1,355 matches
-
mai departe, pe o miriște întinsă mi s-au înfățișat ochilor mai mulți tractoriști care zoreau să pregătească ogorul pentru recolta viitoare. Priveau deznădăjduiți spre cer implorându-l să le dea o bură de ploaie. La îndemnul meu, norul a slobozit multașteptatele picături de apă care au umezit pământul încins și i-au răcorit pe truditori. Când soarele a ajuns la asfințit, obosit dar mulțumit, am coborât din înălțimi pentru a mă bucura de odihna nopții. Mâine voi porni din nou
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
la un loc satul însuși pare a fi un monument cultural. Atunci putem vedea TRADIȚIA ȘI CULTURA - LA EA ACASA. Nu în zadar se spune că veșnicia s-a născut la sat, deoarece aici sunt valorificate și promovate tradițiile populare. Slobozite de interdicții, după Revoluție, tradițiile au renăscut dând farmecul specific sărbătorilor de iarnă. Ansamblul STEJĂRELUL, sintetizând într-un program specific tradițiilor populare cu măști, a colindelor sau plugușoarelor, tezaurizează aceste valori pentru cei care n-au avut ocazia să le
Biblioteca - centru de documentare și informare by Valentina Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/390_a_1244]
-
înainte de ´90 chiar mult mai bine decât după. După, au început să apară contestatarii, care nu sunt mulți, dar e de ajuns, cum zice proverbul, o măciucă la un car de oale. Ei contestă propriul trecut, ca și cum ar fi fost sloboziți din cer. Pe ce teren s-au născut? Nu s-au format într-o școală? Într-o facultate? Dincolo de aceste fenomene, ce țin de prezența unor persoane izolate, sunt oameni care se preocupă. 32 Vedeți, de zeci de ani, mai
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_991]
-
înainte de ´90 chiar mult mai bine decât după. După, au început să apară contestatarii, care nu sunt mulți, dar e de ajuns, cum zice proverbul, o măciucă la un car de oale. Ei contestă propriul trecut, ca și cum ar fi fost sloboziți din cer. Pe ce teren s-au născut? Nu s-au format într-o școală? Într-o facultate? Dincolo de aceste fenomene, ce țin de prezența unor persoane izolate, sunt oameni care se preocupă. 32 Vedeți, de zeci de ani, mai
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_986]
-
posturi în funcție de merite, precum și sporirea salariilor pentru a oferi „mijloace de o viețuire cinstită și neatâmată”35. Pedepsele trupești înjositoare trebuiau interzise. Sentințele tribunalelor urmau să fie publice, la fel ca și hotărârile Adunării Obștești. Se cerea ca „toate ofisurile slobozite de ocârmuire ” să fie supuse votului Adunării. în plus, fiecare cetățean avea dreptul de a adresa jalbe acesteia. O problemă avută în vedere era și ridicarea cenzurii, ce fusese instituită de către Mihail Sturdza, precum și formarea unei gărzi cetățenești „prin toate
POLITICA SOCIALĂ A REGIMULUI CEAUȘESCU by MOȘOIU VIRGINIA () [Corola-publishinghouse/Science/91524_a_92974]
-
toate luminile. Era întuneric, liniștea mării în jur și doar luna stătea suspendată pe cer sau poate că era căzută în mare. Că nu mai știu. Ne auzeam gândurile unii altora, așteptând cu toții salutul vulcanului care, într-un târziu, a slobozit câteva scântei roșiatice de bun venit, și cam atât, semn că în seara aceea avea altceva mai interesant de făcut. Câteva ore mai târziu, cam toată lumea era adormită, pe drumul de întoarcere de la Messina în Taormina, doar el vorbea și
Portocalele roșii de Sicilia by Rodica Dinulescu () [Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
Tatăl ei n-a crezut-o și a chemat toți domnii cei mari, dându-le fiecăruia câte o bucată de "lemn de pădureț uscat în gură; la care va înfrunzi, acela i-a făcut copilul". Numai la un unchiaș "a slobozit lemnul frunze și floare". Grâul, nelipsit din alimentația ceremonială, marchează în legende simbolul lui Hristos. Pe urmă a fugit Maica Domnului cu copilul până ce-a ajuns la un om care ara - Dumnezeu a dat că grâul în ziua aceea s-
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
casă și, când vrea s-o spintece, iese din mreană o fată frumoasă (cu "ie albă ca laptele", "împănată cu flori galbene, roșii și vinete de mătase, cu cătrință ca fetele noastre, cu pieptăruț mândru, tot pene și cu părul slobozit pe spate"), care-l roagă să-i cruțe viața, întrucât a fost "rânduită de Dumnezeu să-i fie soție". Fata îi spune că este zâna apelor. Pleacă împreună unde s-a născut băiatul, "că va fi cum va rândui Dumnezeu
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
