1,490 matches
-
puterile. E singura salvare și mediumul cel mai favorabil cunoașterii adevărate: iubirea pentru altul, învingerea eului și acceptarea luminii divine să lucreze prin tine. Timpul meu s-a umplut de sensuri și profunzime. Agonia a încetat. Sunt în miezul lucrurilor slăvind dumnezeirea. Cred cu toată inima și tot cugetul meu. Nu mai am nevoie de nimic lumesc pentru a mă simți pe culmea omului. Păstrează taina ce ți-o dăruiesc în numele Domnului Iisus - idealul sufletului meu“: poetul n-a făcut, însă
Literatura română și monahismul by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2572_a_3897]
-
principalele virtuți ale acestui roman scris "cu toată orchestra", neevitând emfaza trombonilor. Când te lasă puterile și suflul ce te mână din urmă abia se mai simte, e semn că a sosit vremea mărturisirilor... Așa că se cuvine să ridicăm în slăvi sfârșiturile; ceea ce a fost și nu mai poate fi; ceea ce a fost cum se cuvine și ceea ce nu. Un ultim suspin pentru o lume pierdută... dar și un "ura" de final. Povestea unui maur, însoțită de zgomot și furie" . ...un
Pentru lumile care dispar... by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14634_a_15959]
-
fă, moarte, prințeso, vino să ne iubim. Să ne drăgostim cît cuprinde. Să ne sărutăm cu dor de buze de om. Cine te-a iubit așa mult? Cine-a mai vorbit așa de mult cu tine? Cine te-a mai slăvit și în fața ta a îngenuncheat și ți-a cerut mîna? Și vino, tu, moarte, să ne iubim. Nici morți n-o să ne înghețe sîngele-n vine, dac-o să ne sărutăm. Dac-o să ne giugiulim. Nici morți n-o să murim, dac-o să
Poezii by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/7702_a_9027]
-
Brumaru îngerii mănîncă oameni, poftă li-e de carnea crudă. La-nceput, blînzi, între aripi îi primesc și-ncet i-asudă-n Subsuorile stufoase Și-i gîtuie lin cu nimbul. Apoi fac plimbări, beau raze, Se parfumă mai tot timpul, Ling idei, slăvesc pre Domnul în voci dulci și-n caldă trudă. îngerii mănîncă oameni, poftă li-e de carnea crudă...
De spus la gura sobei și-a iubitei (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15537_a_16862]
-
Cel necreat. Desăvârșit nu e decât Cel necreat, adică Dumnezeu. În privința omului, acesta se cuvenea ca întâi să fie creat, creat trebuia să crească, crescut trebuia să devină adult, adult să se înmulțească, înmulțit să se întărească, întărit să fie slăvit și slăvit să vadă pe Domnul său; vederea lui Dumnezeu aduce nestricăciunea, iar nestricăciunea ne apropie de Dumnezeu<footnote Ibidem. A se vedea și Pr. Prof. Dr. Ioan G. Coman, Patrologie, vol. al II-lea, 1985, p. 35. footnote>. În
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
Desăvârșit nu e decât Cel necreat, adică Dumnezeu. În privința omului, acesta se cuvenea ca întâi să fie creat, creat trebuia să crească, crescut trebuia să devină adult, adult să se înmulțească, înmulțit să se întărească, întărit să fie slăvit și slăvit să vadă pe Domnul său; vederea lui Dumnezeu aduce nestricăciunea, iar nestricăciunea ne apropie de Dumnezeu<footnote Ibidem. A se vedea și Pr. Prof. Dr. Ioan G. Coman, Patrologie, vol. al II-lea, 1985, p. 35. footnote>. În concepția Sfântului
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/174_a_438]
-
care au trăit-o. Sfinții numesc lumina negrăită, necreată, veșnică, netemporală, neapropiată, nemăsurată, nesfârșită, nehotărnicită, nevăzută de îngeri și de oameni, frumusețea arhetipică și neschimbată, slava lui Dumnezeu, slava lui Hristos, slava Duhului, raza dumnezeirii și cele asemenea. Căci se slăvește, zice, trupul deodată cu primirea lui, și slava dumnezeirii se face slava trupului<footnote Sf. Grigorie Palama, Tomul aghioritic, în Filocalia..., vol. VII, p. 415. footnote>. Lumina divină, deși nu are formă materială, nu e ceva difuz, dezorganizat, ci se
Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/147_a_421]
-
folosește? Oare pentru că nu pot cuprinde tot soarele cu privirea, să nu văd nici cât este de ajuns pentru trebuința mea? Sau, pentru că nu pot să mănânc toate fructele mare grădină (...) vrei să ies cu totul flămând? Laud și să slăvesc pe Făcătorul nostru: poruncă dumnezeiască sunt aceste cuvinte: <<Toată suflarea să laude pe Domnul>> (Ps., 40,5) (...) Știu că nu voi putea să-l slăvesc după vrednicie, totuși socotesc lucru evlavios să încerc cel puțin. Slăbiciunea mea o mângâie Domnul
Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/147_a_421]
-
să mănânc toate fructele mare grădină (...) vrei să ies cu totul flămând? Laud și să slăvesc pe Făcătorul nostru: poruncă dumnezeiască sunt aceste cuvinte: <<Toată suflarea să laude pe Domnul>> (Ps., 40,5) (...) Știu că nu voi putea să-l slăvesc după vrednicie, totuși socotesc lucru evlavios să încerc cel puțin. Slăbiciunea mea o mângâie Domnul prin cuvintele: <<Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut, nici odinioară>> (In., 1, 18)<footnote Sf. Chiril al Ierusalimului, Cateheze, cateheza VI, 5, traducere din
Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/147_a_421]
-
din cînd în cînd, puțin Piciorul stîng, piciorul drept. E între ele un raport Ce s-ar cădea să fie strict; Altminteri, e un disconfort Tot drumul, și-un amar conflict; Iar drumu-i odă, și-i păcat Să nu-l slăvești în ditirambi, Când inima-ți, chiar sub lăcŕt, Ritmează suitorii iambi. Nu-i bine treptele, cînd urci, Să le tot numeri. Nu sînt scări Mai lungi ca astea, și le spurci, Atunci, cu feluri de ocări. Nici coborîndu-le, nu cred
Un turnir poetic by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/7564_a_8889]
-
hotare/ În marș/ Revărsate șuvoi,/ Muncitori și țărani,/ Cărturari și ostași,/ Zidim România/ Republicii noi" (în loc de: "Trăiască, trăiască Republica noastră/ În marș de năvalnic șuvoi revărsat,/ Muncitori și țărani..." etc.). 4. Zdrobite cătușe a fost înlocuit în 1953 cu Te slăvim, Românie (versuri: Dan Deșliu și Eugen Frunză; muzica: Matei Socor) nu pentru că "nu impunea solemnitatea cuvenită", ci pentru că se ofilise iremediabil. Cît timp se mai putea cînta "Unirea și munca și lupta-i stegar/ Republicii noi populare", iar la refren
Trăiască Patria! by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14434_a_15759]
-
solemnitatea cuvenită", ci pentru că se ofilise iremediabil. Cît timp se mai putea cînta "Unirea și munca și lupta-i stegar/ Republicii noi populare", iar la refren "Zidim România republicii noi", cînd noutatea se risipise de mult?. 5. Abandonarea lui Te slăvim, Românie n-a avut nici ea temeiuri estetice, cum crede autorul articolului. În fapt, lucrurile s-au petrecut astfel: în 1965 s-a adoptat o nouă Constituție, denumirea statului schimbîndu-se în "Republica Socialistă România". Refrenul imnului ("Puternică, liberă,/ Pe soartă
Trăiască Patria! by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14434_a_15759]
-
Rege-aci, în brazi sub creste / Și-a prăznuit în piatră biruința / Și-asemeni lui Manole din poveste / La temelie și-a zidit credința.// De-atunci șireag cincizeci de ani trecură, / Paloș de sânge le-a roșit văleatul / Și-un vis slăvit de-a veacurilor gură / S-a izbândit de-a lungul și de-a latul.// Bătrâne Domn, când vin să-ți văd lăcașul / Îți cer povața Ta să-mi reînvie / Eu, Regele, nepotul și urmașul / Al treilea-n scaun de domnie
Ediție Goga la “Univers Enciclopedic” by Mircea Popa () [Corola-journal/Imaginative/13419_a_14744]
