4,151 matches
-
semenii săi contemporani și față de urmași. Acum noi avem datoria să-i dăm toată recunoștința noastră și dacă ajungem la hotarul cuvintelor elogioase, atunci, să tăcem și să ascultăm muzica lui Benone Sinulescu, spre a ne regăsi astfel în plinătatea sinelui nostru”, spune, în modul plasticizat nerepetabil, Elise Stan. Dacă rostim în mod adevărat un nume mare în muzica folclorică românească, în istoria muzicii folclorice, credo-ul majorității românilor este că numele-i Benone Sinulescu. Lui, poporul român îi decernează misia
BENONE SINULESCU. O VIAŢĂ RETRĂITĂ ESTETIZAT, ÎN CÂNTEC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1108 din 12 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359893_a_361222]
-
în pământul / Pe care l-am regăsit. / Fratele îmi este cel / Care numele îmi înțelege / Îndrăgindu-l ca pe numele său.” În introducerea sa, Valentin Marica sugerează cum trebuie receptat Grigore Vieru: „Calea de urmat ar fi comuniunea receptorului cu sinele textului vierean, cu miezul său de divinitate. Poetul trăia și mărturisea accepțiunea comunicării aidoma cuminecării. A prefigurat silueta receptorului fuzionând, de-a pururi, cu mesajul operei, poetul rămânând, de-a pururi, în întâmpinarea - aproape liturgică - a receptorului”. Valentin Marica specifică
CARTEA ÎN CARE MĂ OGLINDESC. ALBUM MEMORIAL: CEL CARE SE APROPIE IN MEMORIAM GRIGORE VIERU. ÎNSEMNĂRI ŞI ESEURI. (RECENZIE [Corola-blog/BlogPost/359569_a_360898]
-
voiește „ca toți să se mântuiască și la cunoștința adevărului să vină” (I Timotei 2, 4) - reieșind de aici caracterul soteriologic și pnevmatic al Euharistiei. Omul este creat de Dumnezeu pentru a se bucura de viața comuniunii cu El, părăsind sinele său egoist și îngust, deschizându-se tot mai mult iubirii de Dumnezeu și de aproapele, care îl ridică la lumină și viață autentică. Împărtășirea de Hristos euharistic este expresia culminantă a acestei relații mântuitoare. În acest context Sfântul Irineu afirmă
DESPRE VALOAREA DUHOVNICEASCĂ A SFINTEI EUHARISTII... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 343 din 09 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359568_a_360897]
-
unora de a fi în frunte, a conduce, deși nu aveau caracter și nici competența de a gândi pentru societate. Cu asemenea indivizi nu se poate lucra în echipă. Pentru că mereu vor combate orice acțiune doar de dragul eului și al sinelui avid de a se remarca și de a fi adulat. Or, atunci când îți cunoști limitele, înțelegi, că fără să-ți respecți semenul și să-l prețuiești obiectiv nu se poate să te asociezi pentru a conlucra spre binele tuturor. Așadar
DESPRE MUNCA ÎN ECHIPĂ de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359099_a_360428]
-
Literatura > Recenzii > CRISTINA MARIA NECULA - OCTAVIAN CURPAȘ ȘI EXILUL ROMÂNESC Autor: Cristina Maria Necula Publicat în: Ediția nr. 482 din 26 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului O nostalgie și o chemare a patriei cuib. O călătorie si o regăsire a sinelui în străinătate. Fascinația povestirilor din cartea „Exilul românesc la mijloc de secol XX” (Pașoptiști români în Franța, Canada și Statele Unite), Editura Anthem, Arizona, 2011, aparținând scriitorului și publicistului Octavian Curpaș, cade sub incidența darului povestirii, originalitătii și genialității spiritului artistic
OCTAVIAN CURPAŞ ŞI EXILUL ROMÂNESC de CRISTINA MARIA NECULA în ediţia nr. 482 din 26 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359181_a_360510]
-
