1,233 matches
-
locotenent major Nicolae Trandafir, locotenent major Alexandru Iordan și locotenentul major Ilie Iliescu. A fost judecat în lotul care îi purta numele, fiind condamnat prin sentința Nr. 585 din 24 iunie 1958 a Tribunalului Militar București la 15 ani muncă silnica. A fost eliberat, în baza decretului de grațiere Nr. 310/1964, la 23 iunie 1964. Nu și-a reluat studiile universitare și a lucrat ca funcționar la Centrofar, Bacău.
Alexandru Bulai () [Corola-website/Science/311499_a_312828]
-
politici externe nefaste, politică ce trebuia să aibă drept consecințe antrenarea României într-o aventură dezastruoasă și prăbușirea politică și militară a țării”". Pamfil Șeicaru și Grigore Manoilescu au primit pedeapsa cu moartea, iar Nichifor Crainic și Stelian Popescu - muncă silnică pe viață. Restul a primit condamnări între 12 și 20 de ani.. A fost apoi deputată de București în Marea Adunare Națională (1946-1952); secretar general al Ministerului Minelor și Petrolului (1948-1958); secretar general al Uniunii Femeilor Democrate Române din 1948
Alexandra Sidorovici () [Corola-website/Science/311576_a_312905]
-
fost coordonată de subsecretarul de stat din ministerul de Interne Armand Călinescu (viitorul prim-ministru). Cu acest prilej, au murit împușcați zeci de muncitori. Constantin Doncea, în calitate de lider al greviștilor, a fost arestat, condamnat la 20 august 1933 la muncă silnică pe viață (aceasta fiind cea mai mare pedeapsă și a mai primit-o din lotul greviștilor din 1933 doar Dumitru Petrescu) și închis. Un mai târziu, în condițiile relurării relațiilor diplomatice dintre România și URSS, are loc rejudecarea procesului la
Constantin Doncea () [Corola-website/Science/311672_a_313001]
-
din 1933 doar Dumitru Petrescu) și închis. Un mai târziu, în condițiile relurării relațiilor diplomatice dintre România și URSS, are loc rejudecarea procesului la Craiova. Și de această dată Doncea și Petrescu obțin cele mai mari pedepse (15 ani muncă silnică). În ianuarie 1935, Cominternul organizează prin intermediul PCR evadarea celor mai importanți trei greviști din „lotul Grivița”. Astfel, într-o acțiune organizată probabil de Marcel Pauker și Gheorghe Stoica, Doncea reușeste să evadeze din închisoarea din Craiova, împreună cu Dumitru Petrescu și
Constantin Doncea () [Corola-website/Science/311672_a_313001]
-
din Shuya and Ivanovo. După finalul dezastruos al mișcării, Frunze a fost arestat în 1907 și condamnat la moarte, stând mai multe luni în așteptarea execuției. Dar mai târziu a fost grațiat și condamnarea sa a fost comutată la muncă silnică pe viață. După zece ani în închisorile din Siberia, Frunze a fugit la Cita, unde a devenit redactor al ziarului săptămânal bolșevic numit "Vostochnoe Obozrenie". În timpul așa-numitei Revoluții din Februarie care a precedat Revoluția din Octombrie (1917) Frunze conducea
Mihail Frunze () [Corola-website/Science/311190_a_312519]
-
și încă aproape 100 de militari și civili, desfășurat între 11 și 18 noiembrie 1946, s-a încheiat prin sentințe draconice. În afară de conducători ai "Sumanelor Negre" ca locotenent-colonel Eugen Plesnilă, Dumitru Șteanta sau Nicolae Paliacu au fost condamnați la muncă silnică pe viață și generalul Aurel Aldea, fost ministru de interne în guvernul generalului Constantin Sănătescu, și generalul Constantin Eftimiu fost ministru al lucrărilor publice și comunicațiilor în același guvern. Mulți acuzați au fost condamnați, în contumacie, tot la muncă silnică
Mihail Fărcășanu () [Corola-website/Science/311166_a_312495]
-
