2,599 matches
-
ar fi putut trage asupra lui cu gloanțe-căută-toare, dar se dovedi că locuitorii orașului erau doar niște pungași de rând, care nu aveau habar nici cine este și nici ce trebuie să facă, ci își încercau norocul cu un trecător singuratic. Când semnalul de la stația orbitală deveni atât de puternic încît piuitul său pătrunzător ajunse să îi întrerupă firul gândurilor, Rim văzu că în fața clădirii în care se afla containerul cu austral îl aștepta o întreagă armată. Erau și multe femei
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Benedict se străduia să își ducă la bun-sfîrșit îndatoririle și evita să îl privească în ochi. Când făcuseră, în prima zi, o pauză pentru a-și împărți mâncarea, Stin se trezise că rămăsese singur. Stătea sprijinit de trunchiul unui copac singuratic, la adăpost de arșița neobișnuită a soarelui. Știa că jinduiau cu toții la locul lui și îi invită să se înghesuie în răcoarea relativă. Clătinaseră politicos din cap. Într-un târziu, ieși și el de sub copac și se așeză la soare
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
spuse. Nu mai există." Trase aer în piept, se opri la jumătatea unui suspin, trupul i se destinse și muri523. Thomas Mann procedează în mod foarte asemănător în Moarte la Veneția, așa cum face și H.G. Wells în Țara orbilor. Moartea singuratică a lui Gerald în zăpada munților Tyrol din romanul Women in Love este, de asemenea, redată într-un mod personal-auctorial similar. Am arătat în altă parte prin prezentarea făcută de Faulkner pentru moartea lui Hightower că problema perspectivală poate rezulta
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
ori favoruri care trebuiesc să facă din el o excepție, un privilegiat" (Ralea, 1997: 77). După asta situația generală nu-l mai privește. Ideea apare și la Cioran când subliniază frecvența foarte mare a încercărilor de mântuire individuală, specifice destinului singuratic. Deși avem probleme similare, există practica identificării soluțiilor individuale (biografice), ceea ce conduce la o rată extrem de scăzută a ceea ce am putea numi "productivitate" socială. Spiritul tranzacțional ar fi și el semnificativ, în sensul că totul poate fi subiectul unui compromis
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
deși ea poate fi considerată implicită. Imaginarea ș( (ncercarea de realizare a unor noi forme de organizare socială trebuie să se nutrească dintr-o nemulțumire față de neajunsurile celor existente. Ș( atunci c(nd nu este vorba doar de proiectul unui singuratic, nu se poate vorbi de o rupere totală de realitate, chiar (n cazul (n care latura utopică este prezentă. Calitățile deosebite cu care era (nzestrat Teodor Diamant l-au făcut remarcat de timpuriu. A absolvit primul cursurile școlii de la Sf
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
sub care ne propunem să formulăm În limbajul occidental conceptul de ba. Pentru a explica dimensiunea filozofică a ba-ului, Noboru Konno citează filmul Dersu Uzala, În care regizorul japonez Akiro Kurosawa pune În scenă figura centrală a unui vânător singuratic din inima Siberiei Orientale. Din sensibilitatea lui la semnalele slabe ce provin din mediul său, precum și din armonia pe care o stabilește cu climatul și cu circumstanțele, rezultă că Dersu face corp și cauză comună cu marele plan al naturii
Trezirea samuraiului. Cultură şi strategie japoneze în societatea cunoaşterii by Pierre Fayard () [Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
mai isteți și, dacă am fi fost în locul lor, am fi adorat picturile lui van Gogh. Dar trebuie să ne amintim că acum o sută de ani acele pânze nu erau altceva decât lucrările originale rezultate din halucinațiile unui sociopat singuratic. Ele au devenit creative de-abia după ce mai mulți pictori, critici și colecționari le-au interpretat pe baza unor noi criterii estetice și le-au schimbat statutul de încercări mediocre în cel de capodopere. Fără această modificare în sfera evaluării
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
Sunt nenumărate la Marin Preda asemenea sobre și percutante reprezentări ale durerii, ale suferinței teribile și mute, având ca obiect fie oameni, fie animale (nu numai celebra schiță Calul, dar de pildă cumplita și absurda ucidere a câinelui, în Marele singuratic, amintind de câinele „dat în tărbacă” în Grand Hôtel „Victoria Română” a lui Caragiale). Derivând din sentimentul acesta fundamental, ceea ce e copleșitor în toată opera lui Marin Preda (de asemenea un caracter esențial la aproape toți scriitorii cu adevărat mari
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
și oftă, ca și când i-ar fi făcut rău lauda bărbatului” (op. cit., pp. 154, 158 și 159). Aș mai aminti de muierea lui Boțoghină, de fetița lui Boțoghină, de nurorile lui Birică, de Polina, de Mărioara Fântână (Moromeții II și Marele singuratic), de Florica Damian (Marele singuratic), culminând cu cele două femei din Intrusul, Viorica și, mai ales, firește, Maria. Cred că marea „crimă tragică” a lui Călin Surupăceanu, justificând în plan imanent drama lui, e faptul că a trecut fără cutremurare
