1,167 matches
-
este un amestec de basm, literatură de aventuri și fabulă. Întâlnim elemente specifice basmelor, cum sunt zâna și vrăjitorul, iar autorul se adresează cititorilor cu apelativul "copii". Personajele călătoresc de la bancul Samobrives pe apele lumii, apoi în orașul Ratopolis, pe la Sfinxul din Gizeh și, în cele din urmă, ajung în principatul cumpărat de Ratin, totul după o cursă continuă între zâna Firmenta cu Ratin pe de o parte și prințul Kissador cu vrăjitorul Gardafour de cealaltă parte. Jules Verne nu pierde
Aventurile familiei Raton () [Corola-website/Science/323936_a_325265]
-
de luptă precise și nu acționa haotic; dacii lui Burebista folosesc catapulta, tehnică de luptă care nu a fost folosită de daci nici măcar în timpul lui Decebal. Sunt prezente în film o serie de simboluri naționale (steme simbolice atârnate pe perete, Sfinxul din Bucegi, capitala Sarmizegetusa), precum și relicve din alte perioade cum ar fi o reproducere gigant a Gânditorului de la Hamangia (ce datează din cultura Hamangia din epoca neolitică, c. 5250-4550 î.Hr.). Aceste simboluri erau considerate ca având un caracter protocronist, ele
Burebista (film) () [Corola-website/Science/323965_a_325294]
-
căpitan. Urmărit de poteră, Anghel le cere camarazilor săi să fugă, iar el este prins și adus în fața căpitanului de arnăuți Mamulos (Colea Răutu), care era tatăl adevărat al lui Anghel. Mamulos îl duce pe hotarul țării, pe lângă formațiunile muntoase Sfinxul din Bucegi și Babele, și, în loc să-l ucidă, îl trimite în Transilvania. Căpitanul de arnăuți îl amenință că-i va ucide pe toți haiducii dacă Anghel se va întoarce în țară, dar căpetenia haiducilor îi spune lui Mamulos: "„Tu nu
Haiducii lui Șaptecai () [Corola-website/Science/319975_a_321304]
-
său. Alternanța de gresii, marne și conglomerate, neuniformitatea litologică a conglomeratelor au condiționat apariția prin dezagregare și eroziune diferențială, a unui relief rezidual de turnuri și coloane ce iau forme dintre cele mai bizare cele mai cunoscute fiind Babele și Sfinxul . În bazinul superior al Ialomiței domină relieful carstic, cu abrupturi, hornuri (Hornurile Țapului), doline, chei (Horoabele, Urșilor, Peșterii, Tătarului, Zănoagei, Orzei), peșteri (Ialomiței). Relieful structural este evidențiat prin suprafețele structurale, abrupturi, brine și polițe structurale. În bazinul superior al Ialomiței
Județul Dâmbovița () [Corola-website/Science/296657_a_297986]
-
învățământ și cultură: Universitatea de Stat din Sankt Petersburg ocupă câteva clădiri de pe insula Vasilievski, inclusiv uriașul edificiu baroc al Colegiului al Doisprezecelea (1722-1744); Academia de Artă din Sankt Petersburg (1764-1788) se ridică în fața unui chei împodobit cu grifoni și sfincși egipteni autentici; Institutul Smolnîi (1806-1808), inițial prima școală pentru femei din Rusia, a fost ales de Lenin drept cartier general în timpul Revoluției Ruse din 1917. Institutul Caterina (1804-1807), proiectat de Quarenghi, a fost, la început, sediul Bibliotecii Naționale. O altă
Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/296896_a_298225]
-
muritor în stană de piatră. Sângele ei, adunat de Perseus, putea fi folosit când ca otravă ucigătoare, când ca un leac tămăduitor. Feminitățile de la periferia mitologiei eline reflectă un tip de imaginar ce expulzează natura din cultură. Eriniile, Harpiile, Gorgonele, Sfinxul reprezintă aberații ale formei pământești, factori de tulburare a echilibrului universal (împotriva cărora vor lupta eroi civilizatori ca Heracles). Poziția lor este marginală în ansamblul mitico-religios; fiind divinități htoniene, fiice ale Nopții, locuitoare ale tărâmurilor de întuneric, mai mult sau
Gorgone () [Corola-website/Science/298351_a_299680]
-