XX”. Nu mai este utilizată tehnica homerică a ascunderii unor date spațio-temporale relativ precise îndărătul unor imagini care par să țină de fabulos. Faptele epice din cartea autorului Octavian Curpaș evocă experiențe profesionale, de familie, de dragoste, de căutare a sinelui, experiențe reale relatate cu bucuria împlinirilor în universal exilului. Personajele nu sunt fictive, ci sunt ipostaze epice ale oamenilor reali cu o viață personală autentică. Nea Mitică pare a fi un personaj caragialian metamorfozat într-un erou cu o biografie
OCTAVIAN CURPAŞ ŞI EXILUL ROMÂNESC de CRISTINA MARIA NECULA în ediţia nr. 482 din 26 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359181_a_360510]
-
Interpretare și Raționalitate, Editura Polirom, 2006, p.438). „Aflarea de sine” demonstrează că experiența plecării din țară nu este o dezamăgire, nu este o „iluzie cognitivă” ci întâlnirea cu „modelul mental”, o împlinire a prea plinului sufletesc, o regăsire a sinelui. Personajele demonstrează, în variatele lor confesiuni, că orizontul așteptării a fost pozitiv, că experiența exilului nu e o aruncare în neant, ci o „chemare” în labirintul existențial, în sensul căutării acelui centru care să dea un sens real vieții, să
OCTAVIAN CURPAŞ ŞI EXILUL ROMÂNESC de CRISTINA MARIA NECULA în ediţia nr. 482 din 26 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359181_a_360510]
-
dea un sens real vieții, să anuleze hazardul, nonsensul, să facă din viață un potențial de neogeneze, de noi semnificații care să aducă existența emigranților la adevărata ei lumină și valoare. Exilul românesc în secolul XX devine o regăsire a sinelui „pașoptistului” - mărturisitor care rămâne cu nostalgia și „chemarea”, „patriei-cuib” și care înțelege că „Dumnezeu s-a născut în exil”. Cristina Maria NECULA aprilie 2012 Referință Bibliografică: Cristina Maria NECULA - OCTAVIAN CURPAȘ ȘI EXILUL ROMÂNESC / Cristina Maria Necula : Confluențe Literare, ISSN
OCTAVIAN CURPAŞ ŞI EXILUL ROMÂNESC de CRISTINA MARIA NECULA în ediţia nr. 482 din 26 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359181_a_360510]
-
viața? O multitudine de straturi senzoriale, auditive, olfactive, kinestezice cu vedete vizionare ce alterează rotulele prezentului sau dimpotrivă le alintă creativ prin cetățile frumosului. Cărțile nu se vând, precum trupurile nu se amanetează. Cărțile sunt identitățile , cărțile de vizită , etichetele sinelui. Sufletul nu se dăruiește, ci se împrumută. Nu se ia dobândă în nici unul dintre cazuri, doar bacșișuri mărunte de tinichea. Mereu căutam să încep prima frază, pentru că toate celelalte știam că vor curge de la sine ca niște gheizere pe pereții
NOUĂ ANI LA PORȚILE HADESULUI de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340247_a_341576]
-
simte Supraom și are febră fiziologică. Și poate și El se agață de spițele imaginației mele feminine și încearcă să guste din dulcegăriile androginice din lăuntrul meu. Și poate și dungiile acelor sale în loc de Tic-Tac ,fac stopul pe la colțul ulițelor Sinelui. Și poate și degetele lui cu unghii late și date cu lac mă zoresc spre deusul absconditus din măruntaiele mele. Se făcea periculos de târziu în tâmpla lui bolnavă. Se făcea că miroase a somn și căsca după bucățica din
NOUĂ ANI LA PORȚILE HADESULUI de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340247_a_341576]
-
-va în cuvinte, adună în ea lumini precum o stea, străbate univers de catifea și explodează apoi în gând fierbinte, în sunete sorbind ...tăcerea mea. Tăcerea o adun din tot ce este, fără cuvinte spune o poveste prin care însumi sinele adie rătăcitor prin rod de poezie și care apoi crește și tot crește până cuvintele ...rostite or să fie. Când se va auzi tăcerea mea din Univers se va fi fost pierdut o stea ce dâra ei și-o lasă
