KorAP: Find »[drukola/base=slav & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...43 44 45 ...171 >

4,254 matches

Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821

bulgari, vlahi (români). Al treilea ducat era condus de voievodul român Gelou (quidam Blacus), iar locuitorii țării sale erau vlahi și slavi (Blasi et Sclavi). În sfârșit, în sudul Transilvaniei, se afla "ducatul lui Kean", indicat ca "ducele bulgarilor și slavilor" (ducem Bulgarorum et Sclavorum) e limpede că avem o populație amestecată, la începutul secolului al X-lea, români, slavi, bulgari, apoi pecenegi. Aceste formațiuni (voievodate), cu duci (voievozi) români sau slavi și cu o populație amestecată româno-slavă. Sub formă de

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
vlahi și slavi (Blasi et Sclavi). În sfârșit, în sudul Transilvaniei, se afla "ducatul lui Kean", indicat ca "ducele bulgarilor și slavilor" (ducem Bulgarorum et Sclavorum) e limpede că avem o populație amestecată, la începutul secolului al X-lea, români, slavi, bulgari, apoi pecenegi. Aceste formațiuni (voievodate), cu duci (voievozi) români sau slavi și cu o populație amestecată româno-slavă. Sub formă de cnezate și voievodate, la mijlocul secolului al XIII-lea, formațiuni politice sunt menționate și la sud de Carpați, dar acum

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
afla "ducatul lui Kean", indicat ca "ducele bulgarilor și slavilor" (ducem Bulgarorum et Sclavorum) e limpede că avem o populație amestecată, la începutul secolului al X-lea, români, slavi, bulgari, apoi pecenegi. Aceste formațiuni (voievodate), cu duci (voievozi) români sau slavi și cu o populație amestecată româno-slavă. Sub formă de cnezate și voievodate, la mijlocul secolului al XIII-lea, formațiuni politice sunt menționate și la sud de Carpați, dar acum izvoarele vorbesc doar de români, ceea ce înseamnă că, acum, asimilarea era demult

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
la noi, elementul politic (boierii) și bisericesc (clerul) erau de origine slavă. În acel moment, secolul al X-lea, nu se introducea, în biserică și stat (voievodat), o limbă străină, moartă, slavona, ci una vie, a celor prezenți aici-elementul dominant slav. După asimilarea acestui element, limba slavonă a rămas, și nu numai la sud și est de Carpați, dar și dincolo de munți, în Transilvania, amănunt însemnat care arată vechimea introducerii acestei limbi la români la venirea ungurilor, în secolul al X

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
limba oficială a statului timp de secole, iar în Transilvania, aflată sub stăpânire străină, slavona era limba în care se scriau pisaniile, inscripțiile, manuscrisele.32 NOTE 1. N. Iorga, Istoria Românilor, vol. II. București, 1936, p. 38. 2. Maria Comșa, Slavii, în Istoria României, I, București, 1960, p. 728-755; Istoria Românilor (tratat), vol. II, București, Editura Enciclopedică, 2001, p. 725-726. 3. Maria Comșa, Unele considerații privind situația de la Dunărea de Jos în secolele VI-VII, în Apulum 12, 1974, p. 300-318

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Comșa, Unele considerații privind situația de la Dunărea de Jos în secolele VI-VII, în Apulum 12, 1974, p. 300-318; Istoria Românilor, vol. II, p. 727-728. 4. Istoria Românilor, vol II, p. 729-730. 5. Ibidem, p. 730-731; M. Rusu, Populațiile turce, slavii și autohtonii în bazinul carpato-dunărean în secolele VI-IX, în AIIACN 21, 1978, p. 121-134; Idem, Aspecte ale relațiilor dintre romanitatea orientală și slavi, în AMN 16, 1979, p. 181-200. 6. Istoria Românilor, vol. II, p. 731-734. 7. Ibidem, p.