silnică pe viață și generalul Aurel Aldea, fost ministru de interne în guvernul generalului Constantin Sănătescu, și generalul Constantin Eftimiu fost ministru al lucrărilor publice și comunicațiilor în același guvern. Mulți acuzați au fost condamnați, în contumacie, tot la muncă silnică pe viață; unii dintre ei ca Mihai Fărcășanu, Vintilă Brătianu (Vintilică) și Horațiu Comăniciu reușiseră să fugă în străinătate. Alții însă, printre care amiralul Horia Macellariu, scriitorul și jurnalistul Emil Bocșa-Mălin (PNT) și fizicianul Gheorghe Manu au fost arestați ulterior
Mihail Fărcășanu () [Corola-website/Science/311166_a_312495]
-
al treilea lot de demnitari, Glatz a fost arestat împreună cu, între alții, fostul subsecretar de stat la Ministerul de Finanțe, Zamfir Brătescu, Dimitrie Burileanu dar și alți înalți ofițeri ai armatei române. El a fost condamnat la 2 ani muncă silnică în lagăr printr-o decizie a M.A.I. Căpitanul de securitate Eugen Dascăl, de la Direcția Regională a Securității Statului Baia Mare, a confirmat D.G.S.P., la 20 martie 1951, depunerea generalului Alexandru Glatz la locul ordonat [penitenciarul Sighet]. Glatz a murit acolo
Alexandru Glatz () [Corola-website/Science/311957_a_313286]
-
Sanicula europaea"), pâștița ("Anemone nemerosa"), frag ("Fragaria veșca"), găinușe ("Isopyrum thalictroides"), brebenei ("Corydalis solidă"), ciclamen ("Cyclamen purpurascens"), rostopasca ("Chelidonium majus"), talpă găștii ("Leonurus cardiacă"), tătăneasa ("Symphytum officinale"), traista-ciobanului ("Capsella bursa-pastoris"), țintaura ("Centaurium umbellatum"), viorele ("Scilla bifolia"), măcrișul iepurelui ("Oxalis acetosella"), silnic ("Glechoma hirsuta"), leurda ("Allium ursinum"), brândușa de toamnă (din speciile "Colchicum autumnale" și "Crocus banaticus" - specie endemica pentru România), sânzâiene ("Galium verum"), margareta ("Leucanthemum vulgare"), sunătoare ("Hypericum perforatum"), ghiocel ("Galanthus nivalis"), lușcă ("Leucojum vernum"), sulfina ("melilotus officinalis"), trifoi ("Trifolium pratense
Vârful Măgura Priei, Munții Meseș () [Corola-website/Science/311474_a_312803]
-
Alexandru Petrescu, cel care în anii 1940-1941, având gradul de locotenent-colonel a condamnat la moarte evrei din Cernăuți, cel care i-a trimis la moarte pe Remus Kofler și Emil Calmanovici, sau i-a dat 25 de ani de muncă silnică lui Belu Zilber. În "procesele spectacol" erau numiți "apărători din oficiu", cu rolul de a susține acuzațiile procurorului. În puținele cazuri când avocatul apărării a avut curajul să intervină în favoarea acuzatului, a fost întrerupt de președintele tribunalului cu grosolănie și
Procesele sioniștilor () [Corola-website/Science/312416_a_313745]
-
de crime de război și de susținerea intereselor Germaniei în detrimentul celor naționale), maltratat și umilit, cu familia hărțuită și un fiu, tânăr ofițer și el, trimis în lagăr, generalul Ghineraru a fost condamnat de Tribunalul Poporului la 20 ani muncă silnică. La recurs (20 august 1945) Curtea de Casație și Justiție a respins dovezile evidente care îl disculpau. Detenția a ispășit-o la penitenciarele Malmaison, Uranus, Văcărești, Dumbrăveni, Aiud (1946 - 1954), Craiova și Gherla. A fost eliberat înainte de termen, la 12
Nicolae Ghineraru () [Corola-website/Science/312890_a_314219]
-
domiciliu. S-a stins din viață la 23 februarie 1969, la București. Fiul generalului Ghineraru Nicolae, Ghineraru N. Florin sublocotenent, Șeful sectorului de jandarmi în județul Balta - Transnistria a fost și el arestat în aprilie 1945 și condamnat la muncă silnică pe viață. Detenția a executat-o la penitenciarele Jilava, Aiud și Baia Sprie (în minele de plumb).
