5,222 matches
-
Căci nu precizia realistă contează aici, cât „masca” pur lingvistică a mișcării, analogia, ca „formă a expresiei”, cu „formele conținutului”, ținând de unitatea „tematică” a poemului. Analizate mai îndeaproape, versurile 4-5 descoperă o asemenea convergență la nivel fonetic, dar și sintactic dezvăluind în plus ceva din mecanismul producerii textului: Vântul se regăsește în cuvintele, reverențele fac ecou în sonurile „arbitrarului” trei(oprit, nu întâmplător, totuși, la această silabă rămasă suspendată la capăt (de vers), pentru ca silaba zeci, trecută în versul următor
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
fi imprimat, reverberant, ceva din ceea ce în Ritmuri pentru nunțile necesare fusese un fragment de invocație, înainte de pătrunderea magică în "cămara soarelui, marelui": "Sună-mi trei, clare chei"... Ici-colo, ar mai putea fi identificate urme similare, în contrageri și deformări sintactice specifice, evidențiate și de "materia" unor imagini pe care le-ar fi putut furniza, de pildă, concentratul poem barbian Înecatul ("În sare, câte, mările le spală / Lumini, atâtea, în mărgean se strâng"), în "unanima apă" din alt sonet (Fuga poetului
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
care le-ar fi putut furniza, de pildă, concentratul poem barbian Înecatul ("În sare, câte, mările le spală / Lumini, atâtea, în mărgean se strâng"), în "unanima apă" din alt sonet (Fuga poetului), ori, din nou, un vag ecou, mai curând sintactic, dar și imprimat "geometric" în două din versurile sonetului Mai nevăzut obrazul: "Umăr întors în flaut, arc suplu în picior / Păunii când sub gene cu ploile perindă"... Și, tot aici, întorsătura de frază lirică eliptică: "Din lut întors, cenușă, profilu-acestei
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
spus, Nichita Stănescu descinde din luminișul ființei eminesciene, trecând prin luminile poemelor lui Blaga și prin transparențele actului clar de narcisism al lui Ion Barbu, de care se simte atașat în mod special la nivelul a ceea ce el numea "poezie sintactică", de neînțeles fără transfinitul barbian și fără și fără poetica translingvistică a lui Mihail Bahtin. Apoi, Nichita Stănescu e printre puținii care l-au citit pe Bacovia nu "postmodernist", ci "transmodernist", văzând în cel mai pesimist poet român un învingător
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Nu se poate vorbi despre poezie ca despre o artă a cuvântului, pentru că nu putem identifica poezia cu cuvintele din care este compusă"363. Și nu se poate fiindcă intervine la mijloc sintaxa. Dintre cele trei trepte poetice (fonetică, morfologică, sintactică), Nichita Stănescu e adeptul paradigmei sintactice. Dar nu e vorba de sintaxa poetică din retorica tradițională, ci de ceva mai "primitiv". El dă exemplul apei care e altceva decât H2O: "Apa dacă ar fi numai H2O ar omorî peștii și
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
ca despre o artă a cuvântului, pentru că nu putem identifica poezia cu cuvintele din care este compusă"363. Și nu se poate fiindcă intervine la mijloc sintaxa. Dintre cele trei trepte poetice (fonetică, morfologică, sintactică), Nichita Stănescu e adeptul paradigmei sintactice. Dar nu e vorba de sintaxa poetică din retorica tradițională, ci de ceva mai "primitiv". El dă exemplul apei care e altceva decât H2O: "Apa dacă ar fi numai H2O ar omorî peștii și ar retrage din existență ființa umană
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
mănăstire, / Gâlgâitul sinucisei a speriat - broaștele au încetat un moment. / Mă duc să mă întâlnesc cu un poet trist și fără talent”. Într-un simulacru de rimă și de cadența a versurilor - o sumă întreaga de libertăți asociative și dezarticulări sintactice. Într-o bună parte din aceste texte mocnește parcă ceva din rebeliunea dadaista, amenințând, deocamdată, prin gestul insolent: „Ne-om dezbrăca pe deal în pielea goală / Să se scandalizeze preotul, să se bucure fetele”, prin mimarea naivității și prin batjocorirea
TZARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290319_a_291648]
-
generației poetice optzeciste” (Ștefan Ion Ghilimescu), situându-i poezia cumva în răspăr cu „poetica optzecistă tensionată de turnura ludico-ironică “ (Nicolae Oprea). „Urme” ale acesteia, insuficient sublimate, există totuși în poemele lui V.F., după cum sunt detectabile, în pofida prezenței discrete, sugestii lexicale, sintactice, metaforice din lirica lui Nichita Stănescu sau din versul lui Daniel Turcea, precum și ecouri biblice. Este evidentă însă transcrierea în cheie proprie, încercarea, deseori izbutită, de a sublima lecțiile modelatoare „într-o simplitate a cântecului” (Romulus Bucur). Versurile dobândesc astfel
VINTILA FINTIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290579_a_291908]
-
rostire demne de luare-aminte. Retorica lirică fiind una minimală, arsenalul figurativ, ornamentul și emfaza sunt practic absente, hotărâtoare devenind cadrajul, decupajul, succesiunea secvențelor - procedee mai degrabă proprii exprimării vizuale, cinematografice -, lucru firesc în condițiile menținerii expresiei, sub aspect semantic și sintactic, pe coordonatele limpidității depline. Poezia e transparentă și directă, dar esențialmente poezie, iar nu discurs narativ-descriptiv ori solilocviu moral-filosofic versificat. Perfecta șlefuire a enunțurilor, „scriitura înșelător «albă»” (Ion Stratan), o anumită fadoare (asemuită nu o dată cu cea a producțiilor „ultimului” Bacovia
VIERU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290556_a_291885]
-
înțelegerea modului de manifestare a celor două prepoziții, precizări ce privesc structura prepozițiilor dintre și între, precum și sintaxa și semantica lor. Formal, cele două prepoziții sunt înrudite, dintre fiind compusă din prepoziția de și prepoziția între. Din punct de vedere sintactic, prepozițiile pe care le analizăm sunt ocurente în GN complex, de tipul N1 + dintre/între + (N2 și N3) sau N1 + dintre/între + N2 pl, ce conține pe prima poziție un nume "simetric" (N1), iar pe a doua poziție, fie o
[Corola-publishinghouse/Science/85021_a_85807]
-
opoziție [manifestată etc.] între). Impunerea de către normă a construcției cu prepoziția dintre, rezultată din îmbinarea de + între, atunci când numele de pe prima poziție este articulat hotărât, se explică prin aceea că, în română, prepoziția de este specifică GN. Subordonarea unui constituent sintactic centrului nominal se realizează frecvent prin prepoziția de (vezi casă de vacanță, unul de-ai noștri, plecarea de dimineață etc.). Că prepoziția de este specifică GN este dovedit și de trecerea unui constituent al GV, în speță a unui circumstanțial
[Corola-publishinghouse/Science/85021_a_85807]
-
aprinsă, Trebuie încurajat un parteneriat [făcut] între o companie românească și una străină)8. 3. PREZENTAREA ȘI ANALIZA DATELOR DIN CORPUS Vom separa contextele conținând prepoziția dintre de cele conținând prepoziția între ținând cont de N1, mai precis de caracteristicile sintactice și semantice ale lui N1. În calitatea lor de predicate semantice simetrice, substantivele aflate pe poziția întâi din exemplele din corpus desemnează relații de diverse tipuri (unele dintre ele sunt generice: relație, raport, legătură): relații sociale și de rudenie (prietenie
[Corola-publishinghouse/Science/85021_a_85807]
-
în chip etern și care anulează orice diferență dintre ele (poziția socială și chiar și vârsta) - este la gonella, "juponul", "fustița" (G. Liiceanu, Ușa interzisă). Se observă în exemplele citate că numele "simetric" este totuși însoțit de unele determinări, care, sintactic și semantic, se apropie de rolul articolului (această, orice), sau se subordonează unui substantiv articulat (un (anumit) tip, nivelului). 3.1.3. N1 articulat nehotărât + dintre Indicată ca situație ipotetică, combinația N1 articulat nehotărât + dintre nu a apărut în corpusul
