7,518 matches
-
concluzionă el iritat. Mai c-ar fi vrut, la început, s o azvârle direct la gunoi, dar nu-i aparținea... Așa stând lucrurile, el purcese din nou la bibliotecă, spre a o returna, cu gândul bun că altcineva, poate, în setea-i nestăpânită de lectură, se va putea sluji de ea mai bine decât o făcuse el. Ajungând nervos înapoi acasă, aproape că mai avea un pic și răcnea. Primul lucru, pe care găsi cu cale să-l facă, spre ași
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ce-i al meu! Vreau să mor și să plec cât mai repede de aici, căci legăturile cu această lume sunt prea primejdioase, iar plăcerile și greutățile ei deopotrivă sunt doar niște rătăciri regretabile și întru totul dăunătoare. Acum, singura sete, pe care pot s-o mai simt, este doar cea a voluptăților de după moarte, iar mie mi este atât de sete... Nu mă muncește nicidecum neliniștea întunericului morții, și nici de veșnicia ei nu mă cutremur, ci doar de posibilitatea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
prea primejdioase, iar plăcerile și greutățile ei deopotrivă sunt doar niște rătăciri regretabile și întru totul dăunătoare. Acum, singura sete, pe care pot s-o mai simt, este doar cea a voluptăților de după moarte, iar mie mi este atât de sete... Nu mă muncește nicidecum neliniștea întunericului morții, și nici de veșnicia ei nu mă cutremur, ci doar de posibilitatea de a n-o dobândi la timp mă tem. Vreau moartea când am eu nevoie de salvarea ei, nu când va
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
fi bine pusă la punct, uneori aproape că îi făcea și plăcere; erau unicele sale clipe de satisfacție... Până la ce limite te poate împinge câteodată viața! „Am să găsesc un cuțit mare și ruginit și am să-l folosesc cu sete împotriva mea! N-aș fi nici prima și nici ultima de pe fața pământului, cu siguranță!”, gândise ea odată cu cinism, dar, Istorisiri nesănătoase fericirii 139 totuși, calmă și neabătută. „Otravă puternică am să-mi torn în ochi și în urechi, ca să
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
steaua care își înnoiește, o dată cu întoarcerea suveranului din exil, strălucirea pe care o cunoscuse la nașterea acestuia). Pe scurt, este vorba despre un encomion deșănțat al monarhiei lui Carol al II-lea într-o epocă a Restaurației în care dominau setea de justiție și, mai ales, certitudinea în ivirea unei noi Vârste de Aur, fertile pentru toate domeniile vieții. Mult timp după aceea, Anglia a continuat să fie la fel de coruptă și de slab dezvoltată din punct de vedere socio-economic, în pofida mesajului
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
al cărui maximum este răpitor-de-frumosul. Desigur, nu neg valoarea de comunicare în sens larg a ambalajului, însă înclin să cred că, spre deosebire de alte elemente puse în joc exclusiv în acest scop, împachetarea este realizată la superlativ doar pentru a potoli setea de armonie estetică a vânzătorului/donatorului. Aici, mă bazez atât pe intuiția mea sensibilă (care, după treizeci de ani, își rărește rateurile), cât și pe multiplele evidențe înregistrate la fața locului (indivizi care își împachetează ceremonios sandvișurile sau deserturile pe
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
și cu metafizica unui alt veac, decât tehnica de manipulare a feromonilor și de obținere artificială a acestora, pusă la cale de chimiștii zilelor noastre? Evident, mascată sub dorința de a cuceri, nediscriminat, pe oricine îți iese în cale, este setea de putere, iar parabola lui Jean-Baptiste Grenouille nu trimite decât indirect la mitul lui Don Juan: calea parfumului este, pentru el, un mijloc infailibil de a realiza absolutul puterii terestre (ar fi putut fi aceasta în planul social, însă Grenouille
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
intuise că etern domnește doar cel care îi subjugă pe oameni luându-le sufletul în posesie, silindu-i la ofranda cea mai de preț, iubirea). Indiferent de tactica folosită, rămâne, în Don Juan, o puritate a gestului subjugator care, prin setea sa de absolut, transcende eticul, așa cum se întâmplă și la Grenouille, halucinatul puterii, stăpânul parfumurilor. Transcende eticul, însă nu îl abolește; el rămâne în permanență acolo, ca o cămașă aruncată de pe umerii ce realizează, într-un sfârșit, satori-ul goliciunii. Există
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
dexteritate demnă de un jongler, mâna dreaptă cuprinde drăgăstos paharul înghețat, în timp ce mâna stângă înfășoară tandru silueta pântecoasă a sandvișului. Scena de tantrism culinar are, precum observați, un foreplay pe măsură. Bref, iau o îmbucătură, însă am gâtul uscat de sete, astfel că trebuie să sorb câteva picături. Este cel mai banal gest cu putință, unul repetat de atâtea ori, încât a devenit pur automatism fizic, vidat de orice semnificație superioară. Înainte de a-l face, puteam să jur că, la capătul
