1,475 matches
-
fost un istoric, om politic, membru de onoare al Academiei Române. Părinții săi au angajat în mod special dascăli străini, pentru învățământul primar particular, care au pus bază pe însușirea mai multor limbi străine precum franceza, germana, latina, elina și evident slavona, care era și limba de cult a ortodoxismului din Principatele Române. Nu se cunoaște unde a efectuat pregătirea școlară preuniversitară, dar este de presupus că a urmat atât studii de agricultură cât și de drept. A fost membru al Partidului
Dimitrie C. Sturdza-Scheianu () [Corola-website/Science/307165_a_308494]
-
de prodigioasă activitate didactică, M. a predat la Universitatea din București (la Facultatea de Limbi și Literaturi Străine, Facultatea de Limba și Literatura Română - acum, Facultatea de Litere - și la Facultatea de Istorie) cursuri fundamentale de slavistică: Slavă veche și slavonă românească, Gramatică comparată a limbilor slave, Paleografie româno-slavă, Istoria slavisticii românești, Raporturi culturale și lingvistice bizantino-slavo-române, Cultură și literatură română veche, precum și cursuri opționale în cadrul masteratului de Filologie slavă. M. s-a distins, de asemenea, printr-o îndelungată și competentă
Gheorghe Mihăilă () [Corola-website/Science/307204_a_308533]
-
sârbo-croată, polonă. Își publică teza de doctorat, "Împrumuturi vechi sud-slave în limba română. Studiu lexico-semantic", în anul 1960. Prin analiza aprofundată a cuvintelor sud-slave împrumutate în limba română de-a lungul timpului (cele de origine slavă veche, termenii cărturărești din slavonă, împrumuturile din limbile slave actuale), prin cercetarea repartizării lor teritoriale și evidențierea primelor atestări, M. demonstrează fără echivoc importanța componentei slave în lexicul românesc. Extrem de bine primită de specialiști, rămâne și astăzi, la mai bine de 50 de ani de la
Gheorghe Mihăilă () [Corola-website/Science/307204_a_308533]
-
altă lucrare fundamentală: "Dicționar al limbii române vechi (sfârșitul sec. X - începutul sec. XVI)", apărut în 1974, în care, pe lângă cuvintele moștenite din latină și unele împrumuturi din limbile vecine, o atenție deosebită este acordată cuvintelor autohtone, atestate în texte slavone și latine medievale începând cu secolul al X-lea. Contribuția lui M. la studierea fondului lexical moștenit din limba traco-dacă este importantă, acest subiect constituind un punct de interes special în ultimul timp: "Les plus anciennes attestationes des mots roumains
Gheorghe Mihăilă () [Corola-website/Science/307204_a_308533]
-
către fiul său Theodosie" a fost tradusă după originalul slavon. Pe aceeași direcție tematică și cu o finalitate declarat comparatistă se înscrie volumul "Cultură și literatură română veche în context european" (1979). Studierea surselor medievale în limbile latină, greacă și slavonă conduce la cunoașterea limbii române cu existență de sine stătătoare începând din secolele X-XII. Cercetarea traducerilor din literaturile altor popoare europene (cum este și tălmăcirea "Cronicii universale" a lui Constantin Manasses făcută de Mihail Moxa), precum și circulația lor în Țările
Gheorghe Mihăilă () [Corola-website/Science/307204_a_308533]
-
Legenda lui este povestea a doi frați, strămoși eponimi ai românilor (valahilor). A fost adesea interpretată ca mit esențial al românilor. Legenda a fost păstrată prin intermediul așa-numitei „Cronici moldo-ruse”, o compilație scrisă în limba slavonă între 1504-1510 și adăugată ulterior la sfârșitul unei culegeri de cronici rusești, „Voskresenskaia letopis”, scrisă în secolul al XVI-lea. Cronica a fost tradusă și tipărită pentru întâia oară de Ion Bogdan în "Vechile cronici moldovenești până la Urechia" (București, 1891
Roman și Vlahata () [Corola-website/Science/307217_a_308546]
-
lui Petru Rareș. El a dispus repararea pe cheltuiala sa și a celorlalte corpuri ale mănăstirii: chiliile și clopotnița, precum și zidul înconjurător. Pe peretele sudic al pridvorului, deasupra ușii de intrare în biserică, a fost pusă o pisanie cu caractere slavone, având următorul cuprins: ""Cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh s-a început acest pridvor și cu stăruință s-a zidit în numele Sfântului Ierarh Nicolae, făcătorul de minuni, cu zidirea și cu ordinul dumnealui Costea Băcioc, mare vornic al Țării
Mănăstirea Râșca () [Corola-website/Science/308496_a_309825]
-
niciodată, ci numai văruită în culori de apă. Catapeteasma datează din anul 1913 din timpul starețului Nectarie Cotruță. Tot atunci a fost înlocuit pavajul de pe jos cu mozaic. Printre odoarele de preț ale bisericii se numără două evanghelii în limba slavonă din 1766, un liturghier din 1759, un tripod din 1768 etc. În curtea bisericii se află un paraclis de lemn, o clădire pentru chilii, un cimitir și câteva anexe gospodărești.