Nicolae Ghineraru () [Corola-website/Science/312890_a_314219]
-
Graiul sângelui»” a studenților din Cluj, în rândurile cărora activau și studenții racoviceni: Petre Florianu și Mircea Mureșan. Toți aceștia au fost condamnați cu privare de libertate de către Tribunalul Militar din Sibiu. În anul 1952 au fost condamnați cu muncă silnică la „stuf” și la „Canal”: Iosif și Petru Mureșan, Marcu Rusu, Nicolae Rațiu, Ioan Ignat, soții Ioan și Ana Drăgoiu precum și „chiaburii”: David Olaru, Gheorghe Suciu, Dionisie Rusu și Gheorghe Măierean. Primii au fost incriminați că au avut legături directe
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
robot (din cehă "robot") a fost utilizat de Josef Čapek și Karel Čapek în lucrările lor de science fiction la începutul secolului al XX-lea. Cuvântul "robot" este de origine slavă și se poate traduce prin: muncă, claca sau muncă silnica. Karel Čapek a descris în piesa să R.U.R. din anul 1921 muncitori de asemănare umană, care sunt crescuți în rezervoare. Čapek folosește în lucrarea să motivele clasice de golem. Denumirea de astăzi a creaturilor lui Čapek este de
Robot () [Corola-website/Science/309612_a_310941]
-
a fost un colonel român care a îndeplinit funcția de prefect al județului Iași pe perioada 21 ianuarie - 29 iunie 1941. Implicat în Pogromul de la Iași (26-29 iunie 1941), în 1948 a fost condamnat pentru crime de război la muncă silnică pe viață, 100 milioane lei amendă și degradare civică pe timp de 10 ani. A absolvit cursurile Școlii de Ofițeri de Infanterie și al Școlii Superioare de Război (1925-1927). Ca Prefect de Iași, numele său a fost implicat în Pogromul
Dumitru Captaru () [Corola-website/Science/309642_a_310971]
-
6.704/26 noiembrie 1946). În urma recursului procuraturii, în anul 1948 Dumitru Captaru este arestat din nou, sub acuzarea de crime de război pentru implicarea sa în Pogromul de la Iași din iunie 1941, rejudecat, găsit vinovat și condamnat la muncă silnică pe viață, 100 milioane lei amendă și degradare civică pe timp de 10 ani. În anul 1960 se afla cu domiciliu obligatoriu în Bărăgan, unde a murit după 3 ani.
Dumitru Captaru () [Corola-website/Science/309642_a_310971]
-
ordinele și congregațiile cu activități social-educative. În fruntea listei erau "Frații Școlilor Creștine". Timp de 41 de ani, sub regimul comunist - de la 1948 la 1989 - viața Fraților Școlilor Creștine în România este un chin continuu. Cu toții pățesc persecuție (închisoare, muncă silnică, domiciliu obligatoriu) în afară de Frații de la Satu Mare. După eliberarea lor în 1964 tuturor, inclusiv celor de la Satu Mare, li se interzice să-și reorganizeze viața în comunitate. Fiecare trebuie să-și găsească modul de trai, supravegheați îndeaproape de omniprezenta "securitate", poliția politică
Frații Școlilor Creștine () [Corola-website/Science/310012_a_311341]
-
care a țintit atât grupul etnic și, mai larg, pe toți reprezentanții de frunte ai societății civile și clasei politice presovietice fără deosebire de naționalitate. Între 1940 și 1941, aproximativ 300.000 de români au fost persecutați, condamnați la muncă silnică în gulaguri, sau au fost deportați împreună cu familia. Dintre aceștia 57.000 au fost uciși, în acest număr nefiind incluși cei care au pierit în gulag. Aceste politici au fost reluate și au continuat în perioada 1944 - 1956, după care
Ocupația sovietică a Basarabiei și Bucovinei de Nord () [Corola-website/Science/308984_a_310313]
-
număr de cazuri izolate. După unele surse, pe toată durata de existență a URSS-ului, aproximativ 2.344.000 persoane originare din Basarabia, Bucovina de nord și RSSA Moldovenească au fost victime ale arestărilor, persecuțiilor politice, deportărilor, condamnărilor la muncă silnică, 703.000 dintre ei pierind.. Ultimele cifre includ și cele 298.500 de victime ale foametei din perioada 1946 - 1947 și cei aproximativ 100.000 de prizonieri de război români de origine basarabeană și bucovineană, care au murit în lagăre