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
fi făcut rău lauda bărbatului” (op. cit., pp. 154, 158 și 159). Aș mai aminti de muierea lui Boțoghină, de fetița lui Boțoghină, de nurorile lui Birică, de Polina, de Mărioara Fântână (Moromeții II și Marele singuratic), de Florica Damian (Marele singuratic), culminând cu cele două femei din Intrusul, Viorica și, mai ales, firește, Maria. Cred că marea „crimă tragică” a lui Călin Surupăceanu, justificând în plan imanent drama lui, e faptul că a trecut fără cutremurare pe lângă iubirea celor două femei
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
lui Călin Surupăceanu, justificând în plan imanent drama lui, e faptul că a trecut fără cutremurare pe lângă iubirea celor două femei.) Observ în treacăt, cu nedumerire, că singura nereușită a lui Marin Preda în ce privește înfățișarea feminității e Simina din Marele singuratic, neconvingătoare, discursivă și căzând într-un fel de „Love story”, în vreme ce, în același roman, a reușit superba poveste de iubire târzie a lui Moromete, precum și nu mai puțin fermecătoarea amintire a vrăjilor făcute de Rădița ca fată, ca să se mărite
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
în viziunea lui Rebreanu. Satul lui Marin Preda reprezintă prototipal o structură de cetate, în care toate relațiile sunt de natura cea mai civilă și mai civică cu putință. Marin Preda o și declară expres într-un pasaj din Marele singuratic în care aseamănă poiana lui Iocan „cu o agora de pe vremea Greciei antice”. Concepția despre societate și politică a lui Ilie Moromete este una noocratică. Iar Moromeții reprezintă în literatura noastră specimenul exemplar al romanului citadin pe care îl reclamă
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
activitatea profesională a lui Martins. El este scriitor, chiar dacă nu se recunoaște ca atare. Modestia sa se explică prin faptul că nu scrie literatură propriu-zisă, ci „romane-western”, sub pseudonimul lui Buck Dexter, cu niște titluri la fel de sugestive ca și Cavalerul singuratic din Santa Fé. Pseudonimul lui Buck Dexter este sursa unei neînțelegeri care ține de-a lungul Întregii cărți. Martins este, Într-adevăr, confundat de serviciile culturale ale Ambasadei cu un alt Dexter, pe nume Benjamin, un romancier elitist, ale cărui
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
funie În casa spânzuratului”.) Μ Când nu ai nimic de ascuns, devii curajos. Μ A te refugia În solitudine nu Înseamnă neapărat și că poți să fii foarte aproape de tine Însuți sau că ai ce să-ți spui. Μ Omul singuratic se prăbușește, până la urmă, strivit de propria-i mentalitate tristă despre semeni, oameni sau despre lume. Μ Norocul nu este altceva decât acel lucru, fapt sau Întâmplare de care am știut, pe moment, să profităm din plin. De aceea se
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
celălalt ceea ce ar trebui să vadă, și nu ceea ce li se năzare sau ceea ce ar dori să se Întâmple. Μ Pentru a fi creditați cu atributul invidiat de „oameni cu aptitudini filosofice”, unii Își reduc viața psihică la o conștiință singuratică, aflată În comunicare doar cu ea Însăși, nu și cu lumea, pe care o apreciază ca neimportantă, zadarnică sau iluzorie. Dar ce folos că astfel de oameni Își pot nuanța relațiile cu ei Înșiși, dacă nu pot da aceeași bogăție
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
cu Anca Balaci); Max Frisch, Biedermann și incendiatorii, București, 1966; Karel Capek, Boala albă, București, 1967 (în colaborare cu Tanți Economu), Mama, București, 1967 (în colaborare cu Tudor Mușatescu); Gerhart Hauptmann, Țesătorii, București, 1967 (în colaborare cu Isaiia Răcăciuni), Oameni singuratici, București, 1967; Oliver Goldsmith, Vicarul din Wakefield, pref. Virgil Nemoianu, București, 1967; Margarete Riemschneider, Lumea hitiților, București, 1967; William Saroyan, Stridia și perla, București, 1967; Wolfgang Hildesheimer, Episod nocturn, București, 1968; Günter Michelsen, Helm, București, 1968; Jean Vilar, Tradiția teatrală
MARIAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288022_a_289351]
-
străzi. Un observator recent nota: „Privit de la sol, totul e la scară enormă, iar distanța Între străzile care se intersectează este atât de mare, Încât nu vezi decât Întinderi lungi de beton și, pe ici, pe colo, câte un trecător singuratic. Micii comercianți cu tarabe sau cărucioare au fost alungați din centrul orașului. Astfel, până și posibilele centre de interes și de activitate ce ar putea fi folosite, fie și numai pentru a reduce din goliciunea și caracterul autoritar al chowk-ului
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