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
îngândurat. -Căiță, gândește-te bine. Nu este o joacă, nu este o plimbare până pe deal la Huci, unde te duci tu mereu. Nu, este o călătorie de durată, cu multe peripeții și destule neprevăzute. Dacă ești hotărât să înduri foamea, setea, să te lupți cu tot felul de jivine, să înduri dorul de locul unde te-ai născut sau să înduri tot felul de chinuri la care vei fi supus de către canibali sau ființe nevăzute. -Lasă glumele, prieteno, și să ne
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
unor procese incredibil de minuscule, în ordinea mărimilor o biliardime de cm (1 biliard= 1 milion de miliarde) și a perioadelor până la o triliardime de secundă (1 triliard= 1milion de bilioane). Nu simt spaimă deci, dar mai curând o neîncetată sete de cunoaștere, o "dorință de cunoaștere", cum spunea Einstein. Ce este de fapt realitatea noastră? Ce este cu adevărat real, realitate, când însăși cuvinte precum parte sau expansiune spațială pentru particulele subatomice și-au pierdut semnificația? Când anume modul realității
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
sarcina de electron e, realitatea cuantică a lui Plank h, constanta lui Boltzmann k, viteza luminii c...? Mi se pare că în fața cosmosului și întrebarilor rezultate din explorarea sa, omul trebuie să se recunoască modest: orice dorință de explorare și sete de cunoaștere scoate în evidență limitele științei și finitudinea omenirii. Ce este omul în acest univers? Cine vrea să se considere important în domeniul științei, economiei sau politicii și ignoră întrebările fundamentale ale vieții ar face bine să mediteze asupra
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
aceasta oferă omului o cale de spiritualizare, introspecție și de aprofundare a sinelui. Prin doctrina sa (dharma) acordă oamenilor răspunsul la patru întrebări originare, Cele Patru Adevăruri Nobile: ce este durerea?; cum ia naștere viața?; cum pot fi depășite aviditatea, "setea de viață", ura, iluzia?; cum poate fi atinsă atitudinea detașării ce permite învingerea poftei de viață? Prin " Calea cu opt brațe" a lui Buda. Buda nu intenționează să dea o interpretare a lumii, ci o doctrină și un itinerariu de
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
șuierat metalic interminabil ce-ți făcea pielea de găină. Apoi se privi o clipă În oglinda strâmbă, reflectându-i doar bustul, care se afla În Încăpere și schiță un zâmbet obosit: — Pe Dumnezeul meu, spuse Între dinți, că mi-e sete. Și fără alte comentarii mi-o luă Înainte pe scări În jos, apoi pe strada Toledo până la taverna Turcului. Pentru că nu avea pe el capa, mergea pe partea Însorită, cu capul semeț sub pălăria cu pană roșie, cam roasă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
locul acela, nici căpitanul Alatriste, nici acei ani plini de peripeții ai adolescenței mele nu mai există; Însă pe vremea lui Filip al nostru, al patrulea cu acest nume, taverna era una din cele patru sute În care Își puteau astâmpăra setea cei 70 000 de locuitori ai Madridului - ceea ce Înseamnă o tavernă la fiecare 175 de indivizi -, nemaipunând la socoteală bordelurile, tripourile și alte stabilimente publice de o morală echivocă sau laxă, care În acea Spanie a tuturor contrastelor, paradoxală, unică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
pe câteva atârnători. Aragazul era așezat lângă masă. Mai multe oale fără capace îl ocupau. Mizerie, murdărie, lucruri aruncate anapoda. Femeia încercase să-și ascundă țigara aprinsă, apoi, nevăzând nici o reacție din partea Crăiței, puse scrumiera pe masă și trase cu sete câteva fumuri. Bărbatul îi luă țigara din mână și trase și el cu sete. Navem bani de țigări, tu n-ai cumva vreun pachet la tine? articulă el și-și șterse iarăși ochii demonstrativ. Nu, n-avea țigări, dar poate
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
ocupau. Mizerie, murdărie, lucruri aruncate anapoda. Femeia încercase să-și ascundă țigara aprinsă, apoi, nevăzând nici o reacție din partea Crăiței, puse scrumiera pe masă și trase cu sete câteva fumuri. Bărbatul îi luă țigara din mână și trase și el cu sete. Navem bani de țigări, tu n-ai cumva vreun pachet la tine? articulă el și-și șterse iarăși ochii demonstrativ. Nu, n-avea țigări, dar poate ceva bani ca să îi ajute?! Crăița era prea uluită ca să răspundă. Încercase să afle
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
