2,018 matches
-
ești dispus să oferi orice? Te va durea incredibil pentru că presupune ruperea în două a ceea ce Tatăl a dat unul singur omului. Și te va slăbi îngrozitor de mult!" "Totul!" "Și sufletul?" Și!" făcu el fără ezitare. "Trebuie să îți încetinești simțămintele. Am nevoie de toți Sfetnicii. Pentru că ei nu ocupă doar o parte din minte, ci și o parte din spiritul tău." Se concentră și, cât mai rapid posibil, își aduse la un minim durerea. O stinse cu fericirea adusă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
tras înspre ale ei buze moi, pe care el nu ezită să le sărute. Se ridică fulgerător în sus. Ce e? Nimic, zise el conștientizând că eu iau seama la tot prin legătura noastră și că Sfetnicii se înfruptau din simțămintele lui și își reveneau. Mii de privitori indiscreți! Așa că îi orbi pe toți! Pe ei îi trimise în colțuri îndepărtate ale imaginației lui și îi hrăni cu experiențe culinare și aventuri la munte de când era mic, iar mie îmi seceră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
pare ivit de nicăieri și care a cuprins ca o febră pe toată lumea din interior. Pentru că toți se uită unii la alții cu o privire în care parcă instantaneu a apărut iubirea de sine și de cel de lângă tine, acel simțământ care te face să-ți pese de cei din jur și de soarta lor. Acea pornire sufletească ce te împinge la a-i da neputinciosului întins lângă un perete mantia de pe tine ca să știi că doarme liniștit și bine. Gloanțele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
știu nici cât de grea o să fie călătoria, nici către ce fel de țară ne ducem. De aceea... mi-ar prinde bine să te am alături. Samuraiul zâmbi, rușinat parcă de lașitatea sa. Yozō își feri privirea ca să-și stăpânească simțămintele ce-i inundau sufletul. Intră în grajd, adună tăcut paiele murdare într-un colț și întinse paie uscate. Se mișca întruna ca pentru a-și alunga neliniștea și teama de călătorie. Zece zile mai târziu, samuraiul îl luă cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
uitau, numai Velasco se repezi spre el, îl luă în brațe și îi șterse sângele cu propriile sale haine. Apoi, sprijinindu-i trupul, îl coborî în cală. Samuraiul simți o silă nelămurită. Nu loviturile de bici îi provocaseră un asemenea simțământ. Încă mai vedea în fața ochilor chipul neclintit al lui Velasco privind netulburat fiecare șfichiuit de bici prin ceața de pe punte. După cum zicea Matsuki, era ceva neplăcut pe chipul străinului care la împlinirea pedepsei a șters cu hainele sale sângele omului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Să fii cuminte și să o asculți pe mama. Aș mai avea încă multe să-ți povestesc, dar îți scriu în grabă.” Nu-i plăcea deloc această scrisoare pentru că nu fusese în stare să scrie nici măcar a mia parte din simțămintele ce-l copleșeau. Apoi se gândi la chipul trist al soției sale care, fără îndoială, avea să recitească scrisoarea adresată lui Kanzaburō de nenumărate ori. Solii și Velasco mergeau călare, iar însoțitorii lor duceau de căpăstru de măgarii încărcați cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Mama ta te-a dat la seminar ca să-ți mai domolească înverșunarea... E limpede că în vinele mele curge sângele strămoșilor noștri conchistadori... Era greu să-i fac pe unchiul și pe vărul meu să-mi înțeleagă cele mai adânci simțăminte, când nu văzuseră niciodată Japonia și nu o cunoșteau. În ochii vărului meu care stătea ca o strajă se ivi o undă de îngrijorare. Îi era teamă că o dată înghițit în vârtejul planurilor mele, el și familia lui își vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Noi... am dat greș și n-am putut să le îndreptăm această înclinație. La cuvintele neașteptate ale părintelui Valente, episcopii se cufundară într-o liniște adâncă. Dintre toți misionarii trimiși în țări îndepărtate, nici unul nu vorbise vreodată cu atâta deznădejde. — Simțămintele lor sunt atât de puternic legate de natură, încât nu se vor îndrepta niciodată spre tărâmuri mai înalte. Atâta vreme cât rămân în cercul strâmt al naturii, simțămintele lor sunt nespus de gingașe și de fine, însă, le e cu neputință să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Dintre toți misionarii trimiși în țări îndepărtate, nici unul nu vorbise vreodată cu atâta deznădejde. — Simțămintele lor sunt atât de puternic legate de natură, încât nu se vor îndrepta niciodată spre tărâmuri