8,304 matches
-
rezerve vis-à-vis de articolul respectiv. Suntem frânți, ne-am tot hârâit de ceilați, facem un cuplu bun, asortat, ca tusea și junghiul. Nu ți-o fi și foame? Nu sunt erou de film sau de roman, nu încerc să-i smulg hainele de pe ea, rămâne în treningul ei bleu, nu explorez cu mâinile, febril, nu bag degete nicăieri, ca instalatorul care verifică dacă nu picură apa pe la îmbinări și coturi și nu-i roasă garnitura, n-am stofă de Ultimul Tango
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de un an fără mîncare sau apă, grație metabolismului său foarte lent, și se puteau tăia bucăți din ea, după nevoile bucătarului, fără să moară și să dea semne de durere. Uneori, cei mai cruzi muși se amuzau să-i smulgă creierul - care abia dacă atingea mărimea unui bob de mazăre -, lăsînd-o să bîntuie pe punte luni Întregi după aceea. Pentru toate astea și cunoscîndu-le cum le cunoștea, după miezul nopții Iguana Oberlus, mînjit de sînge și cu mintea Încețoșată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cea de-a patra zi, și-a Început cu chiu, cu vai urcușul spre peșterile sale, avînd prilejul să constate, În trecere, că María Alejandra Încărcase În cală toate fructele și verdețurile lui, iar echipajul se distrase distrugîndu-i copacii și smulgînd din rădăcini lăstarii de viță-de-vie. Nu mai rămăseseră, În cea mai Încăpătoare dintre peșterile sale, nici un vas Întreg, nici un scaun care să poată fi folosit, iar comoara lui cea mai de preț, chihlimbarul obținut după ani de recoltă răbdătoare pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
urmei, dacă tot o să mă preschimb În Regele Insulei Hood, s-ar cuveni, ca Rege, să știu să scriu. - Aveți idee ce anume fac spaniolii cu cei care pretind să se Încoroneze regi ai oricărui domeniu de-al lor? Le smulg limba și le scot ochii, le dau de băut plumb topit și, dacă și atunci se Încăpățînează să mai trăiască, fac În așa fel Încît să fie sfîșiați de patru cai... - Mi se pare foarte drept, admise Oberlus cu calm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de peste două sute de metri Înălțime. Apoi, apa aceasta se prăbuși pe insulă, tîrÎnd și dărîmÎnd sute de păsări care-și luaseră zborul, terorizate de neașteptatele zgîlțîituri ale pămîntului și strivind sub greutatea ei milioane de ouă și sute de puișori, smulși de vii din cuiburile lor. Efectul cutremurului marin a fost, fără Îndoială, infinit mai devastator decît seismul care-l provocase, iar cînd, după retragerea apei, Oberlus se ridicase foarte Încet pentru a contempla neîncrezător amploarea stricăciunilor, Înțelese că acel loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
să se culce la pămînt și puse mîna pe salteaua de lînă, lată și grea. În timp ce o Înfășura, privirea Îi căzu pe un mic chepeng din lemn, asigurat cu un lacăt, Încastrat În pat. Căută la gîtul captivului și Îi smulse cheia. După cum Își Închipuia, chepengul adăpostea o cutie metalică pe jumătate plină cu dubloni și monede franceze și olandeze. Duse cutia și salteaua pe punte și se mai Întoarse o dată, pentru a lua cu mare grijă lampa cu ulei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
folos. De asemenea, femeia pe care o ținea Închisă În peșteră era numai un obiect pentru plăcerea personală - ca În Don Quijote sau În Odiseea - și așa cum nimănui nu i-ar fi trecut prin minte să se scandalizeze excesiv pentru că cineva smulsese o pagină dintr-o carte, tot astfel nici el nu avea să se scandalizeze dacă Într-o zi i s-ar fi năzărit să-i smulgă captivei sale un deget. Îi plăcea s-o muște și s-o lovească peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
nimănui nu i-ar fi trecut prin minte să se scandalizeze excesiv pentru că cineva smulsese o pagină dintr-o carte, tot astfel nici el nu avea să se scandalizeze dacă Într-o zi i s-ar fi năzărit să-i smulgă captivei sale un deget. Îi plăcea s-o muște și s-o lovească peste tot În afară de față, și contempla satisfăcut urmele dinților lui sau ale mîinilor, nu din sadism, ci pentru faptul că găsirea acelor urme pe trupul ei confirma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