TĂCEREA MEA de ION MIHAIU în ediţia nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340317_a_341646]
-
a unui trecut dominat de crime la ordin. Fizice, morale, nu contează. Toate erau crime ale Ființei umane îndreptate împotriva ei înseși. Diferența dintre om și câine, sesiza la un moment dat autoarea evadărilor tăcute și imposibile din realitate în Sinele propriu, era aceea că „Măcar el, câinele, se poate târî să-și găsească un adăpost. Să găsească un colț de pâine, un os.”, pe când el, Omul, redus la orizontul strâmt al imperiului maladiv al fricii, nu mai poseda de mult
MALADIA FRICII ŞI ZEUL ÎMPĂIAT de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1334 din 26 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/340361_a_341690]
-
reuși să deslușești în răul provocat o veritabilă formă de binecuvântare, ce îți modelează sub toate aspectele sufletul, este capabilă să ofere imediat roade concrete numai în măsura nașterii unei conexiuni strânse la nivelul Ființei umane între conștiința individuală și Sinele divin. Până acolo calea pare, cel puțin deocamdată, destul de anevoioasă la suit, iar omenirea profund slăbită interioricește de vacarmul exterior. Libertatea Omului ne apare, din nefericire, azi aidoma unui zid zdrobit cu năvălnicie între capetele de interval ale propriei lui
MALADIA FRICII ŞI ZEUL ÎMPĂIAT de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1334 din 26 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/340361_a_341690]
-
și a tuturor gândurilor de care ești în stare în orice moment. În același timp, e poarta conectării la alte universuri posibile. E uimitor și îngrijorător, în aceste condiții, cu câtă ușurință suntem dispuși cei mai mulți dintre noi să ne trădăm sinele profund și să întoarcem spatele experiențelor noastre aurorale. Robiți, ne aruncăm și mai abitir în grijile noastre contabile, suntem atenți să ne fărâmițăm viața în varii forme de iluzie a controlului, umblăm țepeni în hainele noastre de firmă, alergăm mahmuri
Elogiul maidanelor () [Corola-blog/BlogPost/338233_a_339562]
-
unui om. Cartea se numește „Copilul invizibil”, iar autorul ei este Gaspar Gyorgy, președintele Asociației Multiculturale de Psihologie și Psihoterapie și membru al Colegiului Psihologilor din România. Avem, fiecare, în noi un copil invizibil, spune el. Este o parte a sinelui nostru care a suferit în perioada copilăriei de pe urma unor neajunsuri, a unor nevoi nesatisfăcute, a unor părinți care n-au putut să fie cu adevărat prezenți atunci când a fost nevoie de ei. „E o părticică din noi pe care, pe măsură ce
Copilul invizibil. De ce folosim mereu, la serviciu și în familie, strategii care se întorc împotriva noastră. Interviu cu psihologul Gaspar Gyorgy () [Corola-blog/BlogPost/338276_a_339605]
-
voioși, cu capul înainte, către ceea ce, ulterior, vom regreta? Ce stil de viață ar trebui să îmbrățișăm pentru ca fiecare experiență, în loc a ne impune o dată în plus să ne regizăm persoana și importanța, să conducă la o autentică prețuire a sinelui? Nenumărate cărți și la fel de mulți autointitulați maeștri ai dezvoltării personale ne ghidează drumul spre fericire și către descoperirea eului și, totuși, în ciuda sfaturilor înțelepte, a preceptelor practice și a formulelor magice predate, parcă nicăieri și nicicând confuzia, singurătatea și nefericirea
Femeia din fața blocului. Pornim în viață idealiști și sfârșim cinici () [Corola-blog/BlogPost/338326_a_339655]
-
și ce inginerie dată în Sfântul Spirit a făcut cu noi! Și mă mai întreb ceva: poate o să fim într-o zi capabili să „descărcăm” conținutul creierului pe un soi de hard disk. Dar cum vom „da jos” conștiința și sinele? Și mai ales visele și... umorul.
