1,517 matches
-
bucuri, mai ales că ciobanul te ia la stână și te omenește. După masă, ieși în curte ca să admiri peisajul și, în drum, dai peste un alt câine pe care îl îndepărtezi, aruncând cu un băț spre el. Câinele pleacă smerit, în timp ce, aflat în preajmă, ciobanul încremenește și abia mai poate vorbi: „Ăsta nu era câine. Era chiar un lup”; 5) Deschis. Puțin recomandabil, este tipul de final „în coadă de pește”. Cititorul vrea lucruri clare și nu acceptă șaradele, textele
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
și Încuietorile lor s-au făcut zob, drugii de fier s-au rupt și au căzut la pământ și toate s-au deschis. Domnul Isus Cristos a venit cu blândețe, Înconjurat de aura strălucitoare a luminii de sus, măreț și smerit, purtând În mâini un lanț. El Însuși a legat strâns gâtul Satanei, apoi mâinile la spate, l-a azvârlit În tartar, i-a pus piciorul sfânt peste grumaz și i-a zis: Toată vremea aceasta ai făcut multe rele; n-
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
colț când pe alt colț Au ajuns să rupă gratii ruginite-a unei bolți Și pe-a degetelor vârfuri în etacul tăinuit Intră - unde zidul negru într-un arc a-ncremenit. Ci prin flori întrețesute, printre gratii luna moale Sfiicioasă și smerită și-au vărsat razele sale; Unde-ajung par văruite zid, podele, ca de cridă, Pe-unde nu - părea că umbra cu cărbune-i zugrăvită. Iar de sus pîn-în podele un painjăn prins de vrajă, A țesut subțire pânză străvezie ca o
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
IV Astfel vine-n toată noaptea sburător la al ei pat. Se trezi din somn deodată de sărutu-i fermecat; Și atuncea când spre ușă el se-ntoarce ca să fugă, Ea-l oprește-n loc cu ochii și c-o mult smerită rugă: O rămâi, rămâi la mine, tu cu viers duios de foc, Sburător cu plete negre, umbră fără de noroc Și nu crede că în lume, singurel și rătăcit, Nu-i găsi un suflet tânăr ce de tine-i îndrăgit. Otu
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
îi vedem pe toți munciți, Făr-a ști să spunem care ar fi mai nenorociți... Unul e în toți, tot astfel precum una e în toate, De asupra tuturora se ridică cine poate, Pe când alții stând în umbră și cu inima smerită Neștiuți se pierd în taină ca și spuma nezărită - Ce-o să-i pese soartei oarbe ce vor ei sau ce gîndesc?... Ca și vîntu-n valuri trece peste traiul omenesc. Fericească-l scriitorii, toată lumea recunoască-l... Ce-o să aibă din acestea
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
întrebi numai cu ochii: Mă iubești tu? Spune drept! Ași! abia ți-ai întins mâna, sare ivărul la ușă, E-un congres de rubedenii, vre un unchiu, vre o mătușă... Iute capul într-o parte și te uiți în jos smerit... Oare nu-i în lumea asta vr-un ungher pentru iubit? Și ca mumii egiptene stau cu toții-n scaun țepeni, Tu cu mînile-ncleștate, mai cu degetele depeni, Mai sucești vre o țigară, numeri fire de musteți Și-n probleme culinare te
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
la Manila sau să mă duc iarăși în Japonia și să mă lupt. Dar de un lucru sunt încredințat. În curând Domnul îmi va arăta limpede răspunsul Lui. Iar când Domnul îmi va arăta răspunsul, eu am să mă supun smerit. Am scris că faptele mele sunt nesăbuite. Mă întorc din nou în Japonia unde creștinii sunt persecutați și asupriți. Fără îndoială că în ochii altora, această faptă este o neghiobie. Când au auzit prima dată de planul meu, japonezii surghiuniți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Eu îi zâmbesc și-l rog șoptit, să mai colinde-o dată. Privirile i se-aprind de bucurie muta Și-mi spune blând încetișor- fetița mea asculta! Cândva, de mult din cerul sfânt, de dincolo de stele, În chip de copilaș smerit și drag inimii mele, A coborât la noi Isus cu pace și-ndurare, Ne-a împăcat cu Tatăl și ne-a dat în dar iertare. Sunt treaza, e noapte târziu, pe cer e-atât de frumos, Văzduhul leagănă cântec, în
Colind?torul by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83252_a_84577]
-
calea, luați orice piedică din calea poporului Meu! 15. Căci așa vorbește Cel Prea Înalt a cărui locuință este veșnică și al cărui Nume este sfînt. "Eu locuiesc în locuri înalte și în sfințenie; dar sunt cu omul zdrobit și smerit, ca să înviorez duhurile smerite, și să îmbărbătez inimile zdrobite. 16. Nu vreau să cert în veci, nici să țin o mînie necurmată cînd înaintea Mea cad în leșin duhurile, și sufletele pe care le-am făcut. 17. Din pricina păcatului lăcomiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
