1,315 matches
-
nivel superficial aparentă și spectacol este, în realitate, consecință unei transformări culturale lente în societățile occidentale, o schimbare a sensibilității, care duce la post-modernitate. Pariziana este, prin esență, un personaj care se înscrie, prin jocul aparentelor, în teoria postmodernista a simulacrelor. Ea personifica triumful esteticii asupra eticii, o estetică a aparentei și a surprizei, prin recurs la efectul spectacularului și imprevizibilului. Pariziana anunță anumite trăsături postmoderniste, cum ar fi: integrarea în cultura spectacolului, bazată pe improvizare, dimensiunea ludica a fanteziei, indeterminarea
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
de descoperirea cauzelor (că la romancieri), ci de transgresarea canoanelor moralei burgheze. Teatrele de bulevard reprezintă drame și comedii în care adulterul înflorește. 175 "Productrice d'images, univers de reflets, puissance d'illusion, la ville moderne est le règne du simulacre" [Dumoulié, p.27]. "Citadinul liniștit și cultivat din secolul al XVIII-lea este într-un anume fel un actor care pretinde că prezintă natură să și emoțiile sale în public, dar se mulțumește de fapt să le reprezinte. Diderot explică
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
vreme să stea de vorbă cu patriarhul Mina și cu episcopii care semnaseră edictul imperial. S-a lăsat convins de argumentele împăratului și ale împărătesei Teodora și a aderat la condamnarea "celor trei capitole". La 15 aprilie 548, la un simulacru de sinod, la care au participat 70 de episcopi, care refuzaseră să semneze edictul imperial, Vigiliu, prin faimosul sau "Judicatum" trimis patriarhului Mina, a acceptat condamnarea lui Teodor de Mopsuestia și a scrierilor indicate ale lui Ibas de Edessa și
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
vechea mea rubrică de comentarii civice, începută în "Opinia studențească" postcomunistă a lui Daniel Condurache, mânat de aceeași de neclintit iluzie că echilibrul și explicația nuanțată, contextuală sunt necesare, că opinia noastră contează totuși chiar într-o lume dominată de simulacre, de ipocrizie, de lăcomie și false valori. Voi da seamă, deci, din timp în timp, despre tot ce înseamnă, pentru mine, prezentul în toate articulațiile sale - politice, culturale și civice - cu acea subiectivitate potolită prin cultură și educație care, în
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
billboard-uri și până la vitrine de sticlă. Prezentându-se ca veritabili intermediari, simulaționiștii (printre care Bourriaud îi amintește pe Jeff Koons, Sherrie Levine, Ashley Bickerton și Haim Steinbach) apar ca brokeri (agenți de bursă) ai dorinței a căror opere reprezintă simple simulacre ale unui studiu de piață care speculează ideea că se privește doar ceea ce este bine prezentat și se dorește ceea ce doresc ceilalți 66. În ceea ce privește arta anilor '90, aceasta ar fi fost puternic influențată de modelul pieții de vechituri, al pieții
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
menționează și sesizarea lui Hal Foster cu privire la trecerea de la artă la vizual și de la istorie la cultură. Viziunea multidisciplinară asupra culturii vizuale este confirmată de seriile de termeni și metafore vizuale provenite din studiile culturale și media: societatea spectacolului și simulacrul, politicile reprezentării, privirea masculină și feminină, stadiul oglinzii, fetișismul și voyeurismul, reproducerea imaginii și de seria de autori, menționați de Evans și Hall, a căror opere ar forma baza canonică a studiilor culturale și media: Barthes, Benjamin, Lacan și Foucault
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
ar deveni un "mit" al interesului istoricist în analiza lucrărilor de artă. Această critică a originalității e surprinsă și în scrierile lui Jean Baudrillard care susține că saturarea informațională și dominarea mediilor a creat condițiile apariției unei "hiperrealități" bazate pe "simulacru"140. Realitatea cotidiană, care a devenit mediul privilegiat al producției artistice, a încorporat dimensiunea simulatoare a hiperrealității în care realul și imaginarul se confundă în aceeași totalitate operațională, supusă fascinației estetice. La rândul ei, opera de artă s-ar dedubla
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
