4,201 matches
-
toamnă-mbelșugată ca nicicând; se țin petreceri lungi de săptămâni; în față la altar miresele mai plâng, când li se pun întâi pe creștet cununii. Rămâne-n suflet dorul cuibărit de toate câte trec pe rând, se duc... La gura sobei stau încremenit, că, de la o vreme, nu pot să mă culc. ION I. PĂRĂIANU Referință Bibliografică: TOAMNA / Ion I. Părăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1315, Anul IV, 07 august 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Ion I. Părăianu
TOAMNA de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353890_a_355219]
-
Obosea din ce în ce mai mult , picioarele începuseră și ele să se umfle. Avea pofte . Într-un cuvânt n-o mai putea ascunde mult timp, mai ales ca se rotunjise binișor. Într-o seară obosită adormise. Era sfarsitul lui octombrie, focul ardea in sobă , el privea la televizor și cum ea se dezvelise ochii i-au cazut pe burta ei și ca un făcut copilul a mișcat. A trezit-o din somn .. Numai Dumnezeu știe ce a urmat. E greu de povestit, mult ,mult
POVESTEA UNEI SPERANŢE de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1375 din 06 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353020_a_354349]
-
de mâine de la județ. O ședință în zilele de dinainte de Crăciun nu era ceva neobișnuit, nici chiar în ziua de Crăciun. Uneori se întâmpla ca și în acele zile să se organizeze instruiri și era necesară deplasarea la județ. În sobe, focul ardea vesel, mirosea a mâncare și a casă locuită. Mișu intră pe ușă ca o vijelie și se repede la aparatul de radio cu baterii. Începe să caute postul „Vocea Americii”. -Mamă, se întâmplă ceva, a strigat la mine
DIN CARTEA BIETUL OM SUB VREMI CAP I VREMEA SCHIMBARII de DORINA STOICA în ediţia nr. 1085 din 20 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353174_a_354503]
-
cauză copiii lor nu aveau dreptul la tron, iar ea a suferit tot felul de umilințe, la masă nu avea dreptul să stea lângă el, era nevoită să meargă în urma lui etc. Curiozitatea și privirea vizitatorilor pot fi impresionate de sobele de teracotă, plăcute ca formă și culoare, ale căror uși nu se aflau în cameră, ci pe hol, 2 cămine pentru încălzit, lustre masive din cristal de Boemia sau de Murano, dulapuri pictate, sertare pentru numismatică, vitrine care au aparținut
CASTELUL KONOPISTE, CEHIA de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1748 din 14 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353237_a_354566]
-
Acasa > Impact > Scrieri > SFINȚIREA COZONACILOR Autor: Viorel Darie Publicat în: Ediția nr. 1193 din 07 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului Sfințirea cozonacilor Întocmai ca-ntr-o carte de povești de spus la gura sobei, la poalele muntelui unde era casa noastră părintească, trăia un moș împreună cu baba sa într-o gospodărie veche, nu prea săracă, dar foarte veche. Șindrilele casei amenințau să zboare la fiecare vijelie mai puternică. Oarecum, casa era apărată de furiile
SFINŢIREA COZONACILOR de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354108_a_355437]
-
trece acceleratul de seară care lasă în gară groparul de suflete un fel de emil brumaru care îl citează pe blaga cum că dragostea de pitoresc este obiect de cercetare abisală( truc liric care înnebunește domnișoarele) el arde crinii în sobă și se ceartă cu serafi uituci care pun în mâncare pătrunjel celest și cimbrișor din grădina lui tezeu unde erau sunete moi acum este o întunecoasă absență trec prin noi grețuri romantice cu femei fatale frumoase cu pulpe de abanos
POEMUL LUI NICHITA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354121_a_355450]
-
de toamnă, Cu dulceața reveriei. Să privesc trecutul că pe o carte ilustrata Și să-mi revăd poveștile de iubire cu “A fost odată”. Mai lasă-mă timpule Să adulmec mireasma florilor din curtea bunicii Și a merelor coapte pe sobă. Să mai trag cu ochiul pe geamul ciobit al ferestrei tale prăfuite Și să-mi închipui că mai sunt La vârsta primei iubiri pierdute. Poarta-ma în zbor pe cărarea vieții mele Și lasă-mă să cred că aș putea
CALEIDOSCOP DE TOAMNA de LAURA ISABELLE NICOLAE în ediţia nr. 2142 din 11 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354265_a_355594]
-
de viață, cu pereți văruiți în culoarea bleu-albastru, cu acoperișul de stuf, alcătuită din prispă și trei camere: tinda, camera de dormit și camera de oaspeți denumită „casa bună”. Pereții prispei sunt din lemn sculptat, în camere se află nelipsitele sobe și măsuțe joase de formă circulară, paturi și lavițe acoperite cu macaturi țesute în război, obiecte de tors și țesut, ștergare și costume populare. În curte, săpată în stâncă este „bașca”, adică locuința de vară. Gospodăria familiei este prevăzută și
