1,313 matches
-
să recunoască statul pe care deja juraseră cehii, deoarece se temeau că, în țările Coroanei boeme, vor ajunge ca minoritate sub stăpânire cehă. În Transleithania, naționalitățile nemaghiare nu s-au putut coaliza, deși erau (sub)reprezentate în Dieta Ungariei. Însă slovacii, românii și croații nu doreau să trăiască mai departe sub autoritate maghiară. O ieșire din această situație confuză din punct de vedere politic și juridic putea fi găsită la fel de puțin în timpul războiului ca înainte de 1914. La 16 octombrie 1918, la
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
desfacă toate legăturile politice cu țările austriece. Problema naționalităților Cisleithaniei nu putea fi însă separată de aceea a Transleithaniei: croații din Dalmația austriacă voiau să fondeze statul slavilor de sud împreună cu croații ungurești, cehii austrieci voiau să creeze Cehoslovacia cu slovacii ungurești. Încercarea prin "Manifestul Popoarelor" de a face posibilă o nouă ordine a Dublei Monarhii Imperiale și Regale sub conducerea măcar nominală a Casei de Habsburg-Lorena era astfel sortită eșcului. Dorințele naționale erau cu mult mai puternice decât resturile loialității
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
s-au văzut abandonate tentativelor de asimilare. Începând cu 1875, sub Ministerpräsident-ul Kálmán Tisza (1875-1890), a fost condusă o riguroasă politică de maghiarizare "pentru a face unguri din toți ne-ungurii în 40 de ani". Încă din anul 1848, membrii slovaci ai Parlamentului maghiar au luat inițiativa de a se ridica, sprijinindu-l pe împărat, împotriva politicii de maghiarizare. O declarație intitulată „Cererile națiunii slovace“ a fost înaintată împăratului și guvernului național revoluționar maghiar. Se susținea federalizarea Ungariei, constituirea unei unități
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
egale celorlalți aleși în Dieta Ungariei. În aceste condiții, maghiarii și-au văzut pusă în pericol puterea în Ungaria de Sus, cum numeau atunci Slovacia de astăzi, și au reacționat prin legea marțială și prin ordine de arestare împotriva conducatorilor slovaci. În Viena și în Boemia s-au format guverne slovace în exil, însă speranțele slovacilor au fost înșelate. După revoluție, Ungaria și-a pătrat administrația centralizată. Compromisul din 1867 a lăsat în întregime minoritățile la discreția politicilor de maghiarizare ale
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
pericol puterea în Ungaria de Sus, cum numeau atunci Slovacia de astăzi, și au reacționat prin legea marțială și prin ordine de arestare împotriva conducatorilor slovaci. În Viena și în Boemia s-au format guverne slovace în exil, însă speranțele slovacilor au fost înșelate. După revoluție, Ungaria și-a pătrat administrația centralizată. Compromisul din 1867 a lăsat în întregime minoritățile la discreția politicilor de maghiarizare ale Budapestei. Între 1881 și 1901, slovacii nu au avut nici un reprezentant în parlamentul ungar și
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
s-au format guverne slovace în exil, însă speranțele slovacilor au fost înșelate. După revoluție, Ungaria și-a pătrat administrația centralizată. Compromisul din 1867 a lăsat în întregime minoritățile la discreția politicilor de maghiarizare ale Budapestei. Între 1881 și 1901, slovacii nu au avut nici un reprezentant în parlamentul ungar și chiar și după aceea erau reprezentați în proprție mai mică decât proporția slovacilor în ansamblul populației Transleithaniei. Încercările Budapestei dinainte și din timpul Primului Război Mondial de a contracara prin concesii naționalismul în
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