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
727-728. 4. Istoria Românilor, vol II, p. 729-730. 5. Ibidem, p. 730-731; M. Rusu, Populațiile turce, slavii și autohtonii în bazinul carpato-dunărean în secolele VI-IX, în AIIACN 21, 1978, p. 121-134; Idem, Aspecte ale relațiilor dintre romanitatea orientală și slavi, în AMN 16, 1979, p. 181-200. 6. Istoria Românilor, vol. II, p. 731-734. 7. Ibidem, p. 736-737; Z. Szekely, Slavii și populația băștinașă în sud-estul Transilvaniei, în Aluta 3, 1971, p. 131-134; Idem, Așezări din secolele VI-X în sud-estul

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
bazinul carpato-dunărean în secolele VI-IX, în AIIACN 21, 1978, p. 121-134; Idem, Aspecte ale relațiilor dintre romanitatea orientală și slavi, în AMN 16, 1979, p. 181-200. 6. Istoria Românilor, vol. II, p. 731-734. 7. Ibidem, p. 736-737; Z. Szekely, Slavii și populația băștinașă în sud-estul Transilvaniei, în Aluta 3, 1971, p. 131-134; Idem, Așezări din secolele VI-X în sud-estul Transilvaniei, în Aluta 6-7, 1974-1975, p. 35-46. 8. N. Iorga, op. cit., p. 238-241. 9. P. P. Panaitescu, Introducere la istoria

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Panaitescu, op. cit., p. 82-83; D.Gh. Teodor, Unele considerații privind originea și cultura anților, în Arh.Mold. 15, 1992, p. 205-213. 13. P. P. Panaitescu, op. cit., p. 83-84. 14. N. Iorga, op. cit., p. 245-247. 15. Ibidem, p. 247-248; D. Gh. Teodor, Slavii la nordul Dunării de Jos în secolele VI-VII d. Hr., în Arh.Mold., 17, 1994, p. 223-251. 16. N. Iorga, op. cit., p. 248-250. 17. Ibidem, p. 251-255; P. P. Panaitescu, op. cit., p. 84-85. 18. N. Iorga, op. cit., p. 259-260

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Dunării de Jos în secolele VI-VII d. Hr., în Arh.Mold., 17, 1994, p. 223-251. 16. N. Iorga, op. cit., p. 248-250. 17. Ibidem, p. 251-255; P. P. Panaitescu, op. cit., p. 84-85. 18. N. Iorga, op. cit., p. 259-260; M. Petrescu-Dâmbovița, Slavii, în Istoria veche a României de la începuturi până în secolul al VIII-lea București, 1995, p. 321-325. 19. P. P. Panaitescu, op. cit., p. 85-87. 20. Ibidem, p. 87-89; D. Gh. Teodor, Descoperiri slave din secolele VI-VIII în spațiul carpato-dunărean, în

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Deltei și de pe uscat, prin Sciția Mică. Însă bulgarii, deși asediați de bizantini, au reușit să treacă Dunărea pe la Noviodunum (Isaccea) și au înaintat prădând până în sudul Dobrogei, în apropiere de vechiul Odessos (Varna), unde se afla o așezare de slavi. Este vorba despre cele "șapte seminții slave", instalate în nord-estul de azi al Bulgariei, care aveau o înțelegere cu Bizanțul, conform lui Teofan. Coborârea în Sciția Mică i-a adus pe bulgari într-o regiune predominant romanică. Aici, în sudul

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Coborârea în Sciția Mică i-a adus pe bulgari într-o regiune predominant romanică. Aici, în sudul Sciției (Dobrogei), ei s-au instalat într-un cerc (ring) de lagăr închis de jur împrejur, precum avarii în Panonia. În perioada anterioară, slavii aveau aici "micul Preslav", de care vorbește cronicarul rus Nestor și cel arab Edrisi. Pe aceste locuri, se vor dezvolta centrele stăpânirii bulgare din Sciția (Dobrogea), Pliska, apoi Preslav.4 În momentul așezării lor, în 679, bulgarii își subordonează "Uniunea

