725,910 matches
-
voce secundară dă cuvânt celor care au lovit-o prin grosolănie, indiferență, insensibilitate, adică. Le oferă spațiu să se pronunțe, din punctul lor de vedere. Scene pe care le cunoșteam își schimbă sensul, iau o cu totul altă turnură, răstoarnă situații, către o deplasare de culpabilitate. Vina va fi a victimei. Este un remarcabil joc de nuanțe aici, nodul secret al romanului, locul unde latura autobiografică este pusă în cumpănă sub raportul unei universale ambiguități. Manevră prin care narațiunea se deplasează
Singurătate în companie by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12657_a_13982]
-
întîmplă în jurul lui, pe lumea asta și este tradus de regizorul nostru, și el frămîntat de actualitatea timpului și secolului acesta. Limbajul este direct, simplu, colocvial, fără pretenții și dezvoltă, ca o schiță, ca o eboșă, una din miile de situații posibile în și de pe urma unui război. Sîntem în anul 2004 și poposim în sufrageria modestă a unei familii din Oklahoma, familie ce tocmai și-a pierdut fiul de douăzeci de ani în războiul din Irak. Sînt vizitați de un alt
Luna ca o portocală by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12631_a_13956]
-
Curajul și teama îi vizitează pe mulți dintre soldați, ca un Ianus cu două fețe. Nu știi niciodată pe ce parte cade medalia, n-ai cum să știi ce sentimente te stăpînesc sau ies la iveală din tine, în anumite situații limită. Cine sînt orbi cu adevărat și cum putem da verdicte clare, fără să avem fiorul vinovățiilor, într-un fel sau altul? În realitatea de zi cu zi, spaima face parte din viața noastră. S-a instalat. Angoasele sînt mari
Luna ca o portocală by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12631_a_13956]
-
originară din zona Olteniței... -Iar ai băut prea mult, i-am zis. Tăcere. Evident, că nu era o premieră criza lui Haralampy... Cele două moldovence din patrimoniul său - soția și soacra - știu bine ce au de făcut în astfel de situații : îl așteaptă pe palier, în fața ușii, îmbrăcate în costum național, prima semănând cu Adrian Năstase după întâlnirea de taină cu Ion Iliescu la Snagov 1, cealaltă cu vicepreședintele AP Vasile Lupu muștruluit de Emil Constantinescu, ambele zâmbind cam ca iedul
Un surâs în plină vară by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12667_a_13992]
-
că-și bat joc de cultură și nu fac mai nimic pentru ea. În acel articol n-am folosit nici din greșală cuvântul "guvernanți", ci cuvântul "adrian năstase" și mă refeream la gestul premierului de-a se substitui guvernului. O situație cu atât mai aberantă, cu cât există un program al Ministerului Culturii și Cultelor care se ocupă, între altele, și de sponsorizarea cărților. Subliniam acea anomalie ca pe un exemplu de abuz al unui politician ahtiat de glorie: și pe
Sponsorul XXL by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12638_a_13963]
-
și fascinante ale lui Iliescu. Dar nu e normal ca el, primul ministru al țării, să taie o halcă din buget și s-o lipească pe fruntea unor bieți scriitori pe care și politica sa dezastruoasă i-a adus în situația umilitoare de-a umbla cu mâna întinsă după finanțări. Ca prim-ministru, Adrian Năstase ar fi avut o infinitate de posibilități să ajute cultura română. Fiind un om prea ocupat, s-ar fi putut rezuma la una singură: Legea sponsorizării
Sponsorul XXL by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12638_a_13963]
-
a-și cere scuzele de rigoare (pot fi și în formă simplă, nesponsorizate de Năstase!) Fac aceste precizări pentru că, dincolo de infatuare, rândurile sale trădează o stupefiantă mentalitate capitulardă ("intrarea în normalitate" - care normalitate, Mitică?!). O mentalitate care a condus la situația jenantă ca Adrian Năstase să-și lege numele de truda unor oameni ajunși la disperare. N.red. Noi n-am spus altceva în nota redacțională precedentă decît ceea ce dl Mihăieș susține în Contrafortul de astăzi și anume că opiniile d-
Sponsorul XXL by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12638_a_13963]
-
de muzicologie radiofonică. Însăși alăturarea celor doi termeni a provocat discuții mai mult sau mai puțin fertile: dacă în România redactorii și realizatorii de emisiuni radiofonice provin într-o anume măsură din rândul absolvenților de muzicologie, în majoritatea centrelor europene situația este alta. Jurnaliștii care preiau emisiuni culturale se ocupă și de rubrici muzicale, poate cu sprijinul unor colaboratori muzicieni. De aceea, asocierea unei radiofonii dinamice, comerciale cu studiile academice ale muzicologului - văzut eventual în ipostaza sa de specialist cam greoi
Muzicologie radiofonică by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12650_a_13975]
-