-
și independență, singura în măsură să asigure mersul înainte și, concomitent, devenirea plenitudinară a poporului român. Stăpânit de nădejde, călăuzit de credința nestrămutată în viitorul neamului și al popoarelor lumii, el exclama cu ardoare și nestăvilită speranță: sufletu-mi te slăvește încă, înzeită libertate și, deși oamenii sângiuirilor au învelit cu marama neagră dulce fața ta, cred că va veni ziua fericită, ziua izbândirii, când omenirea întreagă se va scula spre a sfâșia acest văl și dușmanii tăi se vor împietri
Nicolae Bălcescu - 150 de ani de la moarte by Pavel Petroman () [Corola-journal/Imaginative/14519_a_15844]
-
care este Iubire și să rămână mereu unit cu El prin legătura dragostei; aducerea-aminte de Dumnezeu i-a fost dăruită omului, ca amintindu-și porunca s-o împlinească și aducându-și aminte de binefacerile dăruite de Bunul Creator, să-L slăvească neîncetat; imaginația, ca prin reprezentarea celor ce-l înconjurau să ajungă la contemplarea Lui. Înainte de căderea în păcat, omul își reprezenta lucrurile sensibile așa cum sunt ele. Imaginația nu reprezenta un obstacol în relația omului cu Dumnezeu pentru că atunci omul nu
Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
footnote Calist Catafygiotul, Despre unirea dumnezeiască și viața contemplativă, cap. 76, în Filocalia..., vol. VIII, p. 455. footnote>. Rezumând învățătura patristică referitoare la starea primordială, Jean-Claude Larchet conchide că protopărintele Adam se ruga tot timpul la Dumnezeu, lăudându-L și slăvindu-L neîncetat pe Creatorul Său, potrivit voii Acestuia. Având sădite în suflet cugetele cele dumnezeiești și hrănindu-se cu acestea, el petrecea pururi în contemplarea lui Dumnezeu. Cunoscând prezența energiilor dumnezeiești în cele create, el se ridica prin făpturi la
Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
vie frumusețe, Priveliști noi răsar din zbor : E Gruzia , si vai mărețe Se-astern că un bogat covor ; Răi fericit, răi pământesc ! Par plopii piramizi semețe ; Pâraie'n zvon rostogolesc, Pe fund, prundișuri colorate; Prin tufele de trandafiri, Privighetorile-nfocate Slăvesc frumoasele furate De glasul dulcei lor iubiri. Cinării deși, umbrind cuminte, Cununi de iederă-mpletesc ; Sunt peșteri unde,-n zi fierbinte, Sfioșii cerbi se-adăpostesc, Si viață-n țoi, si strălucire, Si frunzele în freamăt blând, Și mii de ierburi
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
urmare, în centrul credinței noastre se află viața în Hristos Cel Înviat. Bucuria pe care o trăim la acest Praznic al vieții ne face și pe noi părtași la nimicirea morții prin viața în Hristos. Biserica noastră cântând astăzi Îl slăvește pe Hristos astfel: „Ieri m-am îngropat cu Tine Hristoase - iar astăzi am înviat cu Tine! Trăind bucuria nemărginită a Învierii Domnului, grăim: Hristos a înviat! Adevărat a înviat! PAVLE, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Sârbe Crede și spune! (fragmente) Iubiți frați
Agenda2004-15-04-supliment () [Corola-journal/Journalistic/282297_a_283626]
-
și revenind la viață/ după fiecare dragoste.// Stați în laboratoare și disecați sunet cu sunet/ cuvintele toate/ preocupați de cerul cu ploile lui și de pămînt" (Bărbații Secolului). Sînt notele unui imn închinat sexului "tare" de către o femeie care-l slăvește nu în temeiul afectelor sau al senzualității, ci, cu o invidie bine temperată, în temeiul raporturilor de putere. Care ar fi poziția poeziei în acest duel sexual? înseși determinarea sa gramaticală o îndeamnă pe Paulina Popa a și-o anexa
Feminin versus masculin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14720_a_16045]