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
cel hun și avar, ca și orice creațiune turcească, folosea pe lângă comandanți de cetăți, colectori de tribut, de daruri și delegați (trimiși). Dar unele triburi slave se revoltă, iar altele trăiesc pașnic cu bulgarii dominatori. Treptat, elemente de frunte ale slavilor sunt atrase în conducerea statului bulgar. În sate trăiește acea lume romanică (traci romanizați), alături de slavi, sub patronatul hoardei turce (bulgari), rămasă în lagăr (ring), cu căpetenii care își păstrează numele tradiționale, împreună cu veșmântul stepei și orientările zărilor asiatice, ca

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
tribut, de daruri și delegați (trimiși). Dar unele triburi slave se revoltă, iar altele trăiesc pașnic cu bulgarii dominatori. Treptat, elemente de frunte ale slavilor sunt atrase în conducerea statului bulgar. În sate trăiește acea lume romanică (traci romanizați), alături de slavi, sub patronatul hoardei turce (bulgari), rămasă în lagăr (ring), cu căpetenii care își păstrează numele tradiționale, împreună cu veșmântul stepei și orientările zărilor asiatice, ca și vechea religie a strămoșilor lor. Ca succesori ai avarilor, spunea istoricul Suidas, bulgarii cer tribut

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
parte, Suidas susține că hanul bulgar Krum a dat legi aspre pentru societatea slavo-bulgară-de pildă, să fie stârpite viile. La începutul secolului al VIII-lea, încă nu putem vorbi de un "stat bulgar", ci un "popor al bulgarilor și șcheilor (slavilor)", conform lui Teofan. Un aspect nou: Justinian II, răsturnat de Tiberiu, este readus pe tron cu ajutorul lui Tervel, hanul bulgar. În schimbul ajutorului acordat, Justinian ajungea la o înțelegere cu Tervel, prin care muta pe bulgari mai jos în teritoriul primit

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
lagăr (tabără) dincoace de Dunăre, în Onglos, și pradă regiunile dunărene, părțile stăpânite de creștini, el atacă lagărul cel întărit".7 Din textul cronicii rezultă că pe atunci-a doua jumătate a secolului al VII-lea-Dobrogea nu era locuită atât de slavi (păgâni) cât de creștini, latini și greci, urmașii coloniștilor din Pont. După respingerea oștilor bizantine, Asparuch și-a extins stăpânirea, în est, până la Varna (bizantină), în sud, până la Munții Haemus și, în apus, până la râul Ogost. Cele șapte triburi slave

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
râul Ogost. Cele șapte triburi slave, învinse de bulgari, se supun acestora, după cum notează un scriitor bisericesc: "Prin această năvălire, poporul cel vechi s-a risipit, locuitorii de la munte au fost mutați la câmpie și cei de la câmpie la munte, slavii supuși s-au răsculat de mai multe ori, unii au fost împinși în Țara Avarilor (nordul Dunării), alții în Imperiu (Bizanț) și alții în Macedonia" (Theofilact al Bulgariei). Dar, în cele din urmă, noua stăpânire turanică s-a stabilizat, iar

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Dar, în cele din urmă, noua stăpânire turanică s-a stabilizat, iar Imperiul bizantin a recunoscut printr-un tratat, în 681, noul stat bulgar din sudul Dunării. Acest stat turanic avea să se transforme, după două secole, într-un stat slav. În cuprinsul lui trăiau și vechii traci romanizați, ca agricultori și păstori. Populația locală continuă pe vechii locuitori din perioada romană, sărăcită și semibarbarizată, sub stăpânirea slavo-bulgară. Populația creștină trăia fără meșteri, fără episcopi, fără știință, prinzându-se cu toate