din calea poporului Meu! 15. Căci așa vorbește Cel Prea Înalt a cărui locuință este veșnică și al cărui Nume este sfînt. "Eu locuiesc în locuri înalte și în sfințenie; dar sunt cu omul zdrobit și smerit, ca să înviorez duhurile smerite, și să îmbărbătez inimile zdrobite. 16. Nu vreau să cert în veci, nici să țin o mînie necurmată cînd înaintea Mea cad în leșin duhurile, și sufletele pe care le-am făcut. 17. Din pricina păcatului lăcomiei lui, M-am mîniat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
strigă abatele, întinzând din nou brațul. Tânărul său confrate fu străbătut de un tremur. Vorbind către Balamber, Canzianus îl imploră: — Cruță-l, te rog. Nu e decât un biet nebun. Mintea lui e întunecată, dar, în realitate, e... un om smerit... un om bun. Balamber întinse un braț și-l opri pe prietenul său, care ridicase deja sabia să lovească; punând apoi mâinile în șolduri, râse: — Bun? Vrea să vă vadă morți pe toți! Canzianus scutură din cap: — Nu. Nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se scutură-n iarnă. La porți bat neîncetat negustorii de suflete. Dincolo de ziduri se aude Wagner. Îngerii aud tremurând și se zbat lăcrimând Peste noaptea în care rugăciunea e vie. Clopotele își scutură praful și rugina Sub privirile orașului, mistuitoare Smerite, corozive cerșind mântuirea. Arhanghelii cântă din nou, renăscuți de Martorii nașterii coloanei a opta. La porți se roagă neîncetat Negustorii de suflete pentru Însănătoșirea îngerilor. două necunoscute am tresărit când ți-am văzut noul geamantan. de mult visai noi destinații
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
de-așezat pe umărul drept avan despletit oglindă opacă printre firidele umblătoare ale mării cu-o mână atinsese o fărâmă de cer cu cealaltă fura trepte spre adânc mințind de a nu-i fi spus nimeni că veșnicia poartă chip smerit îl vedeam o dimineață care-a uitat să se facă deoparte îngerul plângea așa te-am clădit? fiecare pasăre pe limba ei se înalță zidurile se clatină viața dă cu tine de pământ doar cât să te aduni din cioburi
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
acela de furie oarbă, am strigat: Oh, Aidan! M-a copleșit un potop de lacrimi și am început să tremur de frustrare, de neputință și de o dorință sfâșietoare. Câteva clipe mai târziu, mi-am șters lacrimile și am zis smerită „Iartă-mă“. Am spus „Iartă-mă“ fiecărei fotografii a lui Aidan din apartament. Nu era vina lui că biroul lui Neris Hemming nu lucra duminica. Și era sărbătoare weekendul ăsta, așa că probabil n-aveau să fie nici mâine acolo. O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
eu, jucându-mă doar cu gândul că îl chinuisem puțin pe inginerul acela. Am preferat să tac. Tăcere încordată, ca un țipăt continuu. Ajunseserăm în fața bisericii. Fostei biserici. Doar turlele, pridvorul cu frumoșii stâlpi și aerul acela de tainică și smerită măreție din preajma oricărui sfânt lăcaș te copleșeau cu frumusețea năruită, batjocorită acum, a bisericii de odinioară. Mirosea a grajd, a siloz de cartofi, a cereale putrezite, fermentate, un aer greu, coborât, nefiresc în curățenia ninsorii care tot cădea. Doi țigani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
deschizătoare de porți de liniște, împăcare și bucurii. Ruga aceea din străfundul ființei tale, adevărată pentru că este ruga vieții tale. Prin care viața ta se roagă Domnului fără trufie, fără deznădejde, fără a se simți în vreun fel umilită, scarandivită. Smerita rugă a împlinirii când nu-i ceri ceva Domnului, ci doar îi mulțumești și-i spui tot ceea ce nu te-ai rușina să le spui și oamenilor. Rugăciunea, m-a învățat Biblioteca, este libertatea supunerii depline, a mersului tău liber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
neamului, într-un moment istoric de jalnică rătăcire, de înstrăinare și îndepărtare de măreția faptelor părinților noștri și de Învățătura Domnului Iisus Hristos Cel răstignit pe Cruce pentru păcatele și pentru izbăvirea noastră. Jertfa lor trebuie continuată prin fapte și smerite îngenunchieri întru cinstirea sacrificiului lor, cu gândul la Dumnezeu. Să nu amânăm rugăciunea. Numai astfel vom merita și noi sacrificiul celor căzuți și ne vom putea numi legionari. Altfel, nu mai ești tu cel dorit. Dacă viața insului nu-i
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