din sângele lui Uranos mutilat înghițit de Geea, au „ șerpi veninoși încolăciți în jurul capetelor, ochii scăpărându-le de o mânie cumplită” . Harpiile sunt „duhuri necurate, monștri înaripați cu corp de pasăre, cap de femeie, gheare ascuțite și miros puturos” , iar Sfinxul este un monstru jumătate leu, jumătate femeie. Se poate vorbi, prin urmare, de o construire imaginară a arhetipului din terori fragmentare, dezgusturi, spaime, repulsii instinctive, translatate toate într-o imagine cât mai tenebroasă a feminității. Gilbert Durand observa că unele
Gorgone () [Corola-website/Science/298351_a_299680]
-
Gilbert Durand observa că unele populații primitive repartizează lingvistic substantivele în două genuri: andric și metandric , acesta din urmă incluzând obiectele neînsuflețite, animalele și femeile. Co-naturalitatea feminității cu animalitatea e specifică și vechii mitologii eline, care feminizează monștrii teriomiorfi ca Sfinxul sau Sirenele. Potrivit celor mai cunoscute analize simbolice, figuralitatea animală evocă teroarea în fața morții (prin devorare) sau a schimbării (prin diferența de nivel ontologic). Teriomorfia în forma ei devoratoare, părul alcătuit din șerpi, exprimă o dramatizare negativă a feminității, într-
Gorgone () [Corola-website/Science/298351_a_299680]
-
într-o atmosferă de teroare și catastrofă. Dacă o valorizare estetică a unor asemenea figuri va fi posibilă în atmosfera intelectuală a Renașterii, pentru „stilistica” grecilor, posibilitatea deconstruirii frumosului prin grotesc e amendată simbolic. Himera, ca simbol al fanteziei, sau Sfinxul, ca simbol al realității (propune enigme despre lume și om) avertizează asupra unui virtual clivaj din ordinea experienței, iar grecul polis-ului nu are decât a se teme de orice i-ar revela natura himerică a lumii. Feminitățile monstruoase ale
Gorgone () [Corola-website/Science/298351_a_299680]
-
decât a se teme de orice i-ar revela natura himerică a lumii. Feminitățile monstruoase ale mitologiei eline, întruchipări ale unor instincte agresive refulate, deschid o breșă în civilizația greacă a realului, în care iraționalul se suprapune necunoscutului; nu întâmplător, Sfinxul poate fi învins numai de intelect, când enigma îi este dezlegată. Astfel de reprezentări traduc teama că psihologicul nu este o lume închisă, așa cum și-ar fi dorit grecii, ci o zonă vulnerabilă și instabilă, deschisă tuturor influențelor exterioare (adesea
Gorgone () [Corola-website/Science/298351_a_299680]
-
construită pe o logică angoasantă a transgresării: transgresarea corporalității antropomorfe, a succesiunii patriliniare (Echidna, în care Jung încarnează „o masă de libido incestuos” , văzând-o ca prototip al Marii Prostituate Apocaliptice, se împerechează cu fiul ei, câinele Gerion, dând naștere Sfinxului), transgresarea idealului regularității (taxis) și al armoniei. „Femeia-Styx de multiplicitate”, cu o formulă a lui Gilbert Durand, e închisă de greci într-un simbolism nefast. Ulterior, moderniștii vor redimensiona această imagine: femeia baudelairiană este „harpia, uriașa, îmbinând candoarea și lubricitatea
Gorgone () [Corola-website/Science/298351_a_299680]
-
Alexandrine Dureux, o tânără educatoare, de care se îndrăgostește. Legătura lor a durat douăzeci și cinci de ani, până la moartea Alexandrinei, fără a fi legalizată printr-o căsătorie. În 1864 este distins cu o medalie a "Salonului Oficial" pentru tabloul "Oedip și Sfinxul", iar în 1868 devine membru al juriului concursului pentru ""Grand Prix de Rome"", ceea ce nu împiedică însă, în 1869, criticile defavorabile pentru "Prometeu" și "Jupiter și Europa", care-l determină pe artist să se țină în acel an deoparte de
Gustave Moreau () [Corola-website/Science/298366_a_299695]
-