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Carol cel Mare a atacat și a distrus ringul, centrul puterii avarilor, care sunt supuși definitiv, iar rămășițele lor sunt lichidate de bulgari, în anul 803. Marca francă din Panonia se întindea spre răsărit până la Dunăre și Tisa chiar-de atunci, slavii care au trecut sub stăpânirea francilor începură să numească pe regi și împărați, "crai" sau "cral". Populația romanică și cea slavă din fosta Dacia (nordul Dunării), supusă înainte avarilor, trece acum, după 803, sub dominația ("suzeranitatea") statului bulgar, în aceleași

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
a aflat un tezaur de aur: pe vasul principal, lucrat în relief, un războinic bulgar ține un prizonier de război, iar pe o ceașcă se află o inscripție în limba greacă, în care apare numele bulgar "boila" (boier) și numele slav "jupan", nume proto-bulgare, și datează din prima jumătate a secolului al IX-lea.12 Creștinarea bulgarilor Un eveniment însemnat l-a reprezentat creștinarea bulgarilor. În 864-865, hanul Boris (852-889), împreună cu familia sa și nobilimea din jurul său au primit creștinismul și

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
preluat apoi de sârbi, ruși și români, care l-au folosit timp îndelungat în evul mediu.13 După stabilirea lor în sudul Dunării, mai precis în nord-estul Bulgariei, sub conducerea lui Asparuh, în anul 679, bulgarii i-au supus pe slavi, organizați politic în "Uniunea celor șapte triburi". Simbioza de secole slavo-bulgară a dat naștere unui popor nou, slav, ca structură etnică și lingvistică, dar al cărui nume era cel al cuceritorilor bulgari. Forma de organizare statală a fost, inițial, hanatul

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
stabilirea lor în sudul Dunării, mai precis în nord-estul Bulgariei, sub conducerea lui Asparuh, în anul 679, bulgarii i-au supus pe slavi, organizați politic în "Uniunea celor șapte triburi". Simbioza de secole slavo-bulgară a dat naștere unui popor nou, slav, ca structură etnică și lingvistică, dar al cărui nume era cel al cuceritorilor bulgari. Forma de organizare statală a fost, inițial, hanatul, în care puterea politică aparținea aristocrației tribale bulgare, boliari (boieri), care și-au însușit proprietăți funciare întinse din

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
al IX-lea. Puterea căpeteniei politice, hanul (kanas), în ceea ce privește autoritatea și prerogativele-legiuitor și judecător suprem, comandant al armatei-era ereditară, ca succesiune la tron și, după creștinare, considerată de origine divină. Hanul își alegea sfatul, alcătuit din marii boieri, bulgari și slavi, după centralizarea administrației și după înfrângerea rezistenței triburilor slave și anularea autonomiei cnezilor acestora. Adunarea poporului, o supraviețuire a regimului "democrației militare", și-a pierdut și prerogativele și însemnătatea, limitându-se să aprobe hotărârile sfatului, adică ale hanului. În paralel

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
social-politice, are loc și etnogeneza poporului bulgar, în componența căruia a intrat substratul tracic și elementul romanic, peste care s-au suprapus straturile slave și bulgare, contopite în urma simbiozei dintre ele, încheiate prin asimilarea elementului bulgar, puțin numeros, de către masa slavilor.14 Primul țarat bulgar (679-971) Formațiunea statală proto-bulgară recunoscută de împăratul Constantin IV Pogonatul, prin tratatul din anul 681, era condusă de un han (Asparuh), ajutat de aristocrația tribală bulgară și slavă (vezi mai sus). Majoritatea supușilor o alcătuiau populația

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
locală tracă, romanizată și creștinată, și triburile slave stabilite în masă, în prima jumătate a secolului al VII-lea, pe teritoriul de la sud de Dunăre, ocupat, după 679, de bulgari. O parte a populației locale pierise în luptele cu năvălitorii slavi, o parte trăia alături de slavi, conviețuind cu aceștia sau se contopise în masa slavilor, iar altă parte se retrăsese în munți și în regiunile mai ferite, viitorii vlahi, menționați de izvoarele bizantine mai târziu. Din limba latină populară (vulgară) s-

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]