Mănăstirea Piatra Sfântă () [Corola-website/Science/307999_a_309328]
-
întocmit între anii 1865-1867, în timpul secularizării averilor mănăstirești, Mănăstirea Mihai Vodă prezenta mai multe elemente de patrimoniu deosebit de prețioase. Printre acestea pot fi amintite: o cruce de sidef, o ușă sculptată din lemn, foarte veche - prezenta și o inscripție în slavonă, 2 vase de argint - unul prezenta un înscris de la Mihai Viteazul, iar al doilea din 1685, un potir din 1620, un disc de argint aurit. Pe lângă toate acestea au existat de-a lungul vremii diverse înscrisuri pe pereții mănăstirii (pisanii
Mănăstirea Mihai Vodă () [Corola-website/Science/308013_a_309342]
-
a ales ca cel dintâi Episcop al Italiei (București, 5 martie 2008). A fost înscăunat de către Mitropolitul Iosif la Lucca, in ziua de joi 8 mai 2008. P.S. Siluan vorbește curent franceza, engleza și rusa și cunoaște italiana, greaca și slavona. Ca episcop, este membru al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.
Siluan Șpan () [Corola-website/Science/308082_a_309411]
-
să mai existe, să fie înlocuită cu o variantă reformată de factură protestant-lutherană, celebrată în vernacular (limba poporului). În majoritatea țărilor, limbajul folosit în celebrarea Liturghiei a fost latina, exceptând Dalmația, unde s-a primit un indult pentru folosirea limbii slavone. După Conciliul Vatican II (1962-1965) și până la abolirea Liturghiei Romane în 1969, încet-încet s-a făcut trecerea la limba populară: mai întâi în 1962 prin Misalul lui Ioan XXIII care a permis citirea lecturilor și a evangheliei în limba vorbită
Ritul tridentin () [Corola-website/Science/308100_a_309429]
-
mare parte a parohiilor din Vicariatul Maramureșului. Împreună cu mitropolitul Alexandru Sterca-Șuluțiu și cu episcopul Vasile Erdeli a protestat la cererea celor 58 de maramureșeni, pretinși români,din 1860, de redactare în limba maghiară, a cărților funciare. A dispus înlocuirea limbii slavone cu limba română în bisericile din Maramureș, iar pe preoți i-a obligat să-și cumpere și să folosească cărțile liturgice editate la Blaj. Pastoralele sale, transmise tuturor parohiilor din eparhia sa, constituiau și îndemnuri de iubire a limbii și
Ioan Alexi () [Corola-website/Science/308173_a_309502]
-
au format voievodatul autonom al Transilvaniei. Teritoriul era până la Mureș, vecin cu voievodatul lui Ahtum din Banat. Florin Curta consideră totuși că nu sunt date suficiente pentru o dinastie Tuhutum-Geula Gyula/Iula și-a stabilit reședința la Albă Iulia (Bălgrad (slavona veche, preluat de români pînă în epoca Școlii Ardelene). În anul 953 trece la creștinism, primind botezul la Constantinopol, de unde îl va aduce pe grecul Ierotei (Hieroteus) pe scaunul bisericii bizantine din Albă Iulia,fapt disputat în istoriografie. Documentele istorice
Gyula (voievod) () [Corola-website/Science/306518_a_307847]
-
vorbește despre originile mitice ale poporului rus. Cehii i-au avut ca reprezentanți principali pe Antonín Dvořák și pe Bedrich Smetana. Dvořák nu s-a inspirat doar din folclorul muzical ceh (care a constituit principala sursă de inspirație pentru Dansurile slavone), ci chiar și din muzica tradițională americană în marea ei varietate de stiluri. Pe vremea când acesta era director la Conservatorul Național de Muzică din New York a compus noua sa simfonie pe care a intitulat-o Din Lumea Nouă. Bedrich