REPUBLICA MOLDOVA, TRANSNISTRIA I de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/354554_a_355883]
-
Soarele nu dovedea însă să dăruiască și destulă căldură pentru sămânța de curând îngropată în brazdă. Abia ieșiți din iarnă, sătenii își terminaseră lemnele de foc, ba chiar și cioclejii cei rămași de pe urma vitelor și a oilor, dacă le aveau. Sobele lor de gătit înghițeau întruna mai tot ce ardea. Gospodarii cu mai puțină stare își aduceau vreascurile de la pădurea din coasta satului. Pentru câte o sarcină de găteje se-nțelegeau ei cumva cu paznicii boierului Sturza și-o scoteau la
DUHUL VINOVAT AL DRAGOSTEI (RĂZBOIUL ÎN AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 449 din 24 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354692_a_356021]
-
o căldură de lehuză (ca pentru inspecție!). O să ziceți că-s mofturoasă...dar chiar sufăr cumplit când am un disconfort termic ori de ventilație. Cei nouă eroi din clasa a VIII-a păreau scoși din vană (uzi, transpirați de căldură). Sobă...interbelică...jur! Piesă de muzeu, nu alta. Băncile, frumos vopsite...model...cam tot de atunci. Doar materialele didactice afișate pe pereți erau moderne (ultamoderne pot spune!), ca și toată dotarea din cancelarie. Eu sunt la unul dintre cele mai bune
PREOTEASA BOEMĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 446 din 21 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354675_a_356004]
-
unde aduceri aminte, îi povestesc despre cei lăsați acasă. Acasă, la Târgul Neamț. Lângă Târgul Neamț. Un sătuc ca un colț de rai... Munte, pădure, un pârâu... Căsuța moștenită de la ăi bătrâni, cam într-o rână, dar a lui... Cu sobă, cu macaturi țesute de mamă-sa-n război, la lumina lămpii! O vede ca și când ar fi acolo! Are impresia că dacă întinde mâna, o poate atinge... Are impresia că dacă-i cere să pună masa, se va ridica din război
PROZĂ de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354621_a_355950]
-
sublime Nu sunt o sfânta, tu nu ești un sfânt Dar ne-mbătăm cu-a iernii prospețime. DIN TRUPUL SLOVEI NE HRĂNIM TĂCUȚI Din trupul slovei ne hrănim tăcuți Sorbim cu sete din căușul vorbei Când visele-mpletim la gura sobei Și peste amintiri pășim desculți. Retortele de suflet fierb simțire Zăpezile ne sângerează-n ploi De purpură, și trecem amândoi Prin alambicuri distilând iubire. Suntem fărâme calde de azimă Din noi se-nfruptă cei care iubesc Ne curge versu-n vad
POEME DE IARNĂ de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 430 din 05 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354749_a_356078]
-
catalog al obiceiurilor ocazionate de Sărbătorile de Iarnă din diferitele țări-membre. Ar reieși probabil din ea că avem numeroase suprapuneri și la acest capitol. Anume că puștimea e poftită în continuare să recite poezii în Ajun și că la gura sobei se practică adesea... depănatul de istorioare. Gabriela CĂLUȚIU-SONNENBERG Benissa, Spania septembrie 2014 Referință Bibliografică: Gabriela CĂLUȚIU-SONNENBERG - CURS DE... EUROPEANĂ / Gabriela Căluțiu Sonnenberg : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1365, Anul IV, 26 septembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Gabriela
CURS DE... EUROPEANĂ de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347102_a_348431]
-
căror denumiri le știu în limba română. Ne reține atenția, în mod deosebit, restaurantul „Aquamarin”, un adevărat muzeu de etnografie, construit în stilul caselor tradiționale bulgărești, cu pereți groși, de piatră, cu tavan cu grinzi, cu icoane pe pereți, cu sobă și cișmea din care apa curge neîncetat, perdele, carpete, velințe țesute în război pe fond roșu, fețe de masă pe fond roșu, cu dungi divers colorate: alb, negru, verde, bleu, portocaliu. De asemenea, sunt expuse o mulțime de obiecte vechi
NESSEBAR, UN CUIB DE PIATRĂ IN MARE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347108_a_348437]
-
cu o răutate inocentă, o lăsam să mă caute sau să mă strige, de cele mai multe ori supărată și îngrijorată. Casele erau simplu mobilate și aveau două intrări. Prima era în așa-zisa cameră de toată ziua. Pe un perete era soba cu plită, pe ceilalți pereți erau înșirate paturile, de obicei două. În dreptul ferestrei, pe masă era lampa; curentul electric nu ajunsese încă în sat. Saltelele erau umplute cu paie, iar pernele erau mari și pătrate, umplute cu fulgi de gâscă
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
mari, rotunde, vopsite în maron. În camerele din față, “de la drum”, nu aveam voie. Erau camerele de “tinere”, tot cu paturi lungi și înguste, tot cu grinzi în loc de tavan și tot cu ștergare pe pereți. Aici nu mai era nici soba și nici plita. În camera de la “drum”, în fața ferestrei, era o fața de masă plină de trandafiri cusuți cu ață portocalie, care îți atrăgeau atenția imediat ce pășeai în cameră. Hainele de “tinere” le țineau într-un șifonier cu două uși
