1,322 matches
-
a zis ea. S-a auzit o bătaie discretă la ușă. Stai așa, a venit cineva. Intră! am strigat eu spre ușă, mult prea tare pentru spațiul minuscul. Mă așteptam ca una din liniștitele mele colege să mă Întrebe cu sfială dacă mi-am amintit să Îl sun pe administrator ca să-mi adauge numele pe contractul de Închiriere (nuă, sau dacă am mai cumpărat câteva farfurii de unică folosință (nuă, sau dacă mi-am verificat mesajele de pe robot (nuă, dar și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cutie din carton subțire cu agrafe de păr. CÎnd se văzuseră ultima oară, se plînsese că i s-au terminat. — Le vindea unul dintre băieții de la bază, adăugă. Nu-i cine-știe-ce, dar... E tocmai ce-mi doream, zise ea cu sfială. Era mișcată de faptul că-și amintise. — Chiar? Așa mi-am spus și eu. Și, uite, nu rîde. Roși puțin. Ți-am cumpărat și astea. Crezu că o să-i dea țigări. El scoase un pachet strivit. Dar Îl deschise cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
că puștii or să fie puși să și-o amintească peste o sută de ani? — Da, zise Duncan, pe un ton incert. Se gîndea la altceva, și Îl asculta pe jumătate. În timp ce Alec netezea Încă o dată hîrtia, Îl Întrebă cu sfială: N-am putea adăuga ceva și pentru familiile noastre, Alec? — Familiile noastre! Își Încreți Alec buza. Bineînțeles că nu, nu fi prost. — Mă gîndesc la Viv. O să fie foarte supărată din pricina asta. — Ți-am mai spus-o, zise Alec, o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mai schimbat-o de trei ani de zile. Și privindu-mă fix, fix, de parcă ar Încerca să identifice ceva care-i scapă și uitându-se apoi În altă parte când ni se Întâlnesc privirile. Pentru prima dată, se simte o sfială Între noi; politicoși ca doi musafiri la cină, În iulie Împlinim șapte ani de când suntem căsătoriți. În timp ce Rich Încuie ușile la parter, sar În pat și simulez că dorm profund ca să evit sexul de bun-venit. Stau Întinsă lângă el, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Îi eliberă umerii din cămașă și Începu să-i frece cu cremă antisolară, cu gesturi blînde ca de amant. Ea Îi apucă mîna, o șterse de unsoare și și-o puse pe sîn. Franchețea răspunsului ei erotic, felul lipsit de sfială În care se folosea de sexul ei, părea să-l neliniștească pe Crawford. Lamelele de plastic Îi scăpară dintre degete și jucară pe lîngă fereastră, dar el Își reveni imediat și le opri dansul. Geamul prăfuit se aburi sub gîfÎitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
atârnate pe pereți îl priveau parcă în zeflemea. Bobo simți cum îl cuprinde exasperarea. Se năpusti asupra pereților, dând jos toate portretele care îi împânzeau. Le smulse cu furie și totuși cu o oarecare grijă, chiar cu un soi de sfială în furia dezlipirii - ca și cum sfiala era un cub de gheață care sclipea tăcut în miezul lavei incandescente a furiei; până la urmă, erau munca lui, erau singurul lui mod de a le vorbi curgător și frumos celor din jur. Când termină
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
parcă în zeflemea. Bobo simți cum îl cuprinde exasperarea. Se năpusti asupra pereților, dând jos toate portretele care îi împânzeau. Le smulse cu furie și totuși cu o oarecare grijă, chiar cu un soi de sfială în furia dezlipirii - ca și cum sfiala era un cub de gheață care sclipea tăcut în miezul lavei incandescente a furiei; până la urmă, erau munca lui, erau singurul lui mod de a le vorbi curgător și frumos celor din jur. Când termină de dezlipit ultimul portret, cel
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
viu. Le privea și se pierdea în ele, îi venea să vorbească întruna cu chipurile acelea întrebătoare, ironice, visătoare sau zâmbitoare, care îl urmăreau cu privirile lor. Furia începu să i se do molească, de parcă minusculul cub de gheață al sfielii și-ar fi multiplicat dintr-odată sclipirea de diamant și ar fi împietrit focul. Strânse cu grijă desenele și le puse într-o mapă albastră. Apoi rămase multă vreme pe gânduri, șezând pe cuvertura mițoasă de pe patul îngust, în întunericul
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
părea o prostituată care, pentru a-și permite luxul de a-și petrece noaptea singură, trebuia să lucreze tot restul zilei într-un bordel promiscuu. Plaja fusese aca parată de turiști la ora prânzului. Multe fete îi aruncau ocheade fără sfială. Altădată n-ar fi pregetat și ar fi profitat de faptul că atrage privirile. Că inclusiv cicatricea lui adâncă de pe obrazul drept pare a fi un magnet irezistibil. Ba chiar și mersul lui cumpătat și cu călcătură apăsată, care se