-l și dinamiteze cînd este nevoie într-o explozie răvășitoare de disperare. Imaginea celor doi sărind și urlînd cu fețele descompuse devine "refrenul" vizual al filmului, imagine extrasă oricărui cronometraj rațional. Nu impresionează atît momentul în care Ea îi potolește setea cu propria urină și nici momentul în care El se cacă într-o pungă, Ea ținîndu-se de nas, ci tocmai acea acalmie în care replicile încearcă parcă să pună surdină ororii. Într-un fel, Dorbanțu preia o serie de gesturi
No exit by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8058_a_9383]
-
nu-i fie frig, ea nu zice nimic, nu vedeți că ea nu zice nimic?, dar se vede după mâini, uitați-vă, sunt vinete, te uiți la ea o clipă și-ți dai seama imediat că i-e foame sau sete sau frig, nimeni nu uită un copil, nimeni cu un dram de minte nu uită o fetiță, iar bunicu-tău fără să plângă, fără să-și facă nici un fel de griji, "Trebuie să fie cu Marina", zicea, "E pe mâini bune
Sora Katiei by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/8059_a_9384]
-
sânge, mult sânge, vocea naratoare nu uită de Gulaguri și Lagăre, de trădarea idealismului militant sub stindardul revoluției (în primul rând ca angajament etic și civic), persecuția, detenția, suprimarea chiar a militanților, așa cum "lâna de aur" arătase chipul degradat și setea de putere a lui Iason, alegorie a dictatorilor sângeroși; tot astfel insula fericirii se va metamorfoza în Insula Pustie, Cheală, a Morților, Goli Otok. Fiecare personaj este unic, rigid și intratabil sub umbrela propriilor principii, dar în același timp pare
Romanul cu o sută de voci by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7003_a_8328]
-
cu hainele alese de ea, și cortegiul funerar să nu fie motiv de „mascaradă și panoramă”. Și-a dorit ca după moartea ei să se facă o fântână „pe un drum secetos, dornic de apă", pentru ca drumeții să își potolească setea. În cele din urmă, a lăsat câteva rânduri speciale dedicate soțului ei, Clery Sachelarie cu care se măritase în anul 1950. „Culege-mi visele pe care le-am croit lângă tine și împarte-le oamenilor”. Istoricul Dan Falcan povestește că
Maria Tănase, marea dragoste a lui Constantin Brâncuși, aniversată de Google la 100 de ani de la naştere by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/70077_a_71402]
-
de sudoare n fiecare țiglă sau olană zămislită n acel loc, căruia țăranii i spuneau simplu: "la țiglărie". Nu i se mai știa vârsta. În amețitoarea-i rotire dăduse, cu siguranță, de câteva ori ocol Pământului. Suporta cu stoicism foamea, setea, biciul și loviturile. Părea mpăcat cu acest calvar, nvârtind fără oprire acel butuc, convins de cosmica lui misiune. Învârtea, poate, "Osia Lumii". Până ntr-o zi când, lemnul ce frământa lutul părea o cumpănă de fântână părăsită. Doar vântul toamnei mai
Un român scrie în Canada by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7017_a_8342]
-
decît la modul în care o indică Unamuno. Dar ni se pare evident că acest sentiment tragic nu se iscă în sînul creștinismului, ci la marginile lui: îndoiala se infiltrează numai în sufletul în care credința nu izbutește să adape setea de nemurire. Tragicul i se permite deci omului de azi numai la confiniile doctrinei lui Christos, numai atunci cînd sufletul oscilează între credință și necredință" (p. 43) Închizi cartea lui Gabriel Petric cu certitudinea că singurii oameni cu adevărat tragici
Tragic sau creștin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7379_a_8704]
-
fază, s-a poziționat și portarul mexican bine, dar și mingea prea s-a dus numa în el. Mexicanii le-au dat cîțiva fiori pe șira spinării, cu niște șuturi decente, chiar reușite, trecute milimetric pe lîngă bară. Șuturi cu sete, cum trebuie dat pe poartă. Dar cam atît. Nici ei nu credeau că sînt în stare să dea gol. Mai pe final de meci au prins ceva curaj, dar și pentru ei se terminase timpul. Iar brazilienii au fost în
Ce l-a impresionat pe Mirel Palada în Brazilia – Mexic 0–0: "Nula na nula, zbîrca bre gospodyn Neymar" by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/73907_a_75232]
-
în Logosul inospitalier când/ întâietatea nocturnului intangibil e o metafizică,/ dezmeticindu-mă-n sens, desacralizez umanitatea:/ contopirea Eului cu Absolutul Moale,/ identificat cu undele transcendente ale Ființei Vii/ pentru explorarea Abisului din EGO regenerându-l!" (Ion Antoniu); "Tantal morf în setea semnului./ Claviculă vis ruptă patru antic./ Pana cu B./ Pățind canossa șarpe latin./ Caudin-jug flămând în Arpia." (Roxana Gabriela Braniște). Abuzul de neologisme din asemenea texte creează, uneori, și un efect de stil inadecvat. Iată, ca exemplu, cum "arată" un
Cum te poți rata ca scriitor by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7389_a_8714]