de nebunie. La ce bun, pentru cel ce este sigur de nemurire și de bucuriile ei? Omul își schimbă propria sa divinitate pe fericire. Ne vom povesti cu bucurie tot ce s-a întâmplat." Astfel, pistolul lui Kirilov și-a slobozit glonțul undeva în Rusia, dar lumea a continuat să nutrească oarbele ei speranțe. Oamenii n-au înțeles "aceasta". Nu ne vorbește deci un romancier absurd, ci un romancier existențialist. Și în cazul său saltul este emoționant, înveșmântând în măreție arta
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
al ipotezelor, vrui să mă subtilizez, depășit de vraja rea a clipei: lasă-mă să te las în mătasea misterului! Dacă el, Lepidopterul vorace, mă depista în preajma-i irizată? Poate că-și aștepta firoscos următoarea victimă: curioși de-alde mine, slobozi prin lobodă, topiți de gratuitatea Ăde-o nebunie delicioasă!) a voiajelor cu trotineta în jurul glumei finale!!! Fragedul cufăr. Cam la două-trei săptămâni, mama mă băga cu tandrețe într-un cufăr uriaș. Îmi amintesc zâmbetul ei umed, victorios, însalivat la colțurile vinovate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
cartea, a găsit locul unde era scris: 18. "Duhul Domnului este peste Mine, pentru care M-a uns să binevestesc săracilor; M-a trimis să vindec pe cei zdrobiți cu inima; să propovăduiesc robilor dezrobirea și celor orbi vederea; să slobozesc pe cei apăsați, 19. Și să vestesc anul plăcut Domnului" [s.n.]. 20. Și închizând cartea și dând-o slujitorului, a șezut, iar ochii tuturor erau ațintiți asupra Lui. 21. Și El a început a zice către ei: Astăzi s-a
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
dezlegare ale Sfântului Vasile cel Mare, toți se unesc într-o frățească rugăciune. „Spuneți-vă numele fiecare", spune părintele Antonie, în timp ce înalță rugăciuni simple și puternice, către Dumnezeu. Fiecare își spune numele. Unii mai tare, alții mai încet, dar odată slobozit cuvântul, minunea e simțită de fiecare. E un mare mister faptul că oamenii vin în pelerinaj, din toate colțurile țării și din străinătate, tocmai la Giurgeni, într-un sat ascuns, situat în partea de sud-est a județului Neamț, pe șoseaua
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
o după-amiază de vară umedă și înăbușitoare, prin anul 1972, când a venit să mă vadă, în vizită de curtoazie, noul secretar de presă al României la Bruxelles. Era foarte cald și foarte umed, iar cerul invadat de nori negri slobozea, cu mici întreruperi, ploi torențiale care se revărsau răcoritor peste oraș și împrejurimi. La ora convenită, secretara a introdus în biroul meu un tânăr înalt și slăbănog care, transpirând și de căldură, dar și de emoție, ferecat într-un costum
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
să n-o scape din mână. Yoffe s-a întors către omul ce se agățase de sacoșă și acesta, un bărbat mărunt cu o față chinuită și cu o chelie pronunțată, când în sfârșit a întâlnit privirea lui Yoffe, a slobozit în limba rusă o frază care pe mine m-a răvășit cu totul. Bietul om a spus o dată și încă o dată, întru totul extaziat: "Și eu sunt evreu!". (Sacoșa ce atârna de umărul lui Yoffe avea imprimată de ambele părți
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
răvășit relațiile sale cu evreii francezi și nici față de valurile de nedumerire stârnite (inclusiv în organele de presă) de invitația adresată unui oaspete ce trezește controverse profunde. Mitterrand era furios împotriva evreilor și, în fervoarea maniei care-l mistuia, a slobozit câteva expresii proto-antisemite, ba chiar și unele mai grave, precum acuzația că evreii francezi ar fi "agenți ai Statului Israel" în Franța. Cu trei zile înainte de aterizarea lui Arafat la Paris, Mitterrand convoacă o consfătuire menită să analizeze ipoteza dacă
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
am rămas singuri în stație și, spre norocul nostru, a sosit un taxi care era dispus să ne transporte, dar când i-am spus șoferului adresa, adică strada și numărul, omul a rămas tăcut câteva lungi secunde și apoi a slobozit o întrebare care era cât pe-aci să mă dea gata: Dar pe unde vine această adresă"? Ce era să spun? Doar nu știam pe unde vine și nu puteam să spun că nu știam. Căci dacă spuneam, deveneam suspect
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