din 1867 a lăsat în întregime minoritățile la discreția politicilor de maghiarizare ale Budapestei. Între 1881 și 1901, slovacii nu au avut nici un reprezentant în parlamentul ungar și chiar și după aceea erau reprezentați în proprție mai mică decât proporția slovacilor în ansamblul populației Transleithaniei. Încercările Budapestei dinainte și din timpul Primului Război Mondial de a contracara prin concesii naționalismul în expansiune al sârbilor și al românilor au venit prea târziu. Riguroasa politică de maghiarizare, care a avut succes în special în rândul
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
("Hei, slavi") este un imn dedicat popoarelor slave. Primele versuri au fost scrise în 1834 de Samuel Tomášik, sub titlul Hej, Slováci ("Hei, slovaci"), iar de atunci a fost folosit că imn al mișcării panslave, imn al mișcării de educație fizică și politica Sokol, imn național al RSF Iugoslavia și imn tranzițional al Uniunii Statale a Șerbiei și Muntenegrului. Cântecul este considerat a fi
Hej Sloveni () [Corola-website/Science/317102_a_318431]
-
folosit că imn al mișcării panslave, imn al mișcării de educație fizică și politica Sokol, imn național al RSF Iugoslavia și imn tranzițional al Uniunii Statale a Șerbiei și Muntenegrului. Cântecul este considerat a fi al doilea imn neoficial al slovacilor. Melodia este inspirată din Mazurek Dąbrowskiego, care a fost de asemenea imnul național al Poloniei din 1926, dar este mult mai lent și mai accentuat. Textele originale în diferitele limbi slave sunt următoarele: Hej, Slováci, ešte naša slovenská reč žije
Hej Sloveni () [Corola-website/Science/317102_a_318431]
-
s-a declanșat o răscoala țărănească, violență, antipoloneza și antisemită (fiind multe comunități evreiești în zona). Mulți polonezi au lăsat sub administrare pământuri în timp ce aveau alte ocupații. Armata austriacă a intervenit militar și a ocupat Cracovia. Alte grupuri naționale precum slovacii, românii sau sârbii abia dacă erau recunoscute. Între timp, un alt grup inceaeca să-și evidențieze identitatea națională: italienii din Regatul Lombardo-Venețian, unde se dezvoltase o cultură proprie italiană. Austriecii se bazau pe lideri locali. Nu există o opresiune sau
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
secol. În cazul Cehiei, se cerea că Boemia, Moravia și Silezia să constituție o singură entitate politică și să aibă un parlament comun. Sunt enunțate idei ale intelectualilor, potrivit cărora există și se manifestă o solidaritate a Țărilor Cehe cu slovacii. Austriecii au fost obligați să formeze un nou guvern, să elaboreze o nouă constituție -Constituția Pillersdorf și astfel intră în vigoare pentru țările conduse în mod direct de împărat. S-a creat un parlament, iar împăratul își menținea prerogativele importante
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
Croației. Armata croată a fost înfrântă de cea maghiară, iar la sfârșitul lunii septembrie 1848, croații au fost forțați să se retragă la Viena. Pe poziții de aliați ai habsburgilor în mod indirect au fost românii din Transilvania, sârbii și slovacii care se temeau de o deznaționalizare. Maghiarii nu recunoșteau existența minorităților. Austriecii au așteptat să înfrângă revoluțiile pe rând. Prima oară au înfrânt revoluția din Țările Cehe unde nu erau multe forțe mobilizate, iar timp de o săptămâna, în iulie
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