-
împăratul Schen- Nong (2737-2705) celebra un ritual al fertilității arând câmpul de lângă Templul Cerului și al Pământului cu un plug de aur, însămânțând, apoi, plantele sfinte , între care orezul avea întăietate. De altfel, orezul reprezenta barometrul bunăstării, recoltele bogate fiind slăvite ca daruri ale zeilor îndurători, în fața cărora oamenii se angajau să lucreze fără preget pentru amenajarea de terenuri irigate. Iată (cităm după lucrarea „Fructele pământului” de A. Băltărețu) cum glăsuia un cântec agricol din secolul al II-lea înainte de Hristos
Agenda2004-14-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282251_a_283580]
-
Ba chiar cu oarece zel: „Cînd aud cum răsună cîntecul muncii,/ Cum țîșnește lumina din guri de cuptoare,/ Cum zburdă ecoul cuprins de văpaie/ Și zboară ca șoimul avîntat peste plaiuri,/ Atunci în suflet o magică strună/ Vibrează și cîntă: Slăvit fie omul!” etc. (Slăvit fie omul). Pot fi adăugate aici și „omagiile” aduse doinei, de care Ana e încîntată. Cine știe ce-o fi prin caietele rămase, dar în Harfe... noutățile nu-s impresionante; ba chiar dimpotrivă. Cînd lira-i
Fete pierdute - O celebritate necunoscută (Ana Carenina) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2380_a_3705]
-
zel: „Cînd aud cum răsună cîntecul muncii,/ Cum țîșnește lumina din guri de cuptoare,/ Cum zburdă ecoul cuprins de văpaie/ Și zboară ca șoimul avîntat peste plaiuri,/ Atunci în suflet o magică strună/ Vibrează și cîntă: Slăvit fie omul!” etc. (Slăvit fie omul). Pot fi adăugate aici și „omagiile” aduse doinei, de care Ana e încîntată. Cine știe ce-o fi prin caietele rămase, dar în Harfe... noutățile nu-s impresionante; ba chiar dimpotrivă. Cînd lira-i acordată pe durere, le
Fete pierdute - O celebritate necunoscută (Ana Carenina) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2380_a_3705]
-
elanuri iluministe în clipele de luciditate, visează să purifice curtea și lumea întreagă. Se știe astăzi despre admirația sa pentru enciclopediștii francezi, corespondența cu Voltaire, și mai ales oda pe care Voltaire a scris-o în 1771 pentru tânărul rege, slăvit ca principe al Luminii și Rațiunii în recele Nord, pentru că desființase cenzura și acordase libertatea expresiei (de fapt nu el, ci Struensee). Iluminiștii din roman îl văd pe rege ca "făclie neagră" în luptă cu lumina. Cât despre Struensee, liberal
Istorie daneză by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15307_a_16632]
-
În viață nu a apucat să aibă o Brünnhilde, chiar dacă trei femei l-au protejat de-a lungul timpului: Cosima Wagner, Lou Salomé și sora Elisabeth-Förster Nietzsche. În totul și-a făcut din viață un simulacru eroic prin care a slăvit exact valorile pe care nu le-a putut întruchipa: sănătatea, puterea, iubirea, libertatea. Și dacă nu ar fi stilul care să-i ridice cărțile la rangul unor piese literare care pot fi gustate în sine, în afara oricărui tipar filosofic, azi
Gheara leului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3836_a_5161]
-
recentă dată, fiind fructul unor moravuri stricate, inventate, precum te exprimai tu, Aper, pentru a fi întrebuințată ca o armă(...) De altfel, secolul acela fericit... nu cunoștea oratori și crime, avea însă din belșug poeți și oameni inspirați, pentru a slăvi fapte bune, iar nu pentru a lua apărarea fărădelegilor (...) Dacă toate acestea ți se par basme și poezie, îmi vei îngădui, de bună seamă, Aper, lucrul următor: în ochii posterității. Homer nu se bucură de mai puțină prețuire decât Demosthene
Apărarea poeziei sau dilema câinelui by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12560_a_13885]