Muzică clasică () [Corola-website/Science/306748_a_308077]
-
Sf. Tihon cu numele de Lazăr. Ulterior părintele Lazăr îl botează pe Vasile cu numele de Varlaam. 1983 - Părintele Lazăr se oferă să ajute un grup de sîrbi să fondeze o parohie în Los Angeles cu slujbe ținute în limba slavona și engleză. - fratele Lazăr este rugat să ajute și la fondarea Seminarului Ortodox Sîrb Sf. Sava pentru Mitropolia New Gracanica. Mitropolitul Irineu îl hirotonisește pe călugărul Varlaam la preoția parohiei. Fratele Lazăr ramane acolo timp de 3 ani. 1984 - Postul
Lazăr Puhalo () [Corola-website/Science/306820_a_308149]
-
a îndeplinit misiuni diplomatice în Transilvania (1527), Turcia (1528) și Polonia (1532). A fost căsătorit cu Anastasia, fiica logofătului Ioan Tăutu (ctitorul Bisericii "Sf. Nicolae" din Bălinești). Pe peretele exterior sudic al pronaosului se află o pisanie scrisă în limba slavonă și care are următorul text: ""Cu voia Tatălui, cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, la porunca și cu ajutorul evlaviosului domn Petru Voievod, fiul voievodului Ștefan cel Bătrân, s-a început acest hram în numele cinstitei Adormiri a Preacuratei și Preabinecuvântatei
Mănăstirea Humor () [Corola-website/Science/306903_a_308232]
-
Iisus Hristos și a Maicii Domnului. Mormântul marelui logofăt Toader Bubuiog se află într-o nișă boltită săpată în peretele sudic. Pe mormântul său se află o piatră de marmură frumos sculptată, pe care se află următoarea inscripție în limba slavonă: Această piatră de mormânt și-a împodobit-o pentru dânsul și în timpul vieții sale Jupân Toader mare logofăt ca să fie pe mormântul său, în zilele Domnului Petru Voievod, unde singur și-a pregătit mormântul și a trecut în lăcașul de
Mănăstirea Humor () [Corola-website/Science/306903_a_308232]
-
destinată a servi ca necropolă a familiei Arbore. Lucrările de construcție au început la 2 aprilie 1502 și au fost finalizate, în același an, la 29 august, după cum atestă pisania. Deasupra intrării în biserică se află o pisanie în limba slavonă cu următorul cuprins: ""Cu voia Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, în zilele binecinstitorului și iubitorului de Hristos Domn Io Ștefan Voievod, din mila lui Dumnezeu Domn al Țării Moldovei, pan Luca Arbure, pârcălabul Sucevei, fiul bătrânului
Biserica Arbore () [Corola-website/Science/306902_a_308231]
-
baza "Imnului", "Judecata de Apoi" zugrăvită în dreapta ușii de intrare. "Asediul Constantinopolului" nu se referă la asediul turcesc, ci la cel al perșilor din anul 626 (anul 6135 conform cronologiei bizantine). Pe scena asediului se află o inscripție în limba slavonă cu următorul text: ""În 6035, Împăratul Chrosroes a purces cu perșii și cu sciții și cu libienii și cu alți rugători la idoli împotriva Constantinopolului, cu oști, în zilele Împăratului Heraclius. Rugăciunile au stârnit împotriva lor mânia Panaghiei și Dumnezeu
Biserica Arbore () [Corola-website/Science/306902_a_308231]
-