și azi pe cei ce au uitat vechile torturi. La fel și unii slujitori ai Bisericii, „drumeți”, nu apostoli ci meseriași. Iată ce se petrece la o înmormântare din Bacău în luna iunie 2013. Familia unui decedat, buni creștini și smeriți, la înmormântarea defunctului, invită mai mulți preoți de mir și un preot monah. La prezentarea acestuia, unul din preoții de mir rostește: „ce caută legionarul acesta printre noi?” Această nălucă de preot, pierdut, cu nările și gura înspumate de legionarofobie
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
lua gustarea respectivă, cel mai târziu la 7 să fim în fața primăriei, de unde urma să plecăm spre lăcașul istorie. După făgăduielile de rigoare din partea noastră, însoțite de: "Să n-aveți nici o grijă, don' profesor", am trecut în camere și, foarte smeriți, am început să ne pregătim de culcare. Dar n-a apucat să plece bine suplinitorul, că Ionaș Moscu, împreună cu Costache Rădulescu și Nicu Marinescu, începură să ne deschidă ușile, cu ispititoarea invitație: ― Hai, mă, să dăm o raită prin oraș
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
nevestele voastre, dînd cinste femeii ca unui vas mai slab, ca unele care vor moșteni împreună cu voi harul vieții, ca să nu fie împiedicate rugăciunile voastre. 8. Încolo, toți să fiți cu aceleași gînduri, simțind cu alții, iubind ca frații, miloși, smeriți. 9. Nu întoarceți rău pentru rău, nici ocară pentru ocară, dimpotrivă, binecuvîntați, căci la aceasta ați fost chemați: să moșteniți binecuvîntarea. 10. "Căci cine iubește viața, și vrea să vadă zile bune, să-și înfrîneze limba de la rău, și buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85040_a_85827]
-
cel mare, veți căpăta cununa, care nu se poate veșteji, a slavei. 5. Tot așa și voi, tinerilor, fiți supuși celor bătrîni. Și toți, în legăturile voastre, să fiți împodobiți cu smerenie. Căci "Dumnezeu stă împotriva celor mîndri, dar celor smeriți le dă har." 6. Smeriți-vă dar sub mîna tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea Lui, El să vă înalțe. 7. Și aruncați asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El însuși îngrijește de voi. Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85040_a_85827]
-
convenționale, de vreo casă vieneză după fotografii: tatăl, mama, Drăgănescu însuși, un frate mort tânăr și surorile când erau domnișoare. Galerie proaspătă de familie cu aere vechi din cauza modei așa cum era purtată de bravii mahalagii și a pozelor înfipte și smerite. Păreau de acum o sută de ani, cu atlazurile rochiilor, cu lanțurile de ceasornic și brățăriie, cu pieptănăturile ticluite și cu aerul acela sperios. Mâinile, firește, erau împreunate pe ceintura taliei scurte. Drăgan, bătrânul, era roșcovan, zdravăn și mojicos. Mini
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Dumnezeul lor este pîntecele și slava lor este în rușinea lor și se gîndesc la lucrurile de pe pămînt. 20. Dar cetățenia noastră este în ceruri, de unde și așteptăm ca Mîntuitor pe Domnul Isus Hristos. 21. El va schimba trupul stării noastre smerite, și-l va face asemenea trupului slavei Sale, prin lucrarea puterii pe care o are de a-Și supune toate lucrurile. $4 1. De aceea, prea iubiții și mult doriții mei frați, bucuria și cununa mea, rămîneți astfel tari în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85090_a_85877]
-
pe care L-a pus Dumnezeu să locuiască în noi, ne vrea cu gelozie pentru sine. 6. Dar, în schimb ne dă un har și mai mare. De aceea zice Scriptura: "Dumnezeu stă împotriva celor mîndri, dar dă har celor smeriți." 7. Supuneți-vă dar lui Dumnezeu. Împotriviți-vă diavolului, și el va fugi de la voi. 8. Apropiați-vă de Dumnezeu, și El Se va apropia de voi. Curățiți-vă mîinile, păcătoșilor, curățiți-vă inima, oameni cu inima împărțită! 9. Simțiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85097_a_85884]
-
inima de bucurie în toate necazurile noastre. 5. Căci și după venirea noastră în Macedonia, trupul nostru n-a avut nici o odihnă. Am fost necăjiți în toate chipurile: de afară lupte, dinlăuntru temeri. 6. Dar Dumnezeu, care mîngîie pe cei smeriți, ne-a mîngîiat prin venirea lui; 7. și nu numai prin venirea lui, ci și prin mîngîierea cu care a fost mîngîiat și el de voi. El ne-a istorisit despre dorința voastră arzătoare, despre lacrimile voastre, despre rîvna voastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85045_a_85832]