[Corola-publishinghouse/Science/85021_a_85807]
-
unui N1 nearticulat se întâlnește rar în corpusul nostru (vezi supra, 3.1.2), prepoziția între, în schimb, apare destul de des (22 de ocurențe) în asemenea context. N1 nearticulat în combinație cu între poate apărea în situații speciale de izolare sintactică, în titluri, atunci când acest component este emfatizat: O a doua valoare (ca perspectivă, metodă etc.), nu mai puțin "clasică", reinterpretabilă, la fel, în sens actual românesc, este ideea de "sinteză". Și aceasta în plină epocă de cunoaștere strict specializată, parcelată
[Corola-publishinghouse/Science/85021_a_85807]
-
oferite de corpusul consultat arată că într-o mare proporție regula enunțată la începutul articolului se respectă. Este o concluzie fericită, care dovedește că norma nu este artificială, ci redă în mare măsură uzul limbii. Situațiile de variație liberă, explicabile sintactic și semantic, reflectă dinamica firească a limbii. Cazurile în care se pot utiliza ambele prepoziții demonstrează, în plus, că sunt preferate acele contexte ce sunt în acord cu norma. Astfel, între după un nume articulat hotărât se întâlnește mai rar
[Corola-publishinghouse/Science/85021_a_85807]
-
poate fi pusă în evidență prin examinarea concurenței între unități izofuncționale și prin "monitorizarea" tendințelor de fixare sau chiar de gramaticalizare a unor grupări libere. Mai dificil de identificat par a fi tendințele privitoare la tiparele de construcție, pentru că mecanismul sintactic al relativelor (mecanism universal, în principiile sale generale) oferă puține posibilități de inovație. Preferința vorbitorilor pentru un anumit tipar, manifestată prin frecvența sporită la un moment dat a unor construcții, poate fi determinată de factori extrasintactici precum efortul locutorului pentru
[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
-
oferă puține posibilități de inovație. Preferința vorbitorilor pentru un anumit tipar, manifestată prin frecvența sporită la un moment dat a unor construcții, poate fi determinată de factori extrasintactici precum efortul locutorului pentru "planificarea" structurii și gradul de accesibilitate a poziției sintactice a conectorului / subordonatei relative. 2. DINAMICA SISTEMULUI DE CONECTORI Probabil cea mai importantă tendință ce se manifestă în sistemul conectorilor propozițiilor relative este fenomenul de slăbire a funcției relativizatoare a unor elemente care dobândesc astfel statut de instrumente de joncțiune
[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
-
importantă tendință ce se manifestă în sistemul conectorilor propozițiilor relative este fenomenul de slăbire a funcției relativizatoare a unor elemente care dobândesc astfel statut de instrumente de joncțiune apropiat de al conjuncțiilor. Procesul poate fi reprezentat prin schema: relativizator ==> clișeu sintactic ==> relator ==> conjuncție 1. 2.1. Relatori Ceea ce numim relator 2 este un "cuvânt relativ" care nu se mai asociază unei categorii relativizate din propoziția subordonată pe care o introduce. În structura sintactică a construcțiilor relative introduse prin relator, lanțul relativ
[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
-
Procesul poate fi reprezentat prin schema: relativizator ==> clișeu sintactic ==> relator ==> conjuncție 1. 2.1. Relatori Ceea ce numim relator 2 este un "cuvânt relativ" care nu se mai asociază unei categorii relativizate din propoziția subordonată pe care o introduce. În structura sintactică a construcțiilor relative introduse prin relator, lanțul relativ 3 nu (mai) este întreg, conectorul semantic nu prezintă decât parțial trăsăturile anaforice ale relativizatorilor. Relatorii se opun relativizatorilor, cuvinte relative prototipice, caracterizate sintactic prin relația strânsă cu categoria relativizată din care