și nebulos, ulterior acest lucru se întâmplă mult mai rar. Începând cu Monologul alb (1972), se fac simțite o maturizare, o tot mai bună cunoaștere lirică de sine. Lucid și exigent, așa cum îl arată și cele două selecții personale, Tabloul singuraticului (1979) și Coridorul (1989), poetul știe să-și delimiteze temele obsesive, să rămână fidel, adâncindu-le numai, unei atitudini existențialiste și unei voci care ajunge să fie, dacă nu puternică, oricum limpede și recognoscibilă. Tonalitatea poeziei devine acum esențialmente elegiacă
IOANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287571_a_288900]
-
poezii. SCRIERI: Templu sub apă, București, 1967; Moartea lui Socrate, București, 1969; Monologul alb, București, 1972; Cartea de nisip, București, 1973; Viața după o zi, București, 1976; Amiaza melcilor, București, 1977; Forma focului, București, 1977; Fața zilei, București, 1979; Tabloul singuraticului, postfață Dana Dumitriu, București, 1979; Pavilionul, București, 1981; Studiul de noapte, București, 1982; Pasagerul, București, 1985; Strada Occidentului, București, 1986; Coridorul, București, 1989; Vizită la domiciliu, București, 1989; Goana după vânt, București, 1999. Traduceri: Din lirica turcă contemporană, îngr. și
IOANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287571_a_288900]
-
marginalii duc o viață aspră, ei fiind oricând gata să săvârșească un act de cruzime, dar dezvăluind câteodată surprinzătoare resurse sufletești (Muntele de zgură, Pușcăriașul cu ochii de oțel). O figură aparte este „haimanaua” din Articolul unsprezece, tinerelul ciudat și singuratic, iscusit în meștereli, inocent în fața relelor lumii, cărora, tocmai de aceea, le cade victimă. Romanul masiv și cam prolix Oameni în cătușe de aur (1945) contrapune, într-un schematism vârtos, două lumi: „surtucarii”, trăind în bunăstare și în indecente mondenități
IORDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287598_a_288927]
-
este una descriptivă, apelând deseori la versuri de 12-14 silabe și la rima plină; pe o tematică banală, abundă locurile comune și formulările de un comic uneori involuntar. Motivele cele mai frecvente trimit la efemeritatea vieții și la melancolia peisajelor singuratice și tăcute. Odată depășită bariera căutărilor ezitante, versul câștigă în participare afectivă și propune imagini poetice convingătoare, de o cantabilitate calmă (Noapte la Balcic, Morarul, Noapte de Crăciun). Poezia de dragoste, limitată în faza anterioară la o contemplare lucid-distanțată a
JALES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287664_a_288993]
-
opera lui Evagrie Ponticul care l-a și influențat. Nu se știe altceva despre viața lui. Prima mențiune cunoscută este aceea a lui Procopie din Epitom despre Cântarea Cântărilor (sfârșitul sec. V - începutul sec. VI). O Poveste a lui Nilus Singuraticul despre uciderea călugărilor de pe muntele Sinai și anii de temniță ai fiului său Teodul, care îl plasează pe Nilus pe Sinai și a contamina și viața lui Nilus din Sinaxarul din Constantinopol, este considerată o legendă ulterioară. Culegerea de scrisori
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
al cotidianului, mizează pe sugestiile simbolice ale unor întâmplări mărunte dezvoltate fie în cheie lirică, poematică, fie în manieră ironic-fantezistă. Protagonistul povestirilor este, în mod obișnuit, un tânăr, un adolescent (fără nume ori cu numele Trică sau Anselmus), tip de singuratic vagant, inadaptat, uneori pradă reveriilor, alteori în conflict cu lumea (cu banalitatea urâtului, cu răul), mai mult, hipersensibil, nevrotic decât un revoltat furios. Prozatorul construiește parabole delicate care traduc stările (acțiunile) personajului, ca în Fluturele alb, sau înscenează „comediile” inocente
GOGEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287307_a_288636]
-
de jos, visul american Își pierde luciul și Îi lasă pe americani În voia soartei. Numai cu fervoarea religioasă, de care să ne agățăm, am devenit un popor ales fără un narativ - transformând America Într-un loc mai periculos și singuratic. Atât timp cât fervoarea religioasă era Îmbinată cu succesul personal, ideea de popor ales a ajutat promovarea mobilității sociale și a spiritului democratic În America. Acum - când visul american de succes personal este considerat un drept, trivializat sau, chiar mai rău, obiect
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
corpului propriu și al spațiului său privat În lume. Omul a devenit individ. Un proces similar de civilizare a avut loc În America În secolele al XVIII-lea și al XIX-lea pe frontiera de vest. Oamenii munților și alți singuratici trăind În sălbăticie, vagabonzi și cowboys, au fost remarcați și puși sub controlul predicatorilor, al reformatorilor sociali și al femeilor, Într-un efort de a le civiliza comportamentul și de a-i transforma În cetățeni integri și productivi, fiecare răspunzător
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]