în desfășurarea unui discurs plastic ce vizează realitățile epocii. Cu o forță imaginativă alimentată de viziuni mitice, Paciurea începe să amplifice sensurile realului prin montaje neașteptate, cu program simbolic sau prin inventarea unor ființe fantastice. De la "Omul primitiv" (1906) și "Sfinxul" (1913), trece la seria de ""Himere"": "Himera văzduhului", "Himera pământului", "Himera apei", " Himera nopții". Paciurea a realizat și un mare număr de portrete, compoziții ("Fata cu ulciorul", 1920) și un proiect nerealizat pentru un monument al Unirii Principatelor Române. Este
Dimitrie Paciurea () [Corola-website/Science/297110_a_298439]
-
cursul căreia el omoară doi oameni. Unul dintre aceștia era Laios, propriul său tată pe care însă Oedip nu-l cunoaștea. Astfel se împlinește profeția. După moartea lui Laios, rege al cetății Theba devine Creon. La Theba, Oedip accepta provocarea Sfinxului. Acesta punea câte o întrebare tebanilor și cum nu puteau răspunde îi ucidea. Atunci regele Creon făgăduiește mâna Iocastei - și coroana regală - aceluia care îi va scăpa de Sfinx. Oedip a avut de răspuns la următoarea enigmă: Cine merge dimineața
Oedip () [Corola-website/Science/298170_a_299499]
-
în Egiptul antic se caracterizează prin monumentalitate. Sunt utilizate mari blocuri de piatră și coloane solide. Cele trei mari tipuri de monumente funerare sunt: Altă categorie de construcții monumentale o constituie templele. Acestea sunt precedate de o alee mărginită de sfincși și obeliscuri. Urmează o pereche de ziduri trapezoidale susținute de piloni și sala hipostilă în care se află altarul. Cele mai celebre sunt templele de la Luxor, Karnak, Philae și Edfu. Alt tip de templu este cel cioplit în stâncă, care
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
sensul unei active și istorice finalități umane, ci măreția înfricoșătoare a petrecerii condiției umane într-un timp vast, fără început și sfârșit , indiferent la înălțări și coborâri, la învieri și treceri în neant. Privirea care naște imaginea picturii invocă privirea Sfinxului, îmbătată de propria lui nemișcare și tăcere, dominând timpul prin atâta efemeră moarte, așteptând ca el să se reverse ca o apă a vieții, egal și pur, dintr-un viitor căruia nu-i putem nici măcar întrezări hotarele. Cornel Radu Constantinescu
Viorel Grimalschi () [Corola-website/Science/317059_a_318388]
-
Picioarele și capul erau reprezentate din profil, dar bustul și ochii erau văzuți frontal, convenție aplicată și la pictură și basorelief. Aveau proporții colosale și erau ciopliți din materiale foarte dure, ca expresie a puterii și a vieții eterne, vezi: Sfinxul de la Gizeh, statuile lui Ramses al II-lea de la Abu Simbel etc. Materiale utilizate: piatră, marmură, granit, lemn, care se găseau în abundență. Unul dintre cele mai vechi exemplare cunoscute este Paleta faraonului Narmer, datată în 2920 î.Hr. (după alte
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
Paleta faraonului Narmer, datată în 2920 î.Hr. (după alte surse 3100 î.Hr.) Utilizată pentru combinarea nuanțelor de machiaj, este sculptată în relief și comemorează victoria Egiptului de Sus asupra Celui de Jos. O temă importantă în arta egipteană o constituie Sfinxul. Acesta este o reprezentare a divinității, de fapt a faraonului în ipostază divină, sub forma unui leu cu chip uman. Sfinxul de la Gizeh este cea mai mare sculptură a antichității. Construit în 2500 î.Hr., are circa 18 m înălțime și
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
relief și comemorează victoria Egiptului de Sus asupra Celui de Jos. O temă importantă în arta egipteană o constituie Sfinxul. Acesta este o reprezentare a divinității, de fapt a faraonului în ipostază divină, sub forma unui leu cu chip uman. Sfinxul de la Gizeh este cea mai mare sculptură a antichității. Construit în 2500 î.Hr., are circa 18 m înălțime și 73 m lungime. Fața sa poartă trăsăturile faraonului Kefren. Ca exemple mai putem menționa: statuile faraonului Akhenaten și ale soției sale