pierise de tot. Tata fugise în Hîrtop, într-un stufăriș impenetrabil, iar mama se dusese la Viorica lui Haldan. De acolo se vedeau casa și ograda noastră ca-n palmă. Eu țineam aproape de balaur și așteptam să văd cum va slobozi flăcări cu pucioasă pe nări. Îmi era o frică mai mare ca cea cauzată de buhaiul satului, care îi scosese mațele lui Costache Andrei, văcarul. Cel cu geanta se mai oprea la cîte o casă și, cum nu era nimeni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
jos cămeșoiul ca să nu mi se vadă intimitățile. Pînă atunci nu mă prea deranja dacă se vedeau, nu înțelegeam rostul pantalonilor, dar de "peceștor" mă temeam, ca și cum acesta s-ar fi hrănit cu așa ceva. Unde-s părinții tăi? Au fugit, slobod prostia. A, deci au fugit. Hai în casă ca să-i așteptăm. Eu mă și vedeam orfan. Asta în cazul că ăstuia nu-i place și carnea de copil. O să mă duc la mămuța, bunica după mamă și după ce o s-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
sic transit gloria mundi erau înlănțuite logic și convingător. În timp ce se îmbrăca mecanic, în capul doctorului se perindau discursuri minunate, emoționante, convingătoare și foarte elevate din punct de vedere lingvistic. În oglindă s-a emoționat și cîteva lacrimi s-au slobozit pe obrajii ridați. Nu, nu trebuie să plîng. Un bărbat care plînge nu provoacă milă. Și nici nu cer milă, este sub demnitatea mea... Doctorul a fost neplăcut impresionat de gogoașa din fața ușii primarului, formată din oamenii veniți în audiență
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
eu, îmi spune soția, dar turturelele nu-s ca porumbeii... Mona mai vine și acum pe la noi, la fel de frumoasă, la fel de sperioasă. În noaptea de Sfîntul Vasile S-a întors de la cimitir pe sub un nor cît cerul de mare, cenușiu-negrui, care slobozea fără nici un efort miriade de fulgi grași, puțin cam lipicioși și deloc jucăuși. Cădeau liniștiți și se alăturau semenilor lor pentru a îngroșa stratul de omăt. John nu avea căciulă și fulgii s-au așezat în părul său bogat, reușind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
privesc cu nesaț vîrful Buchet. Încerc o pace pe care de mult n-am mai cunoscut-o. Nu vreau cafea, nu vreau apă, de fapt n-am nevoie de nimic. Afară, un izvor umple un bazin care la rîndul său sloboade o șuviță de apă în prăpastie. Se creează o muzică perpetuă, monotonă, liniștitoare. Simt cum ideile se sedimentează, cum inima capătă un ritm de ceasornic și cum mă împac cu toată lumea. Și cu cea bună și cu cea rea. O
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
la fel de dureroasă ca a voastră. Privesc oceanul din ușa numită "poarta fără întoarcere". Încerc să aud durerea și disperarea. Încerc să înțeleg revolta înăbușită de frică, moarte și sînge. Cei bolnavi erau aruncați la rechini. Copiii refuzați de cumpărători erau sloboziți pe străzile Dakar-ului. Cînd mureau, erau aruncați în locurile murdăriilor sau într-o groapă comună. Îmi vine în minte un flămînd, hoinărind pe străzi. Bolnav, ros de foame și fără speranță. Nu știe că există medicamente și nici nu-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
la 13 aprilie (7206), când Antioh Cantemir voievod este nevoit să hotărască: „Insă când a fi apă deagiuns să ajungă...morilor mănăstirii Balicăi celor doao roate vechi ce sânt în iazul de sus...câtă apă va prisosi...atâta să să sloboadă pe gârla Silitrei să îmble și celea două mori din gârla Silitrei ș-a Svintei Vineri ș-a Gălății. Iar când va fi apă numai la cele doao roate vechi a morilor Balicăi, numai acelea să îmble.” - Mai departe, domnul
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Svintei Vineri ș-a Gălății. Iar când va fi apă numai la cele doao roate vechi a morilor Balicăi, numai acelea să îmble.” - Mai departe, domnul Antioh Cantemir le hotărăște cu tărie celor de la Galata ca nu care cumva „să sloboază” - pe ascuns - apa din iazul morilor Balicăi „pe gârlă la morile Gălății.” - Auzi colo! „Să sloboază apa pe ascuns ziua sau noaptea.” Parcă ar fi fost țara în pradă, mărite Spirit, nu alta!Am mai spus noi doar că și
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
a morilor Balicăi, numai acelea să îmble.” - Mai departe, domnul Antioh Cantemir le hotărăște cu tărie celor de la Galata ca nu care cumva „să sloboază” - pe ascuns - apa din iazul morilor Balicăi „pe gârlă la morile Gălății.” - Auzi colo! „Să sloboază apa pe ascuns ziua sau noaptea.” Parcă ar fi fost țara în pradă, mărite Spirit, nu alta!Am mai spus noi doar că și călugării sunt oameni...Si deci au aceleași purtări, dar sub masca cucerniciei... - Mărite Spirit, te rog
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]