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
sine: Oare o să mai rodească, de-acuma, pământul tăicuței și măicuței? Tot întrebă așa, de parcă vorbea cu răposații sau cu Arhanghelii din Ceruri, până când, din simplu instinct de femeie, își dădu seama cât de ușor este să rămâi grea. Cu sfială, îi mărturisi noua situație lui frate-său, bădița Iuga, într-o dimineață, pe când acesta venise să înapoieze o țigară împrumutată de la Nicanor. Dar acesta, după ce o scrută cu o privire scurtă, dând din cap ca la o minunăție, în loc să emită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și prin beznă, iar eu care credeam că, neștiind ce să mai facă, se linciurește în joacă, însă el jupise trunchiurile pe întuneric și mânca scoarță și asta erau turtițele negre Atunci a grăit el, zicând că i-a fost sfială să ne îndemne a mânca și noi, ca nu cumva să râdem de el, că-i mâncău și nesătul și mai dă ghes și la alții, să facă la fel Deci ispitirea încercată de el și experiența lui înaintată, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
nu mai continue. Se așezară tustrei în iarbă, trăgându-și picioarele încrucișate sub ei, pentru a se simți mai comod în timp și în spațiu. Vorbiră la început mai rar și mai potolit pe urmă, își continuară convorbirea fără chinga sfielii și precauției despre firea tainică și despre puterea tămăduitoare a plantelor și despre aleanul stâncilor bătrâne, care se pleacă și ele, dinaintea Timpului sfărâmător de destine. Dialogul lor își alese drum peste talazuri de nisipuri cântătoare ale Marelui pustiu, peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
fi impus la timp, n-am fi luat-o razna. Dar nu. De obicei, dacă reușesc să-mi arăt colții, mă las dus de val, Însă nu fac niciodată valuri. Așa și acum. Stau cuminte la masa mea, privind cu sfială la târfa italianului. Dar țâțoasa nu-mi Întoarce privirile. Poate că asta m-ar fi ajutat să mă excit. Fiindcă adevărul e că nu eram. Și tare mi-aș fi dorit să fiu. Să ies adică din admirația pur teoretică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
ai dat deja de vreo trei-patru ori poate cuvintele astea. Nădăjduiesc că Încă ești curios, interesat de amănunte. Dar nu știu cum să fac să mă ridic la Înălțimea interesului tău. Celebrul animal, Celebrul animal, Celebrul animal. Oricum l-aș rosti, cu sfială, cu tandrețe, cu pasiune nevrotică, numele ăsta și-a pierdut pentru mine prospețimea. Îmi sună a brand covârșitor și familiar, a produs pe care-l consum din obișnuință. Fără emoție, fără fior. Îl gust, fără să mă bucur de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
fost excelent reprezentată în Momentul Dan Puric. Ca și Răzvan Mazilu, și Dan Puric, în foarte bună formă și plin de vervă, a cules aplauzele pe care le merita din plin. în schimb, Momentul Valeria Seciu, o spun cu multă sfială, nu a reușit să umple golul de așteptare, presupus de apariția unuia dintre monștrii sacri ai teatrului românesc. Spectacolul, deschis, ca și în cazul primei ediții, de plăcuta prezentatoare Mihaela Rădulescu, s-a încheiat în sunetele muzicii de jazz, adusă
Răzvan Mazilu și invitații săi by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8662_a_9987]
-
În fine lui Mircea Vodă nu-i era rușine de a se numi Domn al țărilor tartarice, lui Carol Vodă asemenea nu-i va fi rușine de a fi în parte și princeps Thartarorum Dobrodicii. Punctul patru nu dovedește decât sfiala de muncă a fracțiunii. Țara este deja productivă, și o administrație compusă din oameni speciali, nu din cumularzi, postulanți și diurnași, o administrație din oameni cu cunoștințe economice și tecnice nu va cheltui un ban peste ceea ce poate da provincia
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
de aur care, după Filip al Macedoniei, deschide porțile de fier ale celor mai tari cetăți. Ministrul care refuzase cu mândrie rechizițiile de peste Dunăre când i se cereau de capii armatei imperiale se-nchină înaintea ovreiului Warszawsky; dânsul subsemnează fără sfială și fără mustrare de cuget sentința de moarte a agriculturii române și decretează sărăcia, pe timp îndelungat, a unui întreg popor. Citească oricine aceste acte cari nu destăinuiesc, se zice, decât o mică parte din jafurile pe trecute în acest