Nu s-a respectat folosirea limbii naționale în justiție, pe lângă biserici. La început partidele politice ale naționalităților au respins dualismul și au boicotat alegerile. După ce au renunțat la boicot, rezultatele au fost slabe din cauza maghiarizării. Deși circumscripțiile erau locuite de slovaci, intrau reprezentanți ai partidelor maghiare în parlament. Ideea care pare să câștige cei mai mulți adepți este aceea a creării unui regat în interiorul monarhiei habsburgice care să-i concentreze pe toți slavii de sud, adică slovenii, croații, sârbii. Unul dintre cei care
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
Ferdinand. El este la începutul secolului XX în fruntea unei grupări, Cercul de la Belvedere - adepții politici ai lui Franz Ferdinand, care veneau din foarte multe naționalități. Printre adepții lui se află și români - Aurel Popovici și Alexandru Vaida-Voevod. Erau și slovaci, sârbi. Franz Ferdinand era destul de ostil maghiarilor și susținător al cauzei slavilor. În rândul acestor adepți e Aurel C. Popovici, care susține ideea unei federalizări a Austro-Ungariei. Franz Josef a considerat că dualismul este formulă ideală și că orice modificare
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
Germania. Acest lucru ajută diasporele coloniale să se potrivească mai mult în națiunile actuale. Germania are cel mai mare grup de strămoși auto-raportați în Statele Unite. Alte etnii europene incluse sunt românii, olandezii/flamanzii, lituanienii, letonii, iugoslavii, grecii, maghiarii, portughezii, cehii, slovacii, Australienii și Noua Zeelandezii. Putem adăuga la strămoșii spanioli, inclusiv Isleños din Louisiana și Hispanos de sud-vest, majoritatea albilor spanioli sunt catalogați imediat ca fiind mexicani, portoricani și origini cubaneze. Potrivit din 2008 ACS, există 1,573,530 arabo - americani
Demografia Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/319619_a_320948]
-
(în ) este un sat în districtul Békéscsaba, județul Békés, Ungaria, având o populație de de locuitori (2011). Conform recensământului din 2011, satul avea de locuitori. Din punct de vedere etnic, majoritatea locuitorilor (%) erau maghiari, cu o minoritate de slovaci (%). Apartenența etnică nu este cunoscută în cazul a % din locuitori. Nu există o religie majoritară, locuitorii fiind persoane fără religie (%), luterani (%) și reformați (%). Pentru % din locuitori nu este cunoscută apartenența confesională.
Telekgerendás () [Corola-website/Science/319805_a_321134]
-
sârbi au luat parte activă la lupta pentru alungarea inamicului de pe pământul țării. După izbucnirea războiului, în rândurile armatei austriace din Balcani au avut loc dezertări dese. În timpul campaniei din 1914, 35.000 de soldați slavi (sârbi, croați, cehi, sloveni, slovaci) dar nu numai, au dezertat din armată austro-ungară. Un mare număr dintre aceștia au ajuns să lupte în rândurile trupelor sârbe și mai apoi au luptat împotriva forțelor Puterilor Centrale. Această problemă a existat însă și în rândurile armatei sârbe
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
cărare” (a oilor) (vezi „pârtie”), "kurnota" „oaie cu coarne” (vezi „cornuta”), "košár" „cosar”, "murgaňa"/"murgaša" „oaie cu lâna de culoare închisă” (vezi „murg”), "puțiră"/"putyra" „puțină” (cu rotacismul „n” > „r”), "strunga"/"strunka" „strunga” sau "žinčica" „jintița”. Lucrările istoricilor cehi sau slovaci asupra ținutului Vlahiei morave, presupun că grupuri de pastori români s-ar fi așezat acolo în secolele XIV-XVII, fiind plecați fie din România de azi (Transilvania, Banatul sau Crișana) fie din zona Timocului... O altă ipoteză apare într-o cronică
Vlahia Moravă () [Corola-website/Science/319070_a_320399]
-
