1,195 matches
-
după ce a văzut că localnicii i-au izgonit ei înșiși pe austrieci. La 5 iulie, el s-a dus la Roverbella, aproape de Mantua, pentru a se oferi voluntar pentru a lupta de partea regelui Carol-Albert; acesta din urmă, avertizat de sfetnicii săi despre participarea lui Garibaldi la răscoala din Genova, l-a primit fără entuziasm și a refuzat să-i permită să lupte în cadrul armatei regulate. După aceasta, Garibaldi s-a pus la dispoziția , care l-a numit general, și unde
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
Barbara Villiers care avea să devină Lady Castlemaine), Londra i-a făcut o primire călduroasă regelui. Curând, Carol a fost înconjurat de un adevărat harem iar moravurile curtenilor le-au imitat pe cele ale regelui. El a lăsat întreaga putere sfetnicului său din exil, Edward Hyde. Trupul lui Cromwell și a încă câțiva regicizi au fost dezgropate, spânzurate și apoi îngropate la piciorul spânzurătorii. La scurt timp după încoronare se formează al doilea parlament englez. Nevoia de libertate este atât de
Carol al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/304330_a_305659]
-
trimiși franci. Leon a fugit de la Roma și s-a refugiat la Carol, cu care s-a întâlnit la Paderborn în vara anului 799. Regele l-a repus în scaun și a trimis delegați să cerceteze cazul. Alcuin, unul din sfetnicii lui Carol, a făcut cunoscut faptul că autoritatea regelui francilor, considerat că un rege al unui neam binecuvântat de Dumnezeu, era superioară demnității pontificale și imperiale. După lovitură de stat al împărătesei Irina, Carol a rămas că unicul îndrumător al
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
în picioare și au murit în îmbulzeala iscată la ceremonie. Nicolae a aflat despre catastrofă mai târziu în aceiași zi și a vrut să anuleze festivitățile care urmau, dar a fost convins să nu facă asta de rude și de sfetnici. Mulți au văzut decesele ca pe o prevestire nefastă.
Alix de Hessa-Darmstadt () [Corola-website/Science/312689_a_314018]
-
conduși de căpitanul Gorun (Sergiu Nicolaescu), reușesc să facă față atacului oastei cruciate, dar prințul localnic pătrunde neobservat în cetate. El se luptă cu fratele său geamăn și îl ucide, lupta dintre cei doi frați fiind văzută numai de un sfetnic (Virgil Flonda). Sfetnicul viclean îl recunoaște pe învingător ca rege și, cum între cei doi frați nu era nicio deosebire fizică, prințul preia tronul regelui mort. Cruciații se retrag învinși, iar prințul Herbert și cu cavalerul Norbert se duc la
Coroana de foc () [Corola-website/Science/312746_a_314075]
-
Gorun (Sergiu Nicolaescu), reușesc să facă față atacului oastei cruciate, dar prințul localnic pătrunde neobservat în cetate. El se luptă cu fratele său geamăn și îl ucide, lupta dintre cei doi frați fiind văzută numai de un sfetnic (Virgil Flonda). Sfetnicul viclean îl recunoaște pe învingător ca rege și, cum între cei doi frați nu era nicio deosebire fizică, prințul preia tronul regelui mort. Cruciații se retrag învinși, iar prințul Herbert și cu cavalerul Norbert se duc la peșteră pentru a
Coroana de foc () [Corola-website/Science/312746_a_314075]
-
Noul rege îi poruncește căpitanului Gorun să ia unul dintre cei doi copii și să-l arunce în Prăpastia Plângerii pentru ca țara să rămână întreagă și să fie condusă de un singur rege. După plecarea lui Gorun, regele îi cere sfetnicului să trimită un arcaș pentru a-l ucide pe căpitan și a fi păstrat astfel secretul. Pe marginea prăpastiei, căpitanul Gorun se răzgândește și refuză să mai arunce copilul, dar este săgetat de arcaș pe când trecea prin trecătoare. În cursul
