1,238 matches
-
dincolo de Jijia, era un întuneric de îți băgai degetele în ochi. Fiecare pas a devenit o adevărată aventură. Dealul Dorohoiului, lung cât o pomană țigănească - dimineața plin de evrei care te întreabă: „Ce ai de vânzare?” - acum era scufundat în smoală. Mergeau pipăind parcă drumul... ― Todiriță băiete, ne va fi greu până ajungem la Crâșma din drum. Pe urmă a fi mai ușor, fiindcă am călcat de atâtea ori șleahul încât știm fiecare piatră... ― Cu răbdarea treci marea. Așa că nu avem
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
și ude, dar nu-și rupsese nimic. Se ridică în capul oaselor gâfâind. Privi în jur, căutând să zărească raza de lumină a lanternei pierdute. Întunericul era de nepă truns, nu vedea nimic, era înconjurat de o beznă neagră ca smoala. Se auzea doar zgomotul picăturilor rare ce se scurgeau de pe copaci, căzând pe covorul de frunze uscate de pe jos. În rest, liniște de mormânt, până și vântul încetase să mai bată. Peste țiuitul care înce puse să-i sune în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
moșul, dând drumul brațului lui Cristian. Brusc, bezna pădurii redeveni de nepătruns. Ca și cum cineva acționase un buton ascuns, lumina verzuie dispăruse dintr-o dată. Inspectorul nu mai vedea nimic acum. Se simțea de parcă ar fi căzut într-un cazan plin cu smoală. Nu te speria! auzi de alături vocea șoptită a lui Calistrat. Sunt aici, dacă se repede, te feresc eu. Încet, ochii i se obișnuiau cu întunericul și începu și el să distingă câte ceva în jur. Luna strălucea deasupra lor dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mult decât sigur că acel ceva se oprise la intrare și continuase să-l pândească dinăuntru. Pentru numele lui Dumnezeu, ce se întâmplase acolo? Ce urma să-i povestească lui Mihailovici? Practic, nu văzuse nimic. În afară de fumul acela negru ca smoala, nu putea spune că fusese vorba de ceva palpabil. Fum? Nici măcar atât nu putea afirma cu mâna pe inimă. Nu simțise vreun miros, nici în peșteră și nici afară. Și atunci, despre ce era vorba? Oare asta încerca Calistrat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
supere. Nu vii cu mine să vă fac cunoștință, sau vă cunoașteți deja? Oare cine-mi oprea cuvintele la porțile buzelor? Nici să mă mișc nu puteam. Mă cuprinsese o amorțeală ciudată, de parcă urma să leșin. Devenisem o statuie de smoală ce se scurgea spre pământ cu mintea fugită de-acolo. Ea nu se supără că nu-i răspund și continuă împăciuitor: Bine, lasă că avem timp să mai vorbim. Aaa... era să uit. În ce clasă ai nimerit? “A”... cred
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
afară, Să văd drumu-nzăpezit Și fulgii cum zboară. Mare a fost surpriza mea, Privind spre ogradă, Să văd proaspăt înălțat Un om de zăpadă! Avea ochii din tăciuni Și pe cap o oală Iar din câlți avea perciuni Mâzgăliți cu smoală. Un ardei în loc de nas Roșu ca mărgica Și să-l sprijine la pas Avea măturica. Tata, mândru făurar Mă chema-n ogradă Să-mi ofere mie-n dar Omul de zăpadă! Ei, ce spuneți acum? V-am convins că am
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
Ce fel? o impresionasem atât de puternic, sau...? Ce-o fi gândind despre mine? La dracu, aș fi putut să-i fac cunoștință. Hm! nu era urîtă! Avea niște ochi de te băga în răcori... Și păr cu reflexe ca smoala... Unde mai văzusem asemenea ochi? Chiar trupul... M-da, era mlădie, bine construită. Sânt sigur că am mai zărit cândva perechea asta de ochi. Cred că din cauza acestor ochi îmi pierdusem cumpătul în fața ei, eu care ― orice s-ar spune
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ușii iar până la culcare ronțăiau pe inima goală câte un cățel din producția anuală. Între timp, bărbații jucau șah. Acolo am auzit odată zicala „cade în picioare ca pisica“. Prin urmare, pisicile rămâneau pe acoperiș până bine după asfințit, pentru că smoala se îmbiba de căldură. Când se ridicau să plece, numai ce nu le pleoscăia sub picioare. Stăteam pe trepte așteptând să se însereze și să vină în pod. Aveau voie să urce pe acolo, ca locatarii, pentru că ele stârpeau șobolanii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