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
deputatul Wurm a susținut că capitaliștii omnipotenți și lacomi storc populațiile și guvernul îi vede și-i lasă să facă. Uzurarii sânt organizați ca o ceată de tâlhari. Agenții lor descoperă pe industriașul sau pe țăranul nevoiaș, îi înșeală fără sfială și fără nici o piedică, iau țăranului averea și meseria și țăranul ajunge a fi proletar. În anul 1874 cel puțin 10000 țărani din provinciile de dincolo de Leitha și-au pierdut proprietățile. În același an s-a îngreuiat averea lor cu
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
lăsa indus in eroare prin spaime deșerte, când nu există nici o cauză care să le justifice. Intervențiunea în favorul aplicării articolului 44 e o armă guvernamentală ajunsă la atâta discredit încît chiar pensionarii bătrâni ai statului o întrebuințează cu oarecare sfială, nu atât pentru meritul in sine al argumentului, cât pentru a da oarecare picanterie conversațiunilor de cafenea. A mai vedea apărând acest argument in discursuri parlamentare e cel puțin hazardat și această apucătură ar trebui lăsată cu totul în seama
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
în poporul nostru întreg nici unul nu pare atât de straniu ca împătimita mișcare în contra jidovimei. Acum câteva luni încă domnea în Germania cunoscutul strigăt "invers hep-hep". Despre defectele naționale ale germanilor, francejilor sau a altor popoare putea scrie cineva fără sfială oricât de aspru; cine însă ar fi îndrăznit de-a vorbi drept și cu moderație despre vrouna din netăgăduitele slăbiciuni ale caracterului jidovesc era numaidecât stigmatizat de către toată presa ca barbar și persecutor al religiei. Astăzi am ajuns atât de
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
a sa; pe Gabriel Riesser îl descrie ca remarcabil exemplu al unui evreu "care s-au contopit cu totul în întîmplătoarea sa Patrie" și adaogă apoi cu oarecare scoborîre: "Riesser împărtășea îngustimea spiritului german, acea beată credulitate, [Prezumpțiunea pedantică și sfiala de orice faptă repede" (471). D. Graeiz e într-adevăr atât de bun, precum o și relevează în scrisoarea sa, de-a numi odată pe Gothe și pe Fichte două spirite de rangul întîi; însă el retace cu ce cuvinte
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Copilul trăia... Aici, ca și la agonici, în alte spitale, înțelesei eu, moartea pândea pe-aproape nașterile care vroiau s-o sfideze. Neliniștit, mă uitai la ceas. Intrai în rezerva Matildei, sperând s-o găsesc liniștită și adormită. Intrai cu sfială. Matilda nu mă văzu, deși tocmai când lipeam ușa, ea, cu perna în brațe, se muta de la un capăt la celălalt al patului. Rămăsei tăcut, în așteptare. Ea nu se simțea bine, luă iar perna în brațe și se mută
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
să cedez. Ca să mă pufnească apoi un râs colosal a treia zi când ne întîlnirăm la masă și aflai despre ce era vorba. Ce eram eu? Un Feuerbach modern. Cum? De ce? Muncitor ca și acela, zise ea cu o extremă sfială în glas, ajunsesem să-mi formez o concepție despre lume și prin cultură să parvin spre sferele gândirii filozofice. Rămăsei o clipă tăcut, ca să înțeleg. "Doamnă, zisei apoi, Feuerbach n-a fost muncitor, îl confundați cu Dietzgen, într-adevăr un
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
se detașa și devenea viață, privea tăcută și încărcată de uimită dragoste când mă vedea că intru pe poartă, ea și când nu i-ar fi venit să-și creadă ochilor că existam și eram al ei, mâinile întinse cu sfială de-a lungul rochiei, într-o clipă, la fotograf, să-i prindă într-o imagine ființa efemeră, dar atunci vie, menită să-i supraviețuiască, veșnica ei prezență în curte, veșnicii ei umeri aplecați asupra rufei, veșnicele ei brațe ridicate în
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mai apucat în viață... la Tver? Nu mi-l amintesc pe Nikolai Lvovici. A fost tatăl dumneavoastră? îl întrebă ea pe prinț. — Da, tata; însă mi se pare că a murit la Elizavetgrad, nu la Tver, îi replică prințul, cu sfială, generalului. Am auzit de la Pavlișcev... — La Tver, preciză generalul, chiar înainte de a muri a fost transferat la Tver și chiar înainte de agravarea bolii. Erați prea mic ca să țineți minte transferul și călătoria; Pavlișcev putea greși, deși a fost un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]