mai înalte. Atâta vreme cât rămân în cercul strâmt al naturii, simțămintele lor sunt nespus de gingașe și de fine, însă, le e cu neputință să înțeleagă lucruri mai înalte. De aceea, nici nu-și pot închipui Dumnezeul nostru care sălășluiește într-o lume mai presus de cea a omului. — Atunci... clătină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Velasco sau invitați de-ai lui. Tanaka avea ochii închiși. Nishi se uita la flăcările nenumăratelor lumânări care licăreau pe altar. În spatele lor, Yozōși ceilalți își trăgeau din când în când nasul sau tușeau ușor. Samuraiul se întreba curios ce simțăminte umpleau sufletele tuturor celor adunați acolo. El însuși avea sentimentul că se află într-un vis. Se făcea că era din nou în valea sa tăind lemne pentru iarnă împreună cu țăranii și că zăpada i se așternea pe chip ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și Sfântul Potir deasupra capului. În timpul fiecărei slujbe samuraiul se gândea la valea sa. Își amintea cum se ducea la mormintele tatălui său și ale rudelor sale aflate în munții dimprejurul văii. „Eu nu sunt deloc așa. Astea nu sunt simțămintele mele adevărate.” își zicea el în sinea lui. După slujbă samuraiul îl întreba pe furiș pe Nishi Kyūsuke: — Pe tine nu te macină faptul că te-ai făcut creștin? Nishi râdea cu nepăsare: — Slujba, imnurile din timpul slujbei, orga - toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
sânge al neamului nostru curge cel mai viu în vinele tale. Uneori mă gândesc că ar fi fost bine să te faci om politic. Când unchiul m-a bătut încântat pe umăr, mi-am îngăduit să-mi dau la iveală simțămintele: — Poate că dintre ucenicii Domnului eu semăn cu Iacob căruia i se mai zicea și Tunetul. Înverșunarea lui Iacob nici Domnul n-o putea stăpâni... Astăzi, după ce ne-am sfătuit în casa vărului meu în legătură cu hotărârea adunării episcopale, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
încercară să-i îndepărteze pe japonezi de palanchin, trăgându-i cu putere. Dar japonezii își înfipseră picioarele în pământ și nu se clintiră cu nici un preț. Va rugăm! cei trei rămaseră fără cuvinte. Zicând acestea, nu-și mai putură stăvili simțămintele care le inundau sufletul și se uitară la Paul al V-lea. Pe buzele celor trei stăteau cuvintele „rugăminte nemijlocită”, dar nu le puteau da glas. Lacrimi mari izvorau din ochii solilor și se prelingeau încet pe dragii lor arși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
mi-am legat încheieturile mâinilor cu sfoară și m-am rugat: „Facă-se voia Ta.” În timp ce mă rugam astfel, mi-am dat seama că palmele, așa cum izbutisem eu să mi le leg, erau umede. Încercam din răsputeri să-mi înăbuș simțămintele care-mi clocoteau în suflet. În clipa aceea am băgat de seamă că în prag stătea cineva. — Ce s-a întâmplat, senior Hasekura? — Senior Tanaka... răspunse el încet fără să se clintească, și-a luat viața. Hasekura rostise aceste cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
la suferința oamenilor. Tocmai de aceea, a ajuns El așa de sfrijit. De-ar fi avut o viață măreață și îmbelșugată, la care mie mi-ar fi fost cu neputință să ajung, poate că n-aș mai fi avut aceste simțăminte. Samuraiul nu putea înțelege vorbele fostului călugăr. — Omul acela înțelege inimile celor amărâți pentru că El însuși a dus o viață amărâtă. Și cunoaște, de asemenea, jalea celor care mor nefericiți, pentru că și El a avut o moarte nefericită. Omul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Lângă el, samuraiul scria în jurnalul său de călătorie la lumina sfeșnicului. Cu fiecare semn pe care-l scria îl năpădeau tot felul amintiri, tot felul de priveliști, cu miresmele și culorile lor. Fiecare semn și fiecare rând musteau de simțăminte și tristeți pe care le putea reda în cuvinte. Flacăra lumânării pâlpâia și din când în când scotea câte sfârâit înfundat. Sosi un musafir. Silueta lui se mișca precum o umbră de pasăre pe peretele pătat de picuri de ploaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Ishida îmbătrânise mult și că trupul său odinioară vânjos se ofilise. — Ei... zise cu glas răgușit seniorul Ishida după o clipă de tăcere. Ei... pesemne că ți-e tare greu. Samuraiul se străduia din răsputeri să-și stăpânească șuvoiul de simțăminte. Era prima dată când auzea cuvinte blânde și compătimitoare de când se întorsese acasă. Ar fi vrut să plângă în hohote. „Mi-e tare greu...” Își înfrână această pornire și își înclină capul punându-și mâinile pe genunchi. — Dar... n-avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