seamă, Îngrozit, că loviturile răsunau teribil În liniștea insulei, ale cărei stînci păreau să Întoarcă, sporite de sute de ori, miile de ecouri. Dar veriga de lanț părea acum extrem de slăbită și el știa că nu se poate opri. Își smulse pantalonii și Își Înveli mîinile cu zdrențe rupte din ei, reluîndu-și eforturile, În pofida faptului că brațele Îi atîrnau de parcă ar fi fost de plumb. Și Își rupse lanțurile. Nu mai credea că va reuși și continua să Încerce din pură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pe prizonieri Într-una din peșterile din vîlcea, legați Între ei și de peretele de piatră cu lanțul pe care altădată Îl folosise pentru Niña Carmen. Dar era pe deplin conștient că, dacă Într-o noapte ar fi reușit să smulgă lanțul toți trei și să se elibereze, le-ar fi fost de ajuns să urce pe culmea falezei pentru a sfîrși cu el, și de aceea Își făcu obiceiul de a se Înfățișa pe nepusă masă, la orele cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
bărcii, Încleștată de unul dintre bețele care abia țineau În picioare cortul părăginit și aproape distrus. - Aici, aici! strigă ea cu puținele puteri care abia dacă s-ar fi auzit la cincisprezece metri distanță. Aici sîntem! Oberlus Întinse brațul, Îi smulse cîrpa și o obligă să coboare, trăgînd de ea: - Dă-te jos! Îi porunci. Ți-am spus doar că nu ne poate vedea. Dacă ne-ar vedea, fii sigură că, Înainte să ajungă la noi, v-aș trimite pe amîndoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
SÎnt În cutia asta de lemn... Se aplecă deasupra mortului și, cu absolută naturalețe, Îl spintecă de sus În jos, scoțînd la iveală măruntaiele, calde Încă. Scotoci, fără silă, dînd la o parte mațele, și extrase ficatul, pe care-l smulse din două mișcări de cuțit. - Asta le place cel mai mult să mănînce, lămuri el. Și nu face mutra asta. La ce servește ficatul unui mort? Ceea ce trebuie să faci este să te rogi să muște momeala, fiindcă altfel o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mi-au mâncat fața. Și încep să râd. Brandy nu râde. Brandy zice: — Cum adică? Și eu tot mai râd. conducem pe autostradă, scriu. Și tot râd. cineva a tras un glonț calibru 30 dintr-o pușcă. glonțul mi-a smuls tot maxilarul. Tot râd. am venit la spital, scriu. n-am murit. Râd. nu mi-au putut pune maxilarul la loc pentru că pescărușii îl mâncaseră. Și m-am oprit din râs. — Fato, scrii îngrozitor de urât, zise Brandy. Acuma spune-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
efort. Și zgăihițele de la ras te fac să-ți vină să plângi. Depilarea inghinală. După injecția cu colagen în buze, Evie a zis că nu se mai teme de iad. Al doilea cel mai rău lucru e Manus care-ți smulge hârtia cerată de la păsărică dacă nu te-ai ras destul de bine. Despre iad, i-am zis lui Evie: Acolo o să pozăm mâine. Deci, directorul de imagine zice acum: — Evie, poți să urci cu câteva mașini mai sus pe morman? Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
A fost într-una dintre celelalte o grămadă de ocazii când ne-am văzut pe ascuns cât eu eram încă în spital. Biroul logopedei era locul unde ne întâlneam. De obicei, îmi zice Brandy, Kitty Litter își decolorează și-și smulge cu penseta părul facial nedorit. Treaba asta neplăcută cu părul poate ține baia ocupată ore întregi, dar Kitty își poartă ochelarii Ray-Ban invers, îi place mult să-și vadă reflecția. Surorile Rhea, ele au făcut-o pe Brandy ceea ce este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
mai tânăr. Aproape întotdeauna, Manus descurca vreun tanga tigrat gri-metalizat din harababura încâlcită din sertarul lui cu lenjerie intimă. Își îndesa curul într-un ghem de nimic și se uita în oglindă din profil, din față, din spate, apoi îl smulgea de pe el și lăsa pe pat bucățica lăbărțată și moartă de pânză cu imprimeu animalic, așa încât s-o găsesc eu. Asta se-ntâmpla cu dungile de zebră, dungile de tigru, petele de leopard, apoi ghepard, panteră, puma, ocelot, până nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
face din vița autohtonă, cred că știi, numai la Vladia a mai rămas românească după dezastrul filoxerei. E un secret, nu? Bîlbîie a vrut atunci să se împace cu el, "ești grozav, dom' adjutant, cine ar fi reușit să-i smulgă lui Hariton așa ceva. Se ferește de mine ca dracu' de tămîie, crede că Mott o să-l îngroape, o să-l facă să dea faliment! Nu știe, dom'le, nu știe că Mott n-are nevoie de vinuri, ci de poșirci. Șampania
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