dar și afirmate opțiunile proprii asupra "muzicii bune" (în ce accepțiune, nu mi-este foarte clar). Era firesc ca unii dintre tinerii participanți români să se întrebe la acest seminar ce beneficii le-ar aduce studiul muzicologiei, mai ales în situația în care destui colaboratori din redacțiile radiofonice provin din rândurile studenților/ absolvenților de la pedagogie muzicală. Cum sunt ei selectați? Iată o întrebare la care nu sunt în măsură să răspund. Mă pot gândi însă la modul în care acești tineri
Muzicologie radiofonică by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/12650_a_13975]
-
scop, acesta își pierde "caracterul de metodă utilă de Ťdemistificareť" și distruge "orice șansă de a legitima în mod rațional valori și de a argumenta că totuși există moduri de a trăi sau de a acționa preferabile altora, chiar în situația cînd judecata nu s-ar mai face numai din perspective partizanilor necondiționați ai acelor moduri de a trăi" (pag. 65). Ca ieșire din impas, autorul propune metoda comparației intrinseci, revenind la idei formulate deja într-un volum anterior, Turnirul khazar
" Cafeaua asta intelectuală..." by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/12641_a_13966]
-
mare pentru că nu are bani. Sau tânărul cinefil vrea să mai meargă și el la un film. Sau tânărul bizon vrea să-și scoată tovarășa la un movie pentru că în sală e aer condiționat. NU contează! Cu toții sunt puși în situația de a alege filmul. Și cu penuria de Șapte Seri / B24FUN (nu glumesc! n-ați observat până acum?) cu toții ajung să intre la un film... la nimereală. Dacă au mai auzit ceva pe la televizor sau prin cartier vor alege pesemne
Americanii invadează marile ecrane by Mădălina Roșca () [Corola-journal/Journalistic/12685_a_14010]
-
este cu câteva (zeci de) kilograme mai slab... Dar n-am să vă dezvălui nimic din toate acestea, pentru că savoarea lui Tais-Toi! stă în replica bine și la timp rostită, și nu neapărat în acțiunea densă sau în răsturnările de situație (care, ce-i drept, se țin lanț). Dar cumparătorul de bilet la film, popcorn și Cola, alergic la film franțuzesc, nu va intra la Tais-Toi! decât din greșeală. Iar argumentele mele - deși sunt slabe șanse să fi ajuns la el
Americanii invadează marile ecrane by Mădălina Roșca () [Corola-journal/Journalistic/12685_a_14010]
-
dirijează limbajul din exterior; scriitorul este el însuși asemeni unui nou idiom care se construiește". La fel și compozitorul, în investitura sa deplină, autentică trebuie să se surprindă pe sine, să se autoinițieze în propria-i gândire sonoră. în această situație de-construcția devine inoperantă, neputând fi implementată din motive de incompatibilitate. Mai mult, speța respectivă frizează absurdul, tocmai pentru că opusul muzical savant e întemeietor, prin urmare, imprevizibil și de neîngrădit, defectiv de acel vector inaugural dezmembrător. Dezechilibrarea ordinii macrostructurale (de
Festin al silogismelor by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12686_a_14011]
-
Practic, Andrei Pleșu scrie despre tot ce a considerat a fi imoral, exagerat, greșit, impertinent, nedrept, nedemn, într-un cuvânt, obscen (în accepția largă) în societatea românească a ultimilor ani, dar nu numai. Un inventar chiar și selectiv al subiectelor, situațiilor și evenimentelor ar fi relevant. Prin urmare, iată cam ce consideră Andrei Pleșu a fi obscen în societatea noastră de azi: Adrian Păunescu, Vadim Tudor, Adrian Bondrea și Fundația "România de mâine", neo/criptocomuniștii care ne conduc ("începem să credem
Apel la decența pubilcă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12693_a_14018]
-
a.m.d. Adnotând și comentând realitatea (cu actanții ei cu tot) grotescă, sordidă, absurdă sau suprarealistă de-a binelea, Andrei Pleșu face figura unui moralist modern. Dar nu acesta este meritul esențial. Într-o societate care nu duce lipsă de situații pe care, în lipsa unui termen mai potrivit, le vom numi simplu negative, dificilă nu e decizia de a lua o poziție (ar fi nevoie doar de puțin curaj), importante sunt însă gradul de audiență și de credibilitate a vocii celui
Apel la decența pubilcă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12693_a_14018]
-
Ion Simuț Tudor Arghezi are o situație sigură în canonul estetic al modernității. Deși perioada postdecembristă a pus toate valorile sub semnul întrebării, în scopul unei noi legitimări sau al reautentificării cerute de rupturile dintre epoci, opera argheziană nu a fost trecută deocamdată prin proba decisivă a
Cota lui Arghezi by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12701_a_14026]
-
și fals-optimist să estimez (cum, dealtfel și cred) că trebuie să așteptăm un timp mai echilibrat al reașezării valorilor. Dacă se poate face ceva acum, în favoarea operei lui Tudor Arghezi? � aceasta-i întrebarea. Adevărul este că, dacă privim mai atent, situația nu este chiar atât de disperată ( însă dramatică � da!). Locul lui Tudor Arghezi în canonul didactic nu a fost și nu este periclitat: poezii ale sale figurează în manuale, de la clasele mici până la clasele de liceu. Opera sa este reeditată
Cota lui Arghezi by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12701_a_14026]
-