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
în casă, în fața căreia, în ascuns, câmd găseam ușa deschisă, încercam să o imit pe mamaie sau cel mai adesea pe tataie. Nu am înțeles niciodată rostul camerelor “din față”, nu le locuia nimeni. Ne înghesuiam toți în camera cu soba, fie că era iarna, fie că era vara. Cele mai frumoase, în afara ștergarelor de pe pereți erau mușcatele din ferestre, înflorite și vara și iarna, dând o nuanță de veselie și sărbătoare continuă. Tataie își construise în fața casei o bucătărie pentru
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
intre și el în cotețul lui din magazie. Toată noaptea Cartuș a lătrat și a patrulat prin curte de la poartă până la ușa lui tata-mare. Spre dimineață m-am trezit în zgomotul făcut de tăticu care încerca să reaprindă focul în sobă. -Cartuș doarme, toată noaptea a lătrat! i-a spuns mami. -O fi și el obosit și înghețat! i-am răspuns somnoroasă. Mulțumită că îl știam pe Cartuș la adăpost, m-am acoperit și mai bine cu plapumă și am adormit
GLORIE COPILĂRIEI SFÂRŞIT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357168_a_358497]
-
noi, manca-l-ar tata-mare de băiat frumos!” mi-am spus mulțumită. Nu știu cât am dormit, dar m-am trazit în țipete și plânsete. Speriată, am privit în jurul meu, am sărit din pat ca o nebună direct în ghetele puse lângă sobă și am dat fuga în curte așa cum eram în pajama. Când am ieșit, într-o secundă i-am văzut pe toi așezați în cerc pe zăpadă, așa cum erau în pijamale și numai la a doua privire, l-am văzut pe
GLORIE COPILĂRIEI SFÂRŞIT de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357168_a_358497]
-
strângi buruienile în târnă, să le luăm pe urmă acasă pentru vacă. În mintea lui asta însemna nimic; trebuia să stau aplecată și să pun una după alta buruienile în târna din nuiele, făcută de el în timpul iernii, la gura sobei. Uitasem toate poveștile lui triste, eram fericită că tataie al meu, care era iute ca „suveica”, avusese încredere în mine de mă luase cu el la câmp să-l ajut. Am început să trag târna după mine, fără să aștept
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
lui tanti Oala, nu îndrăznea să-i răpsundă, așa că tata-mare, convins că avea dreptate, intra în casă mulțumit că își marcase punctual de vedere; cel puțin în fața ei, căci mai departe i-ar fi lipsit curajul. Capitolul XVIII ASCUNZĂTOAREA DE DUPĂ SOBĂ Dacă în clasa întâia Matei mă marcase cu câteva emoții de neuitat, nu pot să spun că noua mea colegă, Luminița, a fost mai prejoss decât acesta. Venea din provincie, unde părinții ei erau învățători, deci, de la început, avea avantaj
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
încă o dată, am auzit soneria de la ușa de la intrare. -Repede i-ați paltonul să te ascund. Au venit părinții și nu am voie să primesc copii din cartier în casă. Într-o secundă m-a aruncat într-un dormitor, între soba mare de teracotă și șifonier. Stăteam pe vine lipită de perete mai ceva decât un timbru pe o scrisoare. Paltonul mi-l țineam strâns la piept și inima cred că se plimba prin pliurile acestuia, așa de tare îmi bătea
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
minute nu mă scoți, să știi că ies singură! i-am spus speriată. -Dacă ieși, să știi că mama o să vină la școală. Te vor trata de hoață și vei fi dată afară. M-am înghesuit și mai mult între sobă și șifonier și nu m-am îndoit că nu ar putea să se întâmple așa. Primul strop de pipi mi se strecura în pantaloni, când am bănuit că ușa de la intrare se închidea. Cu și mai multă forță mi-am
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
îmbraci la colț! mi-a spus repede. Într-o secundă, ținută de gulerul pulovărului, eram aruncată pe scările de la intrare cu indicația capitală, repetată pentru a doua oară. Nu știam cât am stat la ea și mai ales cât după sobă, așa că, fără să-mi pun prea multe întrebări, fericită că eram totuși în întunericul de pe stradă care cel puțin aparținea tuturora, nu m-am oprit din alergat până la colț. Șosetele din lână nu au avut timp să se ude din cauza
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
că nu-I va spune nici măcar lui tata-mare. -Să nu te mai duci la ea în viața ta și nici să nu-i mai vorbești! Când vin fetele la tine, eu vă pregătesc gogoși calde și ea te ține după sobă, în plină iarnă, într-o cameră fără foc, pe întuneric și speriată să nu te prindă părinții ei?! Îți dai seama ce rușine, dacă te găseau! Te tratau de hoață! mi-a spus mami pe un ton categoric, care m-
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]