tuturor și deși nu spunea nimic toată lumea înțelegea ce voia să comunice, "bucurați-vă, beți, rîdeți, distrați-vă, sînteți la mine". Adevărul era că nu se zgîrcise. Stolul de chelneri se năpustea la intervale fixe cu băuturi noi, mai că smulgeau din mîna oaspeților paharele golite numai pe jumătate spre a le înlocui cu altele pline. Salonul zumzăia, se făcuse cald, chiar prea cald. Leonard Bîlbîie s-a apropiat "pe furiș" de Șerban Pangratty și i-a spus cu un ton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să afle, să descopere ceea ce ei știau de mult. Atunci își dădea seama din nou că într-adevăr nu era decît un dansator pe sîrmă și că era foarte probabil că, mai mult decît măiestria sa, căderea, prăbușirea ar fi smuls o furtună de aplauze și un oftat de încîntare și chiar satisfacție. Deocamdată nu voia să alunece și de aceea luă două hotărîri importante. Cea dintîi îl privea pe domnul inspector George Stan. După cîteva clipe de meditație, îl usturau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Beretta, am auzit țăcănitul percutorului, capul lui Bîlbîie parcă a fost lovit de ceva, a făcut o mișcare bruscă îndărăt și s-a prăbușit moale pe lada pe care stătea. Mort. Mort cum sînt toți morții. Locotenentul Georgescu mi-a smuls revolverul și cred că l-am auzit înjurînd, dar cine ar putea înțelege ceva din scîrțîitul sinistru al gîtlejului său și Radul Popianu a îndrăznit să-l atingă pe Leonard Bîlbîie. Nu mai era nimic de făcut, avea obrazul înțepenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
răspândise până departe. Sofia, Petru și ucenicii săi, aidoma judecătorilor cărora li se dă Întâietate, stăteau cât mai aproape de groapă. Întâi fură păliți de o duhoare Îngrozitoare, ca de iad. Curând aveau să zărească În țărâna zgrunțuroasă scândurile muruite. Groparii smulseră cuiele și apoi ridicară capacul. Chipul lui Simon se ivi ca un boț de carne mâncat de lepră, În găvanele ochilor fojgăiau viermii. Doar dinții gălbejiți se arătau Într‑un rânjet spasmodic. Sofia Își acoperi fața cu mâinile și scoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ce pornire, din beție, din durere, din ură de clasă sau rom Jamaica, Încât să Încalce ordinul lui Bandura, că se porni o minunăție de rebeliune revoluționară, stihia răzmeriței deșarte: marinari și târfe de port, aprige soiuri, se apucară să smulgă cu furie, cu Înfocare, printre lacrimi și scrâșnet de dinți, gladiole domnești, să‑și sângereze palmele de la lujerii trandafirilor, să smulgă lalelele laolaltă cu bulbul, să frângă cu dinții garoafele, să și le dea unii altora, din mână În mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
porni o minunăție de rebeliune revoluționară, stihia răzmeriței deșarte: marinari și târfe de port, aprige soiuri, se apucară să smulgă cu furie, cu Înfocare, printre lacrimi și scrâșnet de dinți, gladiole domnești, să‑și sângereze palmele de la lujerii trandafirilor, să smulgă lalelele laolaltă cu bulbul, să frângă cu dinții garoafele, să și le dea unii altora, din mână În mână, apoi pe brațe. Curând avea să se ivească o movilă de flori și verdeață, un rug de lalele, hortensii și trandafiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Nu! Nuuu!“ Dădu până la urmă de sfeșnicul de pe noptieră și, cu mâinile care abia o ascultau, aprinse chibritul. Fetița urla Întruna, cu o privire Înspăimântată În oglinjoara pe care o ținea strâns În palmă. Doamna Brener Încercă să i‑o smulgă din mână, dar fetița ținea oglinjoara cu Înverșunare Într‑un spasm agonizant. Doamna Brener se așeză pe pat, Înălțând lumânarea pâlpâitoare. În lumina tulbure a flăcării văzu pentru o clipă, doar pentru o clipă, În oglindă, privirea Înspăimântată a fiicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
prima oară În viață. „Toți sunt morți“, zise cu o voce aproape străină. Domnul Martin Benedek, primarul, Își aprinse sfeșnicul de pe noptieră și se uită la ceas; trecuse de unsprezece. Câinele din curte lătra Întruna, Îndârjit, se auzea cum se smulgea din lanț și cum lanțul aluneca pe sârma Întinsă. Cineva lovea puternic cu pumnul În ușă. Domnul Benedek Își Îmbrăcă halatul de casă și ieși fără să‑și scoată de pe cap fesul de noapte cu ciucurele care‑i cădea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]