cel mai tare că acesta era rezultatul muncii sale. Odată cu sfârșitul sezonului, tanti Amália nu prea mai avea multe de făcut pe mal. Plivea doar lichenii gata să se răspândească peste tot, revopsea literele roșii de pe tăblițe și ungea cu smoală toate bărcile. Apoi, după-amiaza, își făcea de lucru prin jurul meu, scutura macrameurile, așeza mai încolo vaza, trebăluia prin casă, amintind mereu de Testament. Mai cu seamă de cel Nou, dar și din cel Vechi mai știa una, alta, mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
fie un vierme așezat acolo de către broaștele-care-spionează-pentru dușmanii-tăi, unele dintre ele au niște teci de piele la centură, e e în care poartă viermi modificați genetic să poată roade merele tale și să le schimbe conținutul lor auriu curgător în smoală urât mirositoare, ai grijă, nu mânca fructul cu gaură de vierme, păzește-te de dușmanii tăi, care sigur s-au gândit să te și otrăvească, mai bine curăță de data asta un dovleac, fă-ți o plăcintă din el, tu
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
cu cerșetori, cu amputați, cu amenințătoarele coșmaruri din copilărie. caută în faldurile hainelor dragostei tale compasul cu nas de smarald, așează-l cu acușorul pe chelia primului ticălos întâlnit și trasează un cerc care să-i cuprindă pe toți ceilalți. smoală încinsă se va naște dintr odată pe pieile lor nespălate și într-o clipă carnea lor va sfârâi. nouă în al patrulea loc: șașiul trebuie lăsat în pace, e un needucat. tu ai înțeles că vederea dublă înseamnă să vezi
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
că monstrul mitologic cu nas lung, Tengu, scotea un țipăt înspăimântător. Dintr-o dată, Mitsuhide își aminti povestea pe care o auzise de la preot despre altarul zeului focului. În mintea lui, și-l imagină pe Tengu umblând pe cerul negru ca smoala. Tengu devorează focul, apoi își ia zborul în cer. Un Tengu uriaș și alții mai mici, fără număr, se transformă în foc și încalecă vântul negru. Când focurile cad pe pământ, altarul zeului focului se transformă imediat într-un rug
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
guvernatorul și fiul său fură răniți. Cu efectivul redus la jumătate, fură nevoiți să se retragă. — Încercați să ajungeți la Templul Myokaku! Ne vom uni forțele cu Seniorul Nobutada! Deasupra acoperișului enorm al Templului Honno se vedea fum negru ca smoala, învălătucindu-se ca niște nori de furtună. Oare forțele atacante ale clanului Akechi, vasalii lui Nobunaga sau Nobunaga însuși dăduse foc templului? Domnea un asemenea haos, încât nimeni nu-și dădea seama. Fumul începu să iasă și din templul exterior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
direcția vântului. În sfârșit, privi spre Râul Yodo. Luminițele care se legănau în vânt trebuia să fi fost ale propriilor lui bărci de patrulare. Linia ondulată a marelui râu părea albă, câtă vreme munții de dincolo de ea erau negri ca smoala. Bolta cerească largă se întindea peste râu, spre îndepărtatul estuar marin de la Amagasaki. În timp ce ochii lui Mitsuhide priveau în acea direcție, aproape ca și cum ar fi trimis fascicule de lumină, se întrebă: „De ce e capabil Hideyoshi?“ Apoi strigă, pe un ton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
-te și spune-i imiediat lui Hikojiro că batalionul nostru principal începe retragerea, revenind prin Shimizudani, Iiurazaka, Kawanami și Moyama. Forțele lui Hikojiro să ne urmeze în ariergardă. De cum dădu ordinul, Genba se alătură vasalilor și porni prin bezna de smoală a cărării de munte. Astfel, principala armată a lui Sakuma își începu retragerea generală, în jumătatea a doua din Ora Mistrețului. Luna încă nu răsărise, când porniră. Timp de vreo jumătate de oră, nu aprinseră nici o torță, pentru a împiedica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
foc, numai lănci și săbii. Acum vreau să văd treaba făcută! Croiți-vă drum în turn! ordonă el. Corpul lăncierilor de elită învălui imediat turnul, ca un roi de viespi, pentru ca, în curând, să pătrundă înăuntru. Un fum negru ca smoala începu să iasă de la etajul doi, apoi, de la al treilea și de la al patrulea. — Bine! răcni Hideyoshi, când, din streșinile cu multiple fațete ale turnului, țâșni o uriașă umbrelă de flăcări. Era vâlvătaia care semnala sfârșitul lui Katsuie. Shibata Katsuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Putoare!... Daniel privea drept în sus cu ochii larg deschiși. După atâta timp și după atâta durere în suflet tavanul ar fi trebuit să înceapă să se albăstrească încet-încet de la lumina firavă a zorilor. Dar uite că rămânea negru ca smoala. Luna apusese. Dinții i se descleștaseră de mult. Repetentul