le-a vestit dinainte ucenicilor moartea Sa. „Și cu botez am a Mă boteza, și câtă nerăbdare am până ce se va îndeplini!” „Și câtă nerăbdare am până ce se va împlini!” Aceste cuvinte arată că până și Domnul a avut aceleași simțăminte ca și mine acum. Acest gând îmi aduce o umbră de alinare. Dar trecând prin moarte, Domnul a întemeiat pe pământ o ordine nouă. A clădit o lume veșnică dincolo de lumea omenească. Urmând pilda Domnului, am să-mi dau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
străin, diferit de ei, japonezii, și multă vreme nu s-a putut apropia de el. Simți un foșnet slab. Își ridică fața și o văzu pe Riku stând pe coridor. Umerii ei tremurau în amurg. Se străduia să-și stăpânească simțămintele copleșitoare. — Nu-ți face griji! zise el blând către soția sa. Trebuie să ne socotim binecuvântați că neamul Hasekura n-a fost zdrobit și că Yozō și ceilalți supuși n-au fost pedepsiți. Din ziua aceea, samuraiul începu din ce în ce mai des
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
a primi sămânța masculină, pentru a gesta și pentru a naște copii. Cea mai mare plăcere din viața femeii este produsă de maternitate: nașterea copilului. Când își vede copilul născut, în inima femeii se revarsă, cu găleata, bucuria, fericirea și simțământul realizării scopului vieții ei terestre. În condiții normale, femeia nutrește cele mai intense sentimente pentru copilul ei. Femeia poartă aceste sentimente, în inima ei, toată viața și nu există altceva, care să le echivaleze. 4.1.2.1.1. CĂSĂTORIA
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
să pun în ordine părticelele rămase în mintea mea. În revistă, seria de interviuri a fost intitulată Post-Underground, dar când am citit din întâmplare versurile poetului american Mark Strand Un bătrân s-a trezit în propria moarte, am avut un simțământ deosebit și am numit cartea Locul care a fost promis. „Probabil că Aum a făcut-o“ Kano Hiroyuki (născut în 1965) S-a născut în Tokio, dar la scurt timp s-a mutat într-o prefectură din apropiere, unde și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
mică răstoarnă carul mare.» Nimeni nu-mi explica nimic. Nimeni nu voia să-mi împărtășească gândurile. Mă uitam la adulții ăia și îi consideram iresponsabili. Nu-și băteau capul cu lucrurile pe care nu le înțelegeau. Eu opuneam rezistență acestui simțământ. - Din când în când vă mai pot explica eu (râde). Deci, n-ați avut astfel de oameni în jurul dumneavoastră. Dar, cred că tocmai datorită faptului că nu se cramponează de nimicuri, reușesc să trăiască bine. Așa e. Însă eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
pot avea și pe cele în care nu pot avea. Am o capacitate ciudată de a alge părțile acestea, poate datorită experienței sau intuiției. - Ascultându-vă, mi-ați lăsat impresia că excludeți cu tărie toate elementele care nu sunt în conformitate cu simțămintele și principiile dumneavoastră. Dar, în lumea aceasta, părerile sunt la fel de multe ca și oamenii. Meritul opoziției. Nu prea ne cramponăm de astfel de lucruri. Încă din școala generală nu pierdeam în disputele cu persoanele mature. Astfel, deși nu era adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
orice lucru pe care îl făceam, de parcă nu știam pe ce lume eram (râde). Pentru mine cel mai important lucru era «mântuirea», celelalte lucruri nu reprezentau mai nimic. Dacă nu sunt de acord cu ceva, dacă nu sunt în totalitate simțămintele sau ideile mele, chiar dacă o persoană iluminată îmi spune că este corect, asta nu înseamnă că eu o voi lua de bună. Credincioșii Aum au această tendință. Nu înțeleg, dar consideră că trebuie să existe undeva un sens profund. Familia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
că majorității japonezilor de atunci i se indusese ideea că anul 1999 reprezintă sfârșitul lumii. Eu calculam că voi avea treizeci și doi de ani. Mă gândeam că n-o să îmbătrânesc în societatea asta grea. În sufletul meu clocoteau niște simțăminte negre. Cei care s-au mutat deja în secta Aum au acceptat deja înlăuntrul lor ideea că lumea se va sfârși. Când te alături grupului, trebuie să se descarci total, să renunți. Pe scurt, Aum a adunat un grup de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]