Coroana de foc () [Corola-website/Science/312746_a_314075]
-
merg în peștera sihastrului, iar copilul este întrebat de Timp dacă vrea să ia coroana, dar el răspunde că nu vrea decât ceea ce i se cuvine. După trecerea a încă 10 ani, prințul (interpretat de George Alexandru) este dus de sfetnic la peșteră pentru a lua coroana, dar aceasta ia foc. Având vârsta de 20 de ani, căpitanul Gorun îl trimite pe tânărul frate geamăn al prințului în Târgul Nuca pentru a cunoaște lumea, urmărindu-l îndeaproape fără ca acesta să știe
Coroana de foc () [Corola-website/Science/312746_a_314075]
-
între prinț și cavalerul Vartala. Gorun îl lovește pe Vartala, lăsându-l inconștient, iar fratele geamăn al prințului îi ia locul și îl ucide în luptă pe adevăratul prinț. Noul prinț mărturisește adevărul regelui, iar acesta îl acceptă ca prinț. Sfetnicul este silit să bea cupa cu mătrăgună pe care se pregătea să i-o dea regelui. În acea perioadă, o armată cruciată se îndrepta din nou spre Bizanț, iar prințul Herbert și cavalerul Norbert decis să se abată din drum
Coroana de foc () [Corola-website/Science/312746_a_314075]
-
de la Academia Domnească din Iași." În acea perioadă, Moldova, ca și Principatul dunărean al Valahiei (aflat la sud), experimenta o revitalizare a activității monahale. Socola a devenit un catalizator al reformelor educaționale în 1814, în timpul domnitorului Scarlat Callimachi și a sfetnicului său, Gheorghe Asachi. În 1820, ca parte a aceleiași tendințe, a sosit aici un grup de clerici ortodocși din Transilvania (care făcea parte pe atunci din Imperiul Habsburgic), unii dintre ei devenind profesori la această instituție. Această inițiativă de încurajare
Biserica Schimbarea la Față - Socola din Iași () [Corola-website/Science/311981_a_313310]
-
reunificarea Egiptului sub conducerea lui Ahmose I, regii thebani au început să construiască morminte sofisticate, care să le reflecte puterea. Primele au fost cele ale lui Amenhotep I (deși identificarea lui este disputată) și al lui Tutmes I, al cărui sfetnic Ineni a lăsat scris că el l-a sfătuit pe rege să-si construiască mormântul acolo. În vale s-au construit morminte începând din 1539 î.Hr., până la 1075 î.Hr.; sunt cel puțin 63 de morminte importante, începând cu cel al
Valea Regilor () [Corola-website/Science/311347_a_312676]
-
ș.a. În anul 1993 se transferă ca actor la Teatrul „Satiricus” din Chișinău. Printre rolurile interpretate în teatru de Curagău menționăm următoarele: Precupețul din "Ce e viața omului?" de Arcadii Arkanov, Polibiu din "Hercule" de Friedrich Durrenmatt, Despot, Boierul Vulpe, Sfetnicul Veveriță în "Moțoc" (colaj după operele lui Grigore Ureche, Bogdan Petriceicu Hașdeu, Costache Negruzzi și Vasile Alecsandri), Slabul din "Beethoven cânta din pistol" de Mircea M.Ionesco, Sălbaticul I din "Care-s sălbaticii?" de Iulian Filip, Jean-Baptiste Poguelin de Molière
Mihai Curagău () [Corola-website/Science/312895_a_314224]
-
restabilească controlul austriac în Transilvania. Oștile româno-austriece conduse de Mihai Viteazul și de generalul Basta au înfrânt oastea Transilvaniei condusă de Sigismund Báthory în Bătălia de la Guruslău (3 august 1601), Sigismund fugind din țară. La ordinele împăratului Rudolf, influențat de sfetnicul Maximilian (Jean Lorin Florescu), generalul Basta dispune asasinarea domnitorului român. Mihai Viteazul a fost asasinat la 9 august 1601, pe câmpia Turzii (la 3 km sud de Turda). Moartea sa este prefațată de întâlnirea cu mama sa (Olga Tudorache), care