după... Femeia necunoscută, cu silueta ei elegantă, înaltă, zveltă, se îndepărta pe strada... Ia te uită! Nu mai era strada Judecătoriei, acum se numea strada Republicii... Mergea, mergea. Până la intersecția cu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ajungând lângă cască, și-a desprins plosca de la cingătoare și a turnat apă peste jarul din ea, de la asta s-a iscat o mare sfârâială și un nor de fum, iar în cască a rămas doar un lichid negru ca smoala, negrul ăsta era culoarea noastră marțială, primul s-a vopsit Prodan, pe frunte și pe obraji, așa a devenit de nerecunoscut, a lansat apoi strigătul de luptă, după care, pe rând, s-a vopsit fiecare, și eu, având însă grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
drumul spre crematoriu, mărețul dric de abanos sculptat, tras de cai mascați, vădea prin geamurile de cristal o frumusețe de femeie cu ochii deschiși, căci pleoapele cu gene lungi nu voiseră să coboare cu nici un chip peste ochii negri ca smoala. Cenușa fetei umplu o urnă ce avea ca toarte doi îngeri de fier forjat. Nu trecură nici două zile și urna a fost furată din firida ei din interiorul crematoriului. Am cer cetat colecția de ziare din acea perioadă ca să
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
atârnat deasupra râului de câteva secunde bune, iar el horcăia, strangulat de cămașa din bumbac gros, saliva i se scurgea pe bărbie, Își mușcase limba, care i se umflase, aerul puturos, plin de duhurile animalelor stârpite la abator, părea de smoală În pieptul lui, greu și păstos. Singurul lucru care i-a trecut prin minte a fost gândul la curajul de care fusese În stare, transatlantic irațional care Îi umbla prin vene În pas de defilare - și o mândrie imbecilă. Dar
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
mai multe nopți, la rând, în acest loc,împreună cu nevasta, Fantazia,în așteptarea zilei,în care, cei de la magistrală, vor ajunge și aici, cu plata despăgubirilor celor pe ale căror pământuri va trece acest mare, vestit și controversat drum de smoală, beton și fier. În sfârșit, ieri, cei așteptați au sosit. Au numărat teancurile de bancnote tuturor celor care au fost de față. Deci - și familiei lui Cocorânză Andrei. Au primit, el și Fantazia, o jumătate de sac de bani. Mai
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
vremuri. Și ne-a demonstrat imediat, cam ce fel de sfânt este el. A pornit un val de anateme și blesteme asupra noastră, de te-ai fi așteptat dintr-o clipă în alta, să se reverse peste noi cazanele cu smoală ale Gheenei. Unii, știind cam ce pățise cu el, la Costești, popa Dădănogu, priveau în jur căutând din ochi cea mai scurtă și sigură cale de ieșire, fiindcă pe geam nu era de chip, deoarece ne aflam la etajul trei
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
venea drept spre stîncile care ieșeau din mare și Începuse să se disloce cu niște trosnete sinistre. Apoi am auzit țipetele... Stătea În picioare la fereastră, cu privirea pierdută În direcția vîrfului de la Ty Kern. - Noaptea era neagră, neagră ca smoala... Nu vedeam nimic, dar era și mai rău. Țipetele alea În beznă... E de ajuns să Închid ochii ca să le aud iarăși. Eram Înlemniți, incapabili să ne mișcăm, darămite să le mai sărim În ajutor... Iar țipetele au Încetat... Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și ieși la geam; vezi cum te conduc luna și stelele, alunecând peste râuri și păduri pănă în gara ultimă, din iad. De la înălțime, trebuie să sari din tren și să urci repede înapoi. Zău, te omoară frica! Cazanele de smoală sunt goale și reci, e criză de petrol și energie, Doamne! Alte crize se apropie cu trenul de zi. Cafea scumpă și proastă este, compartimentele sunt pline de sărăcie, nu vezi nici un controlor; poate privește unul de undeva, dacă urcă
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
acoperiș peste nori din care vin ploile. Miereaiubind salcâmul înflorit ori firul netopit al vieții... îți aud mersul ușor și ochii tot mai lichizi neprevestind ființarea... Mărinimoase, dincolo de zei, Tu și lumina pe cer! închidere în sine Zilele se dilată, smoală pe șosele sub greutatea soarelui arzând. Ți s-a împuținat vederea, trupul, și gândurile de dragoste pe care le alungi mai tot timpul de acasă. Stare normală Printre picături, timpul fuge fără să se ude. Pe drumul dintre anotimpuri, dragostea
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]