se termină la partea superioară cu un arc în acoladă decorat cu o rozetă în mijloc. În colțurile celor două timpane ale arcului se află sculptate două scuturi prevăzute cu stema familiei Arbore. Între scuturi este o inscripție în limba slavonă cu următorul text: ""Acest chivot și l-a făcut pan Luca Arbure, pârcălab de Suceava, fiul lui Arbure cel bătrân, pârcălab de Neamț, în anul 7011 (1503) aprilie 29"". Lângă mormântul ctitorului, la nivelul pardoselii, se află mormântul soției sale
Biserica Arbore () [Corola-website/Science/306902_a_308231]
-
Iuliana, care s-a și strămutat la locașurile de veci"". O altă piatră de dimensiuni mici a fost pusă de hatman probabil pe mormântul unui copil al său, decedat la o vârstă fragedă. Aici se distingea următorul fragment de inscripție slavonă: ""Acest mormânt l-a înfrumusețat pan Luca Arbure pârcălab"". Celelalte morminte au pietre funerare cu inscripții șterse. Hatmanul Luca Arbore și-a înzestrat biserica cu obiectele de cult necesare, dar și cu cărți religioase. O icoană pe lemn cu "Tăierea
Biserica Arbore () [Corola-website/Science/306902_a_308231]
-
religioase. O icoană pe lemn cu "Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul", retușată în secolul al XIX-lea, pare a fi o donație a ctitorului. Pe lângă aceasta s-a mai păstrat un manuscris al ""Faptelor Apostolilor"" cu o însemnare în limba slavonă: "Cu bunăvoia Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, s-a făcut acest Praxiu apostolesc în zilele binecredinciosului și de Hristos iubitorului Domn Io Bogdan Voievod, Domn al Țării Moldovei, prin porunca și cheltuiala robului lui Dumnezeu Luca
Biserica Arbore () [Corola-website/Science/306902_a_308231]
-
summit-ul de la Vilnius, Acordul de asociere cu Uniunea Europeană, Transnistria va cere răspicat recunoașterea independenței sale pe plan internațional. Originar din Rîbnița, Evgheni Șevciuk este văr de-al doilea cu Oleg Babenco, deputat în Parlamentul Republicii Moldova și rector al Universității Slavone din Chișinău. Pe 31 august 2015, în cadrul unei conferințe dedicată celei de-a 25-a aniversări de la formarea Republicii Nistrene, Evgheni Șevciuk a anunțat că se va căsători cu Nina Ștanski și a declarat că aceasta în scurt timp „își
Evgheni Șevciuk () [Corola-website/Science/307837_a_309166]
-
și în peretele de sud, se află două pietre de mormânt: a domnitorului Eustratie Dabija și a domniței Maria, fiica lui Dabija. Pe piatra de mormânt, frumos sculptată în marmură, a domnitorului din anul 1666, este următoarea inscripție în limba slavonă: Cea de-a doua piatră de mormânt este a domniței Maria, unica fiică a lui Dabija Vodă și a Doamnei Dafina, decedată în anul 1677, la vârsta de 15 ani. În partea superioară a pietrei este încrustată stema Moldovei, capul
Mănăstirea Bârnova () [Corola-website/Science/307927_a_309256]
-
limba greacă (de fapt o veritabilă tânguire) ocupă cea mai mare a pietrei: De asemenea, tot în pronaos, dar în partea stângă, spre peretele nordic al bisericii, se mai găsește o altă piatră de mormânt, având o inscripție în limba slavonă săpată într-un chenar jur-împrejurul pietrei. În centrul pietrei sunt flori stilizate, iar la cele patru colțuri câte o rozetă. Textul inscripției este următorul: Această piatră au făcut-o și înfrumusețat-o pan Ștefan ceașnic și cneaghina sa Agrăina pentru
Mănăstirea Bârnova () [Corola-website/Science/307927_a_309256]