zona lor de origine și de perioada exactă a stabilirii lor în zonă, vlahii din Moravia s-au integrat în regatele ceh și maghiar (din care făcea parte Slovacia), devenind, pe planul religios, catolici, ca și vecinii lor cehi și slovaci. Ei au fost cu precădere pastori și negustori migratori între Imperiul româno-german, Polonia, Transilvania și Balcani. Încetul cu încetul și-au pierdut limba, păstrând în ziua de astăzi doar câteva cuvinte din domeniul păstoritului, și anumite specificități culturale, culinare și
Vlahia Moravă () [Corola-website/Science/319070_a_320399]
-
se ridica la 1810 locuitori. Majoritatea locuitorilor erau huțuli (64,48%), cu o minoritate de evrei (20,94%), una de ruteni (9,94%), una de polonezi (1,22%) și una de români (2,54%). Alte persoane s-au declarat: cehi/slovaci (1 persoană), germani (8 persoane), ruși (6 persoane) și turci (1 persoană). Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor erau ortodocși (70,39%), dar existau și mozaici (21,1%), romano-catolici (2,54%), greco-catolici (5,64%). Alte persoane s-au declarat
Putila () [Corola-website/Science/315662_a_316991]
-
persoane). În anul 1930, populația orașului Rădăuți era de 16.788 locuitori, dintre care 5.910 români (35,20%), 5.611 evrei (33,42%), 4.615 germani (27,48%), 238 ruteni, 184 polonezi, 109 ruși, 36 unguri, 17 cehi și slovaci, 10 țigani, 6 armeni, 5 bulgari, 3 turci, 1 grec, 42 de alte naționalități și 1 de etnie nedeclarată. Din punct de vedere al religiei, populația era alcătuită din 5.923 ortodocși (35,28%), 5.647 mozaici (33,53%), 4
Templul Mare din Rădăuți () [Corola-website/Science/316574_a_317903]
-
În anul 1930, populația satului Ițcani-Gară era de 1.708 locuitori, dintre care 592 germani (34,66%), 413 evrei (24,18%), 403 români (23,59%), 124 ruteni (7,25%), 102 polonezi (5,97%), 46 ruși (2,69%), 19 cehi și slovaci, 6 unguri, 2 sârbi, croați sau sloveni și 1 armean. După religie, locuitorii satului erau grupați astfel: 534 romano-catolici (31,26%), 414 mozaici (24,23%), 411 ortodocși (24,06%), 180 evanghelici (luterani) (10,53%), 160 greco-catolici (9,36%) și 9
Biserica Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Ițcani () [Corola-website/Science/316615_a_317944]
-
de 17.028 locuitori, dintre care 10.440 români (61,31%), 3.522 evrei (20,68%), 2.009 germani (11,79%), 433 polonezi (2,54%), 207 ruși, 173 ruteni, 85 armeni, 57 unguri, 42 țigani, 17 bulgari, 14 cehi și slovaci, 9 găgăuzi, 1 grec, 1 sârb, croat sau sloven, 7 de alte neamuri și 11 de etnie nedeclarată. După religie, locuitorii orașului erau grupați astfel: 10.314 ortodocși (60,57%), 3.533 mozaici (20,74%), 2.173 romano-catolici (12,76
Biserica Sfântul Ioan Nepomuk din Suceava () [Corola-website/Science/316633_a_317962]
-
sub numele Kurt Ruebner la Bratislava, în Slovacia, pe atunci în Republica Cehoslovacă, într-o familie de evrei germanofoni. Nu a apucat să învețe decât 9 clase (8 într-o școală germană, și clasa a 9-a într-un gimnaziu slovac), fiind nevoit să-și întrerupă studiile liceale din cauza "legilor rasiale" contra evreilor introduse de regimul fascist slovac și a început să lucreze ca electrician. După o pregătire profesională, ideologică și fizică în cadrul mișcării de tineret sionist socialist Hashomer Hatzair, în
Tuvya Ruebner () [Corola-website/Science/315090_a_316419]
-
evrei germanofoni. Nu a apucat să învețe decât 9 clase (8 într-o școală germană, și clasa a 9-a într-un gimnaziu slovac), fiind nevoit să-și întrerupă studiile liceale din cauza "legilor rasiale" contra evreilor introduse de regimul fascist slovac și a început să lucreze ca electrician. După o pregătire profesională, ideologică și fizică în cadrul mișcării de tineret sionist socialist Hashomer Hatzair, în aprilie 1941, a emigrat cu ajutorul organizației sioniste de asistență „Aliyat Hanoar” [Emigrația (spre Palestina) a Tineretului], împreună cu
Tuvya Ruebner () [Corola-website/Science/315090_a_316419]