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
concerte, până la destrămarea trupei și plecarea definitivă a lui Radu în SUA. În toamna lui 2005 este invitat de Conexiuni să participe la un concert în deschiderea trupei Europe. În 2006 alături de Vichi Stephanovici, Mișu Constantinescu și Țica Alexe ( vocal Sfinx Experience) scoate sub titulatura Sfera albumul rock Ne doare-n cot!. În toamna lui 2006 pune bazele trupei Bandidos cu care va scoate în 2007 albumul Nu-mi dai scăpare!. Tot în 2007 Victor Socaciu îl invită să imprime și
Victor Solomon () [Corola-website/Science/317676_a_319005]
-
gânduri, idei, fapte - sentimente/evenimente este ordonat de un glas muzical în note armonice, arareori găsești câte-un semiton discordant... Muzica interioară a textului, care izvorăște în egală măsură din „tonul elegiac al povestirilor tatălui”, cât și din tăcerile de sfinx ale mamei, îmbinarea acestor două voci generând întreagă textura melodică a cărții. Deși nu am , ca alți exegeți, curajul să plasez romanul lui I. Lazu într-o ierarhie temporală sau axiologică (când cunosc atâția alți prozatori de primă mână/mărime
Ion Lazu () [Corola-website/Science/316556_a_317885]
-
zile" sau "Casa cu aburi") și China ("Aventurile unui chinez în China"). Australia și Oceania sunt explorate și ele în romanele a căror acțiune are ca și cadru Oceanul Pacific. Ele apar, așadar, în opere cum ar fi "Copiii căpitanului Grant", "Sfinxul ghețarilor", "Doi ani de vacanță" sau "Frații Kip", dar cea mai mare atenție le este acordată în romanul "Doamna Branican". Deoarece multe dintre voiajele descrise în romane presupun călătorii maritime, Jules Verne face descrieri ample oceanelor lumii, atât din punct
Voyages extraordinaires () [Corola-website/Science/315104_a_316433]
-
a explorat aproape întreg mapamondul, Jules Verne a propus și unele inițiative care, pentru epoca aceea, erau de-a dreptul revoluționare. Două dintre ele au vizat atingerea celor doi poli ai Pământului: Polul Nord în "Căpitanul Hatteras" și Polul Sud în "Sfinxul ghețarilor". Dar, în afara călătoriilor desfășurate pe apă și pe uscat, scriitorul francez a propus și altele: călătoria pe sub pământ ("O călătorie spre centrul Pământului"), pe sub apă ("20.000 de leghe sub mări"), prin aer ("Cinci săptămâni în balon", "Robur Cuceritorul
Voyages extraordinaires () [Corola-website/Science/315104_a_316433]
-
Stela regelui Șarpe. Vechiul Regat Egiptean este marcat de mari personalități ca: Sneferu, Keops, Khefren, Mykerinos, faraoni care au consolidat puterea monarhiei. Ca expresie a forței și bogăției regale, s-au construit cele mai mari monumente, Piramidele din Giza și Sfinxul, care constituie și astăzi adevărate simboluri al Egiptului. De aceea, perioada Vechiului Regat a fost considerată "era piramidelor". Numeroasele articole de ceramică, piatră prelucrata și sculpturi în fildeș sau os dovedesc rapida dezvoltare a tehnicii în Egiptul primelor dinastii. În
Arta în Egiptul antic () [Corola-website/Science/315146_a_316475]
-
săritoare urmează Gaură de Șoarece 1, la cota -70 m de la gură avenului. Aceasta este o galerie de sub 1 m diametru pe care tirașul prin apă este barat de, culmea ironiei, o poartă metalică, Poartă Egoiștilor montată de speologii de la Sfinx din Garda de Sus. După poartă se ajunge pe buza unei săritori de 14 m care este de fapt în tavanul unei galeri. Se aterizează într-o altă descendentă. În amonte Galeria Roșie colmatata cu argilă se închide după câteva
Avenul din Șesuri () [Corola-website/Science/316058_a_317387]