parcurse extrem de expeditiv (le putem considera chiar sacrificate sau nedreptățite prin minimalizare sau subestimare); analiza lor sumară se face printr-un singur exemplu, Petițiune... De cea mai mare atenție beneficiază comediile. Înainte de rezumate și analize sunt invocate: istoria teatrului românesc, situația lui în vremea lui Caragiale, influența decisivă a vodevilului - toate așezate într-o bună schiță de sociologie literară. În privința ierarhiei interne a operei, exegetul ezită, situând "ceva mai sus în comparație cu celelalte comedii" când O noapte furtunoasă (p. 167), când O
Prima monografie Caragiale by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12678_a_14003]
-
noapte furtunoasă (p. 167), când O scrisoare pierdută (p. 169), optând în final pentru aceasta din urmă, nu fără a-i reproșa "tehnica de vodevil" (p. 224). Destul de superficial pentru nivelul de astăzi al criticii, Horia Petra-Petrescu analizează comicul de situație, comicul de limbaj, satira socială, originalitatea personajelor, tehnica dramatică. Nuvelele Păcat și O făclie de Paște, punând în lumină "excepționala gradare psihologică a sentimentelor" (p. 189), drama Năpasta sunt plasate judicios în contextul naturalismului francez și rus. Orizontul comparatist este
Prima monografie Caragiale by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12678_a_14003]
-
concluzii, Horia Petra-Petrescu, ca și E. Lovinescu ceva mai târziu (fapt remarcat de Ioan Derșidan), își exprimă convingerea că opera lui Caragiale se va perima curând. Mai explicit: "Comediile vor păli cu timpul. Aluziile nu mai sunt înțelese corect, pentru că situația se schimbă. Dacă ar vorbi Conu Leonida despre Revoluție după 50 sau 60 de ani, în România nu s-ar mai înțelege ce vrea să spună. O scrisoare pierdută ar trebui prevăzută cu un comentariu, ca, în Paris, la piesele
Prima monografie Caragiale by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12678_a_14003]
-
variantele regionale și mai ales registrele stilistice, normele și abaterile limbii actuale. Articolele sale (doar o mică parte cuprinse în volumul Probleme ale exprimării corecte, 1987) surprind mereu ceva interesant în dinamica limbii române, fixează și etichetează cu precizie o situație, o tendință, o caracteristică. Avea cu adevărat mulțumirea de a construi în echipă: și-a petrecut mult timp, la Institutul de Lingvistică din București, coordonînd lucrări colective, editînd reviste de lingvistică, îndrumând cercetări și lucrări de doctorat ale tinerilor lingviști
In memoriam Mioara Avram by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12677_a_14002]
-
care nu-i citește nimenea, fiindcă nu se pot lectura pe mai multe paliere. De la ei și de la istoricii epocii care se ocupau mai mult de șirul domnitorilor, de bătăliile de ei purtate, decât de consumul de orz și pepeni, situația vămilor și evoluția textelor, pe decenii și secole, au rămas paragrafe în cărțile de citire pentru uzul puținilor școlari ce mai arată interes istoriei patriei, doctrinei în general. în linii mari se știe că de la anticii elini colonizați pe țărmul
Dacă dorim dulce durată by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12692_a_14017]
-
scotocind într-o raniță ferfenițită donată de FRF, a confundat pesmetul cu brânza și ceapa cu cârnatul, drept care a fost chemat la Cotroceni unde i s-a explicat că, de fapt, era vorba despre bastonul de general. În astfel de situații, la Haralampy recidivează un atac de suporterism nocturn, adică umblă buimac în jurul blocului și, ori recită teatral versuri postmoderniste făcând să se tânguie solidare toate javrele din cartier, ori cade în onirism profund invocând cu mare evlavie spiritul lui Jung
Măturoilul cozii negre by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12709_a_14034]
-
Și atunci, prin "tunurile" date în timpul campaniilor electorale speră să se mențină la conducere, raportând consiliilor de administrație imensele succese la mâncatul rahatului. Felul greșit în care s-a constituit presa românească postdecembristă era inevitabil să ducă la astfel de situații, în cel mai bun caz "confuze". Nu știu ca la vreunul din ziarele din România să existe o netă distincție între sectorul redacțional și cel administrativ. În Occident, în lumea presei normale, nu e treaba redactorului-șef cum se obține
Etica schiziodă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12712_a_14037]
-
schizoidă între ce scrii ca "jurnalist independent" și ce publici ca director de ziar a devenit o cutumă ce nu pare să mai supere pe nimeni, turul al doilea al alegerilor locale a arătat și o latură odioasă. Dacă în situația descrisă mai sus redactorii îți răspund țâfnos: "Domnul meu, atâta vreme cât e vorba de-un mesaj civilizat, de dreptul la imagine al unui cadidat, unde e problema? Convingerile mele intime nu contează în astfel de situații. Suntem nu doar în democrație
Etica schiziodă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12712_a_14037]