Transumanism sau cum ne jucăm de-a Dumnezeu () [Corola-blog/BlogPost/338396_a_339725]
-
mai pune problema lui „ceea ce este permis sau nu”, ci a lui „ceea ce este acceptabil sau tolerabil”. La intersecția celor două lumi - încă prezente și în conflict natural, copiii noștri au de negociat între idealul familiei despre „datorie” și idealul sinelui despre „a fi liber”. Școala însăși este scena de luptă a acestor două tendințe culturale și locul natural al celor mai tensionate conflicte și discordanțe între ce așteaptă profesorii și ce vor copiii. Școala - un teatru al conflictelor între două
Tinerii noștri fragili și inculți () [Corola-blog/BlogPost/338384_a_339713]
-
ultimă instanță, școala are criterii cuantificabile de apreciere a performanței; copiii, însă, sunt într-o permanentă căutare de a se valida în ochii celorlalți, prin reacții afective, sunt într-o continuă negociere a conflictelor interioare, a oportunităților ratate etc. Construcția sinelui - odinioară realizată în linii ferm trase de societate și norma trebuinței extern impuse, are astăzi traseul fragil al căutărilor nesigure, al introspecției, al temerii de a nu fi suficient. De aceea școala are un rol aproape imposibil, mai ales când
Tinerii noștri fragili și inculți () [Corola-blog/BlogPost/338384_a_339713]
-
nu mai este povară, e bucurie. Omul împlinit este Zeu; lucrul mâinilor sale e sacru; lumea lui e loc sfânt. Pentru Zeu, viața este Creație. Creația e imaginație, muncă, efort, bucurie, reușită, eșec, suferință care, toate la un loc, împlinesc Sinele. Omul cu rost trăiește bucuria desăvârșirii. Desăvârșirea e precum construcția unei piramide. Pui piatră pe piatră, cobori și urci iar când o închei te afli în vârf. Interiorul piramidei îți e mormânt: în el zac toți acei Tu care-au
Povestea ca Viață. Sisif () [Corola-blog/BlogPost/338432_a_339761]
-
să rămâi într-un astfel de sistem și să joci după regulile lui sau poți pleca într-un sistem potrivit aspirațiilor tale și stilului tău de viață. Până unde merge compromisul în carieră? Care este granița dintre compromis și neglijarea sinelui? O altă întrebare care ne macină pe mulți dintre noi, cei aflați în situația de a trece peste principiile și valorile noastre pentru a obține anumite beneficii. Vă ofer exemplul unei cliente. Era frumoasă, deșteaptă și carieristă până în măduva oaselor
„- Un coleg de birou mi-a furat o idee și a fost felicitat de șef în fața tuturor”. Câteva situații tabu în business () [Corola-blog/BlogPost/338958_a_340287]
-
alt întreg. De unde vine problema asta cu jumătatea și cu faptul că oamenii nu se simt întregi decât alături de cineva? Pai zic eu, tot din faptul că oamenii nu se cunosc pe ei însiși și pentru că, lăsați singuri doar cu sinele lor, se simt mai caraghioși și mai stingheri decât în prezența unui străin. Dacă îți petreci viața căutând jumătăți, jumătăți găsești. Nimeni nu va fi o jumătate perfectă pentru nimeni niciodată pentru că pur și simplu nu există așa ceva. Cred că
Despre ”jumătate” () [Corola-blog/BlogPost/339953_a_341282]
-
amintind de celebra Scară ortodoxă. Acestea sunt exemplificative prin chiar titlurile pe care le poartă: „La început a fost Iubirea”, „În armonie cu Legea”, „Omul, structură trinitară”, „eu, tu și El”, „Problematica Postului Mare”, „Trădarea, o formă de iubire a sinelui ?”, „Prin Lumină, spre Cetatea lui Dumnezeu”. A doua parte a cărții nu constrastează ci, cum deja am afirmat, completează într-o altă manieră parte din afirmațiile făcute. Acum se pleacă de la succinta rememorare a unor experiențe personale, comentate ulterior prin
Daniela Gifu – „Eu, tu și El. Oglindiri spirituale” () [Corola-blog/BlogPost/339954_a_341283]
-
dacă este imperios necesar să ies pe stradă. Fețe împovărate, limbaj colocvial-argotic, umor licențios, comportamente discutabile (adesea, patologice), superficialitate relațională, inerția salutului cu cei cunoscuți, răzvrătiri populare, mizerie pe străzi, aer îmbâcsit... Da, îmi trebuia o îndeletnicire echilibrantă. Eu și sinele meu aveam nevoie de asta. Că scriu de când am învățat să buchisesc abecedarul, sună a clișeu. Scriu când cred că am ceva care merită să fie consemnat, scriu după ce-am lecturat o carte care mi-a plăcut, scriu când
TAINA SCRISULUI – SCRISUL MĂ FERICEŞTE () [Corola-blog/BlogPost/340011_a_341340]
-
încă o mai caut printre preumblările mele (acum sunt în Veneția pentru vreo două luni într-un stagiu la Universitatea Ca’Foscari), ci acea conștientizare pe care am îmbrățișat-o ca fiind călăuzitoare și suficientă pentru stângacele mele eforturi. Regăsirea sinelui printre sinele celor cu care (inter)relaționez. Am debutat doi ani mai târziu la Editura Limes din Cluj-Napoca cu 33 (Jurnal de inițiere spirituală), carte care mi-a adus și binecuvântarea I.P.S. Bartolomeu Anania, căruia îi port o veșnică dragoste
TAINA SCRISULUI – SCRISUL MĂ FERICEŞTE () [Corola-blog/BlogPost/340011_a_341340]