Mihai Viteazul (film) () [Corola-website/Science/310815_a_312144]
-
el însuși se considera fără scăpare. Atunci, se spune, a implorat mila divină, promițând că va pleca în cruciadă. După însănătoșire, regele nu a mai putut reveni asupra unui angajament atât de solemn, cu toate că mama sa, regina Blanca de Castilia, sfetnicii, chiar papa, îl îndemnau solemn să renunțe, încrdințându-l că un jurământ făcut într-un moment când creierul îi era cuprins de fierbânțeală nu avea valoare. Ludovic al IX-lea nu a mai dat înapoi, iar gestul său a fost interpretat
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
abnegație, conetabilul Franței, Imbert de Beaujeu, om încercat, cu multă experiență militară, ducele Bretaniei, Pierre, contele Flandrei, Guillaume, seniorii Geofrey de Sargines, Gaucher de Chatillon, Philippe de Montferat, Jean de Valery etc. Seniorul de Joinville, prietenul cel mai apropiat și sfetnicul lui Ludovic al IX-lea, îl însoțea pe rege, nu atât din convingere, cât din atașament și credință față de persoana regelui și la fel ca el au procedat mulți alții. În afara granițelor Franței, elanul de cruciadă a fost aproape nul
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
ajungă regele cu oamenii lui după ce răscumpărarea avea să fie plătită. Grație lui Joinville, eliberarea regelui s-a făcut mai repede decât era de așteptat, jumătate din banii datorați, adică 200 000 de livre, fiind luați cu forța, de credinciosul sfetnic, dintr-unul din cuferele templierilor, ascuns pe o galeră a acestora și păzit cu atâta strășnicie de călugări, încât nici turcii, nici mamelucii nu dăduseră peste el. La 13 mai 1250, Ludovic al IX-lea, transportat de o corabie genoveză
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
pentru regele Franței, cu toată autoritatea ce o avea, mobilizarea unei armate nu era un lucru ușor. Nobilii nu s-au mai lăsat atrași într-o cursă, ei s-au împotrivit cu toată puterea unui proiect nebunesc, până și credinciosul sfetnic Joinville a refuzat să-l însoțească pe rege, pretextând o boală. Lui Ludoovic nu-i rămânea altceva de făcut decât să angajeze o armată plătită de cavaleri. De la avântul nebunesc, care făcuse ca nobil și țăran să se arunce în
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
a fost asasinat în anul 44 î.Hr. Câteva luni mai târziu, Regele Burebista a avut parte de aceeași soartă, fiind asasinat de unul dintre slujitorii săi. Conducerea statului dac avea să fie preluată de Regele Deceneu, Mare Preot al dacilor, sfetnic și colaborator apropiat al lui Burebista, un „om de o vastă erudiție" (Iordanes). Sub conducerea Regelui Deceneu, capitala statului dac este mutată la Sarmizegetusa Regia, în Munții Orăștiei (actualul sat Grădiștea Muncelului, județul Hunedoara), cetate ridicată încă în timpul domniei regelui
Istoria României () [Corola-website/Science/308978_a_310307]
-
Wrangel a rămas sediul unor importante autorități centrale și regionale, dintre care Curtea de Apel Svea este cea care a rămas până în zilele noastre. Palatul Stenbock este cel mai bine conservat palat nobiliar de pe Riddarholmen. El a fost ridicat de sfetnicul regal Fredric Stenbock și soția sa Katarina de le Gardie între 1645-49. Palatul a fost modernizat și extins trei decenii mai târziu de fiul lor, mareșalul Johan Gabriel Stenbock, prin arhitectul Nicodemus Tessin cel bătrân. Palatul a fost achiziționat de
