spală-varză" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13931_a_15256]
-
a spăla în sînge, cu sensul "a jefui", sau "a răzui", "a rindelui" ( DLR), iar varza este prototipică pentru ceva hărtănit, distrus, mărunțit, într-o ipostază mai curînd culinară decît naturală ( a face varză apare în dicționarul academic cu primul sens "a tăia în bucățele", însoțit de un citat din basm: "Dă-te jos... să te fac varză cu paloșul"). Dincolo de aceste asociații, e totuși de presupus o verigă deocamdată ignorată - în evoluția sensului metaforic. Oricum, e incontestabil că Alecsandri avea
"Spală-varză" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13931_a_15256]
-
varză apare în dicționarul academic cu primul sens "a tăia în bucățele", însoțit de un citat din basm: "Dă-te jos... să te fac varză cu paloșul"). Dincolo de aceste asociații, e totuși de presupus o verigă deocamdată ignorată - în evoluția sensului metaforic. Oricum, e incontestabil că Alecsandri avea sensibilitate și interes lingvistic pentru cuvintele și expresiile argotice; din fericire, autorii dicționarului academic i-au fișat de mult și cu grijă textele, astfel încît din opera sa dispunem de mai multe prime
"Spală-varză" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13931_a_15256]
-
țopîrcă, vin cu mine la masă"; S-a cam fasolit la început" ( Agachi Flutur); "am ofticat cu vorba" ( Gură-cască, om politic) etc. Primul citat în care pacea( v)ura ( din turcă și greacă) apare ca epitet depreciativ, nu doar cu sensul de "cîrpă", e tot din Alecsandri, În secolul al XIX-lea, registrul familiar-argotic cuprindea desigur destule multe turcisme și țigănisme, nefiind exclusă influența lor reciprocă. Un alt termen frecvent în teatrul comic al lui Alecsandri, șucada, e considerat turcism, dar
"Spală-varză" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13931_a_15256]
-
dus până la capăt. De fiecare dată, Valentin Gheorghiu a transformat handicapul imanent al muzicii acela de a fi o artă intermediată într-un copios avantaj, căci în orice compoziție există, în afara gândirii autorului, și spiritul executantului care, doar atunci când accesează sensul intrinsec al muzicii și dezvăluie zona inefabilului sonor, poate deveni un privilegiu de care se bucură această artă. Un privilegiu pe care pianistul Valentin Gheorghiu îl consacră compozitorului Valentin Gheorghiu atunci când îi cântă lucrările, dar nu-i mai puțin adevărat
La o aniversare by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13936_a_15261]
-
al Liceului de Coregrafie "Floria Capsali": Ați fost șef de promoție și erați pregătit pentru a deveni un bun clasician. Cum s-a petrecut convertirea d-voastră la dansul contemporan? Mihai Mihalcea: Consider că nu a fost o convertire în sensul dat de dumneavoastră. Am fost forțat spre dansul clasic, la fel cum am fost obligat să fiu pionier și utecist, pentru că aceasta era disciplina obligatorie și dominantă în cadrul programei școlare din acea vreme. În ceea ce mă privește, am înțeles foarte
Mihai Mihalcea - Prietenul meu elefantul by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/13935_a_15260]
-
E "sinceră", autentică, biografică, pe scurt, subiectivă. Impersonalitatea ori obiectivitatea, criticul trebuie să le lase pe seama altora. Speriați de reacția scriitorilor, unii critici se justifică afirmînd că sînt obiectivi, mai bine zis, mai obiectivi decît scriitorii înșiși. Nu în acest sens trebuie înțeleasă distincția maioresciană dintre poeți și critici, cum că primii sînt opriți de la păreri corecte de o subiectivitate care le-ar lipsi celor din urmă. Sensul distincției este că subiectivitatea criticului e mai largă decît a poetului care este
Posibil decalog pentru critica literară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13945_a_15270]
-
sînt obiectivi, mai bine zis, mai obiectivi decît scriitorii înșiși. Nu în acest sens trebuie înțeleasă distincția maioresciană dintre poeți și critici, cum că primii sînt opriți de la păreri corecte de o subiectivitate care le-ar lipsi celor din urmă. Sensul distincției este că subiectivitatea criticului e mai largă decît a poetului care este prizonierul unei singure formule. Nu toate însușirile prezintă același grad de importanță, deși nici una nu trebuie desconsiderată. Nici, bunăoară, concizia. Critica avîndu-și istoria, ca și literatura, există
Posibil decalog pentru critica literară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13945_a_15270]
-
pleacă de la idei: critica nu aplică literaturii o grilă, teoretică, ideologică ori altfel, ea poate cel mult releva anumite aspecte teoretice, ideologice, filosofice, morale, religioase ale operelor literare. Spiritul critic este opus celui ideologic. Critica este ea însăși literară în sensul că acordă prioritate esteticului. Am scris altădată despre rațiunea estetică exclusivă a criticii, atacată ieri dinspre sociologismul marxist sau dinspre formalismul structuralist, iar astăzi dinspre studiile (multi)culturale. Nu țin să mă repet. În definitiv, scopul criticii, dacă există unul
Posibil decalog pentru critica literară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13945_a_15270]
-
adesea fața semnificatului. Povestirile erotice sînt un soi de memorii fictive. O combinație de întîmplări trăite sau doar imaginate, un joc la vedere al ambiguităților relației autor-narator sau al celei dintre timpurile narațiunii și timpul prezent. Deplin edificator în acest sens este titlul ( interminabil) al uneia dintre povestiri: O scrisoare sosită din cyberspațiu despre dragostea unei femei de dinaintea inventării internetului, laolaltă cu cîteva comentarii ale destinatarului, care se întîmplă să fie chiar autorul acestor rînduri, dar numai dacă putem avea încredere
Bărbatul la cincizeci de ani by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13924_a_15249]
-
a lucrărilor în condiții excepționale, după lucrul experimental și aprofundat cu membrii unei formații. Istoria muzicii noi este scrisă în bună parte din colaborarea compozitor-interpret și sondarea limitelor unui instrument, a combinațiilor și efectelor timbrale posibil de obținut. În acest sens, Profil poate îndeplini oricând rolul unui atelier de creație. Calitatea interpretativă a membrilor ansamblului este coordonata esențială: garanție stau numele unor membri ai Filarmonicii bucureștene Ion Bogdan Ștefănescu (flaut), Emil Vișenescu (clarinet), Sorin Lupașcu (corn), Marian Movileanu (violă) -, precum și cele
Săptămîna studențească by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/13962_a_15287]
-
după 1989 și au și fost formulate încă din primele texte critice care au apărut în revistele literare de la începutul unei tranziții nebănuit de lungi: că ierarhiile și valorile constituite în acest domeniu în anii de după război sînt false (în sensul că nu reflectă realitatea, că ocultează autori, opere, teme din motive politice, că structurile, pozițiile și aprecierile sînt impuse de factori exteriori literaturii) și că literatura scrisă în limba română "în exil", "în diaspora" etc., adică dincolo de granițele țării deci
Diaspora culturală by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/13947_a_15272]