potrivit unei agende politice mai mult sau mai puțin predeterminate; și nici aceea de a împlini sau a învia obiectul prin interpretare (ca și cum ar fi deficient ori mort), așa cum procedează hermeneutica umanistă, ori de a-l (re)constitui într-un simulacru critic care i-ar clarifica logica, așa cum propune moda structuralistă. Pentru Foster, critica de artă abordează obiectul mai curând din perspectiva unei investigări a propriului său loc și a propriei sale funcții ca practică culturală și din perspectiva articulării altor
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
aceea de a-i aprecia probitatea ideologică în funcție de o agendă politică mai mult sau mai puțin predeterminată, nici aceea de a împlini ori de a vitaliza obiectul prin interpretare și nici aceea de a-l (re)constitui sub forma unui simulacru critic care i-ar clarifica logica, ci aceea de a-și investiga obiectul în locul lui propriu și de a-l articula cu alte asemenea reprezentări psihosociale, căutând să separe critic aceste practici și să le relaționeze discursiv pentru a le
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
colegilor din instituții europene similare, știind ei bine că salariul mediu și „pib-ul” de la noi sunt atât de departe de acelea din Germania sau Franța? Nu cumva ridică și ei pretenții după „modelul” Elena Ceaușescu, personajul care cerea, în cunoscutul simulacru de proces, un tratament egal cu unul datorat „colegilor” ei din Academie? Cât de „morală” este legea care permite unora să „umfle” salarii uriașe de la companii de stat 145 chiar și când acestea se află în pragul falimentului, în timp ce plătitorul
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
colegilor din instituții europene similare, știind ei bine că salariul mediu și „pib-ul” de la noi sunt atât de departe de acelea din Germania sau Franța? Nu cumva ridică și ei pretenții după „modelul” Elena Ceaușescu, personajul care cerea, în cunoscutul simulacru de proces, un tratament egal cu unul datorat „colegilor” ei din Academie? Cât de „morală” este legea care permite unora să „umfle” salarii uriașe de la companii de stat 145 chiar și când acestea se află în pragul falimentului, în timp ce plătitorul
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
Bucureștii literari și artistici. Din tot Radioul public, șefilor pe secție, pe ramură și pe profil le-a cășunat tocmai pe Teodora Stanciu și pe emisiunea Revista Literară Radio. Absolut toate emisiunile sunt minunate, numai aceasta trebuie reformată printr-un simulacru de concurs cu câștigătorul dinainte cunoscut. În loc ca acest excepțional om de radio să fie promovat, să i se ofere condiții mai bune de producție și emisie, este supus unor aberante dar, vai!, atât de specifice tracasări pe linie administrativă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
kitsch sunt desigur o boală românească mult mai veche decât comunismul devastator. Dar sunt sigură că acesta a avut și el o contribuție. Ca și invers de altfel: propensiunea către forme fără fond a făcut din comunismul românesc un imens simulacru, cu mărci inconfundabile ale gustului pentru frumos, național. Cum spunea Belu Zilber: "Amestec de Stalin și Caragiale". Bun, și Caragiale. Dar cum mi-am trăit toată viața în comunism și în remanențele lui, mă interesează mult mai mult acestea. Și
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
național. Cum spunea Belu Zilber: "Amestec de Stalin și Caragiale". Bun, și Caragiale. Dar cum mi-am trăit toată viața în comunism și în remanențele lui, mă interesează mult mai mult acestea. Și iată ce explicație găsesc acestei civilizații a simulacrului care te întâmpină când intri în Murinia, și face viața aici mai grea de trăit ca oriunde: s-a mințit enorm în comunism, cu fapta și și cu vorba. O enormă cantitate de hârtie care construia o ficțiune, în continuă
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
astea de bucate, lungi cât Luceafărul eminescian, din care doar trei versuri au tangență cu realitatea, suntem învățați. Dar cu câtăva vreme înainte de a da europenii năvală aici, îi deplâng din suflet pentru buimăceala și nebunia în care sarabanda de simulacre și de fantoșe o să-i azvîrle. Imaginați-vă că sunteți unul dintre ei și citiți cu un ochi proaspăt, acest panou de reclamă la țigările LM: "APRECIAT ÎN PESTE 70 DE ȚĂRI, TUTUNUL DĂUNEAZĂ GRAV SĂNĂTĂȚII" (conf. Hot. Guv. Nr.