Ocupația sovietică a Basarabiei și Bucovinei de Nord () [Corola-website/Science/308984_a_310313]
-
făcea parte. A fost eliberat în același an de la închisoarea Malmaison din București. În anul 1950, este din nou arestat cu acuzația de spionaj în favoarea Marii Britanii și a fost condamnat de către Tribunalul Militar din București la 15 ani de muncă silnică. Tomaziu, așa cum a rămas consemnat în memoriile sale, a fost susținut în timpul procesului de către Geo Bogza. În momentul arestării i-a fost confiscată toată corespondența sa cu George Enescu. La eliberarea sa din luna septembrie 1963, i s-a interzis
George Tomaziu () [Corola-website/Science/310667_a_311996]
-
au fost arestați. Membri ai organizațiilor de tineret ale partidelor istorice precum Partidul Național Liberal sau Partidul Național Țărănesc, ori partizani ai fostei Gărzi de Fier considerați a fi legionari au fost judecați abuziv și încarcerați, fiind condamnați la muncă silnică pe durate mari de timp sau la închisoare pe viață. În puține cazuri au fost condamnați la moarte. Aceștia au intrat ulterior într-un circuit de reeducare, în penitenciare precum Pitești sau Gherla. Reforma educațională, menită să implementeze tinerilor români
Uniunea Tineretului Comunist () [Corola-website/Science/310762_a_312091]
-
ei creștin, ci, dimpotrivă, să-l mențină viu în conștiința credincioșilor Bisericii. De-a lungul existentei sale zbuciumate, presărată cu scurte pauze, poetul a totalizat peste șaisprezece ani de închisoare. În 1959, a fost condamnat la 17 ani de muncă silnică pentru întreaga lui activitate.În acesti ani grei de închisore a scris peste 300 de poezii memorate și apoi,dupa eliberare scrise. Decretul de grațiere generală din 1964 îi va reda libertatea. Va fi însă supravegheat pas cu pas și
Traian Dorz () [Corola-website/Science/308803_a_310132]
-
audiență de ministrul cultelor, Petre Constantinescu-Iași, a fost separat de ceilalți doi episcopi, și mutat la Mănăstirea Cocoșu din județul Tulcea. În anul 1957 Tribunalul Militar din Cluj l-a condamnat pe Alexandru Rusu la 25 de ani de muncă silnică, „"pentru instigație și înaltă trădare"”. A fost întemnițat la Gherla, în celula nr. 10, de la subsol, unde s-a comportat cu aceeași demnitate. În primăvara anului 1963, în celula închisorii de la Gherla, Alexandru Rusu s-a îmbolnăvit de rinichi. La
Alexandru Rusu () [Corola-website/Science/308819_a_310148]
-
remarcă faptul că acei călugări știau unele pasaje din istoria slavonă pe de rost, fapt care se reflectă în exactitatea unor nume și fapte, precum și în existența unor etimologii populare (de exemplu Ștefan, fiul cneazului Lazăr al Serbiei, este numit „Silnic” — cuvânt provenit din slavonul „Sil'nîi”, „cel tare”). De asemenea, elemente din viața călugărului Nicodim se regăsesc și în viața lui Isaia, precum și în cea a patriarhului sârb Sava II, ambele datând din secolul al XV-lea. Istoricul Nicolae Iorga
Nicodim de la Tismana () [Corola-website/Science/308824_a_310153]
-
față de Moscova a regimului comunist din România, în anul 1955 el este degradat, ca și alți aviatori care se distinseseră pe frontul de est. A fost întemnițat la Aiud ca deținut politic, fiind condamnat la 25 de ani de muncă silnică, și eliberat prin grațierea generală din 1964. A fost reabilitat și i-a fost redat gradul de căpitan de abia în 1965. A murit în 1982, la Constanța, fiind înmormântat cu onoruri militare. Horia Agarici este amintit și de istoria
Horia Agarici () [Corola-website/Science/308908_a_310237]