[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
-
propoziția subordonată pe care o introduce. În structura sintactică a construcțiilor relative introduse prin relator, lanțul relativ 3 nu (mai) este întreg, conectorul semantic nu prezintă decât parțial trăsăturile anaforice ale relativizatorilor. Relatorii se opun relativizatorilor, cuvinte relative prototipice, caracterizate sintactic prin relația strânsă cu categoria relativizată din care sau "deplasat" în "capul" propoziției relative, respectiv semantic printr-o relație de tip anaforic cu un element referențial din regenta relativei. Pentru că presupun o legare sintactică mai laxă a construcției relative de
[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
-
opun relativizatorilor, cuvinte relative prototipice, caracterizate sintactic prin relația strânsă cu categoria relativizată din care sau "deplasat" în "capul" propoziției relative, respectiv semantic printr-o relație de tip anaforic cu un element referențial din regenta relativei. Pentru că presupun o legare sintactică mai laxă a construcției relative de propoziția matrice, relatorii sunt conective care se includ numai în structura relativelor periferice, niciodată în structura relativelor integrate. Construcțiile cu relator au caracter parantetic, sunt adesea izolate prozodic de restul enunțului (mărcile grafice ale
[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
-
fiind amânat; la aceasta se adaugă avantajul că forma și implicit funcția relativului în subordonată sunt "copiate" de la componenta nominală a grupării în mod aproape automat, după tiparul: în [nominal] + în [care]. Așadar, locutorul face un minim efort de organizare sintactică a relativei, iar alocutorul, este supus la rândul său unui efort minim de decodare, concentrându-și atenția pe secvența următoare din relativă. Ca anaforic, relativul se găsește aici într-o situație extremă în ceea ce privește gradul de accesibilitate − este în vecinătatea absolută
[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
-
este în vecinătatea absolută a sursei referențiale, deci e aproape inutil pentru vehicularea informației referențiale. Rolul său cel mai pregnant este aici cel de pivot structural pentru restul enunțului, ceea ce îl apropie de statutul de relator. Din punct de vedere sintactic, însă, relativele din joncțiunile clișeizate sunt relativizatori, pentru că lanțul anaforic care leagă antecedentul, relativul și categoria relativizată este încă intact. Diferența dintre structura clișeizată și cea cu relativizator este evidentă în exemplul următor, care conține ambele ipostaze ale construcției. În
[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
-
care spuneți dumneavoastră î... gen Tegola cum e la noi (...) (IV: 316) Era alături acolo, ierau cabinetele care ieu aveam nevoie (IV: 395). O tendință similară prin efectul pe care îl creează, dar diferită din punctul de vedere al mecanismului sintactic implicat 8 este tendința manifestată în construcțiile relative libere dominate de verbul depinde, a cărui prepoziție regim este destul de frecvent omisă: În principal depinde ceea ce vrei să obții și cum te obișnuiești... (www.phpromania.net) Depinde ce-ți dorești cel
[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
-
a enunțului. În limba vorbită, locutorul optează pentru cea mai comodă formă a relativului, cea care nu pune probleme de acord în gen și număr. Dintre formele la caz direct, nominativul ocupă locul privilegiat, ceea ce corespunde accesibilității marcate a poziției sintactice de subiect (v. infra, 3.1). 2.4.1. Concurența dintre care și ce Distribuția lui care și ce în relativele cu antecedent depinde și de natura semantică a antecedentului, ce fiind destul de rar asociat unui antecedent animat. Din statistica
[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]