Riddarholmen () [Corola-website/Science/309754_a_311083]
-
aripilor laterale și a curții palatului între 1887-1890. Arhivele Naționale s-au mutat într-un spațiu mai adecvat în 1969 iar palatul a fost restaurat în anii următori pentru a primi Regeringsrätten. Palatul Hessenstein a fost ridicat între 1630-40 de sfetnicul regal Bengt Bengtsson Oxenstierna, cunoscut pentru călătoriile sale prin orient. Palatul a fost modernizat și extins în 1680 de nepotul său, cancelarul Bengt Oxenstierna. Palatul a fost cumpărat de regele Suediei Frederic I de Hesssenstein în 1731 și donat concubinei
Riddarholmen () [Corola-website/Science/309754_a_311083]
-
statului, devenind sediul Biroului Național al Datoriilor de Stat (Riksgäldskontoret). Astăzi este sediul unor secții ale Curții de Apel Svea. Palatul Rosenhane este primul palat nobiliar ridicat pe Riddarholmen în stilul clasicismului francez. El a fost construit între 1652-56 de sfetnicul regal Schering Rosenhane, prin arhitecții Nicodemus Tessin cel bătrân și Jean de la Vallé. După mutarea casei regale în palatul alăturat, în palatul Rosenhane a fost localizată cancelaria regală. Din 1775 până în 1874 aici a fost sediul Marii Loje a Francmasoneriei
Riddarholmen () [Corola-website/Science/309754_a_311083]
-
Școala Militară și Arhivele de Război. Din această vreme se păstrează aici punctul de referință peste nivelul mării pentru hărțile suedeze. Palatul este astăzi sediul unor secții ale Curții de Apel Svea. Palatul Sparre a fost ridicat pe Riddarholmen de sfetnicul regal Peder Sparre între 1635-45. Din acea perioadă se păstrează un frumos portal de piatră precum și un tavan pictat. În 1763 palatul a fost cumpărat de profesorul David von Schultzenheim care a înființat la parterul clădirii prima maternitate din Suedia
Riddarholmen () [Corola-website/Science/309754_a_311083]
-
extins pe fețele laterale. Administrația Marinei Suedeze a rezidat în această clădire până în 1916. Palatul comunică astăzi cu fostul palat Cruus și este sediul Kammarrätten. Kammarrätten incorporează o parte din ruinele palatului Cruus. Palatul a fost ridicat pe Riddarholmen de sfetnicul camerei regale Karl Bunde între 1635-45. Palatul a fost moștenit de fiul său, care la rândul său l-a lăsat mai departe văduvei sale, Elsa Cruus, de la care i s-a păstrat numele. Între 1697-1754 a făcut parte din ansamblul
Riddarholmen () [Corola-website/Science/309754_a_311083]
-
prietenii și însoțitorii lui Constantin. Ajuns pe tron, Ioan al VIII-lea a ezitat, la început, să cedeze în fața dorinței lui Constantin ca Sphrantzes să intre în serviciul său, pentru că acesta era prea valoros ca sol imperial, ca diplomat și sfetnic la Constantinopol. Dar Constantin se înțelegea bine cu fratele mai mare și, în cele din urmă, s-a făcut după cum a vrut. Relațiile cu frații mai mici-Dimitrie, născut în 1406, și Toma, născut în 1409 -au fost mai puțin prietenești
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
lui Ioan al VIII-lea, plecat în apus în 1423-1424, și avea întregul sprijin al mamei sale, împărăteasa văduvă Elena Dragaș. Ea era cam bătrână, dar activă încă în treburile statului, iar Constantin era fiul ei favorit. Ca dregători și sfetnici îi avea pe Luca Notaras, mai târziu megaduce, un om cu multă experiență, și pe Dimitrie Paleologul Cantacuzino, vărul său; alături de el se afla și credinciosul Gheorghe Sphrantzes, la a cărui nuntă, în 1438, Constantin jucase rolul de naș. Faptul
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]