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
se poate arăta celorlalți complet diferit de ce este, ca să se protejeze, sau pentru că interlocutorul îi inspiră antipatie, sau pentru că e timid și pozează, sau pentru că e într-o dispoziție proastă. Sigur, de asemenea, că prin însăși natura lui de aparență, simulacru, iluzie, produsul artistic mobilizează la autorul lui capacitatea de seducție, adică de vrăjire-înșelare, izvorâte din talent și fără nicio legătură cu caracterul. Și că nu artistul e de vină dacă noi extrapolăm vraja obiectului ieșit din "mâinile" sale asupra persoanei
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
toamna lui 1979. Ce spun eu, era duelul dintre bătrânul activist și întreg congresul, isteric "strâns unit în jurul secretarului său general", surd și orb la șansa de a începe, la peste zece ani distanță de toate țările din jur, un simulacru măcar de dialog, de dezbatere, fie ele și de pe poziții marxiste. Acolo da, am încercat un fel de stupoare, un fel de nedumerire, după ce crezusem că nu mai am despre "Epoca de Aur" nici una. Dar șocul, lovitura cu totul neașteptată
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
pentru a invita la umplerea cu fond a formelor împrumutate din Occident, ca unică șansă de modernizare a României. Mai recent, Al.Paleologu teoretiza pe tema "pseudomorfozelor", un fel de a mima sincronizarea care transformă înseși cadrele împrumutate în niște simulacre. Treptat discursul despre identitatea românească s-a împotmolit într-un narcisism furios fără ieșire, enunțând pe toate tonurile și în toate registrele eterna întrebare cioraniană "Comment peut-on être roumain?". El a creat și alimentat o tendință cu adevărat greu de
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
dar nu mai mult decât al lichelei sau lingăului. Ceea ce îl deosebește de ceilalți doi este dorința sa acută de a păstra aparențele. Impostorul știe că este gol pe dinăuntru și că ceea ce oferă publicului este o minciună și un simulacru. De aceea, își exersează inteligența pentru a emite strategii și tehnici de seducție asupra publicului. Întrucât impostorul depinde exclusiv de un public: doar fiindcă acesta există impostorul dezvoltă tactici de seducție, având chiar un program prin care induce în eroare
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
nouă, se află într-o relație directă de înrudire cu publicația situaționiștilor. Adbusterii pornesc campanii, care nu se deosebesc în prezentarea lor de reclamele comerciale, dar care în schimb se pronunță în avântul lor împotriva unora dintre cele mai eficiente simulacre ale lumii publicitare. Mărcile dețin idei, pentru ca în cele din urmă să le înlocuiască. Reclama anexează valori precum egalitatea, libertatea și toleranța și produce simboluri care structurează tot mai mult socialul. Activiștii și activistele culture jamming pregătesc lumii burgheze un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
și despre pretinsa descoperire a unui medic, cum că hormonii gândacilor mutilați pot fi utilizați pentru combaterea artritei, a coșurilor și a bolilor provocate de radiațiile nucleare. Media hoaxing face poate cea mai evidentă trimitere la modurile de producere a simulacrelor și demonstrează cât de atotprezent a devenit acest concept care este menținut într-o nebuloasă la Baudrillard. Adbusting-ul și spining-ul au performanțe asemănătoare pe planul vizualului, care a devenit, mai mult decât cel lingvistic și cel conceptual, o parte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
linie descendentă reprezintă continuarea misiunii apostolice a sfinților părinți și a sfintei tradiții, aspecte ce nu pot fi nici modificate și nici adaptate fără a-i compromite sorgintea sa divină. Ce a pus Luther în loc? O contrafacere omenească „cu un simulacru de sacerdoțiu, format din păstori aleși chiar de oi" ceea ce lui Paulescu i se pare o absurditate. Ca absurdul să fie și mai complet a desființat două din cele 3 funcții ale preoției; cele de sacrificatori și judecători, rămânând doar
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
prindă din urmă un timp trecut (Constantin Cojocaru e adolescentul de vârsta a treia, sărac cu duhul și șmecheros, cu agrafă care-i ține bretonul, tricou roz și suflet de copil mare, tânjind după puțină iubireă nu sunt altceva decât simulacre ale unor prezențe necesare. Povestiri despre nebunia (noastrăă cea de toate zilele adună în camere despărțite de marcajele și zgomotele străzii ciudați inocenți care-și împing țăcăneala până la limita degustării unor plăceri împărtășite. Exact ca Nevrozele sexuale ale părinților noștri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
individ de natura sa umană, situându-l în dependență de false nevoi și în opoziție cu infrastructura sa vitală. Acești critici (de factură postmodernă) au decis: imaginea este tare decât realitatea; aceasta înseamnă că lumea noastră este o lume de simulacre (Baudrillard), iar marketingul reprezintă firul Ariadnei prin jocul de oglinzi a ceea ce numim astăzi "realitate". Autoarele lucrării de față au realizat un instrument "pentru uzul profesorilor", plecând de la realitatea că educația a intrat și ea în acest joc de oglinzi
Marketing educational by ROXANA ENACHE, ALINA BREZOI, ALINA CRIŞAN [Corola-publishinghouse/Science/995_a_2503]
-
amorurilor de-o noapte, în deplin anonimată se desfășoară în pauze. Pauzele de la vorbă și faptă, care permit liniștii întunecate să gâtuie realitatea aceea și să ne provoace să descoperim o alta. Timpul se scurge molcom, dar plin, alune-când printre simulacrele unei lumi despre care nu știm decât că ne este prea aproape. Teama de a ne pierde conturul în existența cosmopolită, hiperdezvoltată și eliberarea care se petrece sub vraja nopții îl fac pe Murakami să expună cu precauție și suficientă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]