3,862 matches
-
clase secundare la Liceul „A.T. Laurian” (1881-1886) din urbea natală, trecând la Liceul Național din Iași, unde în 1888 își ia bacalaureatul. În ultimele două clase activa în mișcarea socialistă, răspândind material propagandistic și conferențiind la clubul ieșean al socialiștilor. O caracteristică primordială a naturii lui I. este precocitatea. Spunând mai târziu că „n-a învățat a ceti și scrie”, acestea fiind „lucruri care i-au venit de la sine”, el mărturisea că la șase ani citise în original pe Champfleury
IORGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
activitate publicistică în „România muncitoare”, la care colaborează câțiva ani. În octombrie 1909 participă la manifestația de protest împotriva deciziei de a i se interzice militantului Cristian Racovski să revină în România. În aceste împrejurări, alături de I.C. Frimu și alți socialiști, este arestat și închis la Văcărești. La proces, în apărarea lor au pledat N. Fleva, C. Mille, Radu D. Rosetti, N.D. Cocea și s-a obținut achitarea. În februarie 1910, la Congresul de reconstituire a Partidului Social Democrat din România
ISTRATI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287636_a_288965]
-
Gheorghe Ionescu. Acesta îi va oferi subsolul locuinței sale, unde I. își va scrie cea mai mare parte a operei în limba franceză. Lucrează ca zugrav și trimite corespondențe pentru „România muncitoare”. În martie 1914, aflând că a murit militantul socialist și bunul său prieten Ștefan Gheorghiu, revine în țară. În mai 1915 se căsătorește cu Jeaneta Gheorghiu (n. Maltus), văduva lui Ștefan Gheorghiu, de care se desparte în 1921; se va recăsători la Paris cu croitoreasa Anna Munsch și apoi
ISTRATI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287636_a_288965]
-
colabora la „Revista Cercului Literar” din Sibiu, „Revista Fundațiilor Regale”, „Almanahul literar”, „Steaua”, „Viața românească”, „Tribuna”, „Luceafărul”, „Tomis”, „Gazeta literară”, „România literară”, „Jurnalul literar”. A semnat în perioada 1947-1957, folosind și pseudonimul impus Dan Costa, texte obediente față de canonul realismului socialist; un exemplu de o stridență extremă ar fi Naționalism și cosmopolitism în literatura română, publicat în 1949, în primul număr din „Almanahul literar”. Identitatea autorului se dizolvă în aceste pagini de poziționare ideologică a literarului, paupere ideatic și stilistic; detaliu
REGMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289165_a_290494]
-
ROMÂNIA VIITOARE, gazeta politică apărută la Brăila din martie 1888 până la 23 mai 1890. Redactată de socialistul Th. C. Mănescu, publicația obține participarea unor tineri militanți, printre care Ion Cătina, Zamfir Filotti, Panait Mușoiu și G. Ibrăileanu (Cezar Vraja). De altfel, singurul număr păstrat - în colecția Bibliotecii Centrale Universitare „M. Eminescu” din Iași - este adresat „D-lui
ROMANIA VIITOARE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289334_a_290663]
-
Ion Cătina, Zamfir Filotti, Panait Mușoiu și G. Ibrăileanu (Cezar Vraja). De altfel, singurul număr păstrat - în colecția Bibliotecii Centrale Universitare „M. Eminescu” din Iași - este adresat „D-lui G. Ț. Ibrăileanu, Bârlad”. La acest număr Ibrăileanu colaborează cu articolul Socialiștii, în care analizează, cu o terminologie junimista („spoiala”, „imitație”, „forme fără fond”), aspecte negative ale culturii românești. R.Z.
ROMANIA VIITOARE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289334_a_290663]
-
întemeietorii publicației „Les Écoles” (1845). O realizare deosebită a lui R. o constituie inițierea Societății Studenților Români, al cărei Apel îl redactează. Căsătorit în 1847 cu Maria Grant, va avea mai mulți copii, printre care pe Mircea, unul dintre primii socialiști români, și pe Vintilă, care îi va edita scrierile. În mișcarea de la 1848 R. joacă un rol de frunte. Face parte din Comitetul revoluționar, din Comisia executivă, unde îl suplinește pe Ion Ghica, fiind numit prefect al Poliției și avansat
ROSETTI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289374_a_290703]
-
comportamentului uman. Fixând omenirea Într-o „singură manieră corectă” de a gândi despre lume, argumentează postmoderniștii, gândirea modernă a neglijat alte puncte de vedere și a devenit intolerantă față de orice fel de idei contrare. Cei aflați la putere - capitaliști sau socialiști, conservatori sau liberali - continuă să folosească aceste metanarațiuni pentru a ține populațiile sub control, argumentează postmoderniștii. Gândirea modernă, spun criticii ei, a fost folosită atât pentru a justifica aventurile coloniale din toată lumea, cât și pentru a ține popoarele divizate și
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
terorist din Europa ultimei jumătăți de secol a lăsat continentul Într-o stare de șoc. La numai câteva zile după atac, spaniolii au votat Într-un scrutin la nivel național pentru Îndepărtarea de la putere a Partidului Popular de centru-dreapta, În favoarea Socialiștilor. Această decizie a luată În mare măsură din dorința de a-și exprima opoziția față de hotărârea Spaniei, cu un an Înainte, de a sprijini Statele Unite ale Americii prin trimiterea de trupe În războiul din Irak. Noul prim-ministru socialist, Jose
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
În salvarea eternă. În era modernă, identitatea națională a devenit substitutul favorit. Fervoarea patriotică le dă multor oameni sentimentul că fac parte dintr-un Întreg mai mare, imortal și care oferă iubire. Adeseori ideologia servește același scop. Mulți capitaliști și socialiști și-au găsit refugiul Într-un cocon ideologic atotcuprinzător. În același timp, tehnologiile și posesiunile noastre materiale sunt Înlocuitori pentru sentimentul reprimat de pierdere fizică. Ele devin, de fapt, surogate ale corpurilor noastre Înconjurându-ne cu ele din ce În ce mai mult pentru
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
LUMINA, revistă politică și literară editată la Iași, lunar, de Cercul de propagandă social-democrat Lumina, din iulie 1895 până în octombrie 1897. Între 1 ianuarie și 15 iulie 1896 a apărut bilunar. Revista este scoasă de un grup de socialiști ieșeni, în dezacord cu acțiunile politice ale conducerii social-democrației din România. Dezacordul se extinde și asupra orientării celor două publicații centrale, cotidianul „Lumea nouă” și suplimentul său literar, „Lumea nouă literară și științifică”. Grupul de la L. reproșa redactorilor de la gazetele
LUMINA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287905_a_289234]
-
popularizare „Munca științifică și literară”, ca și pe ai „Evenimentului literar”. L. n. l. și ș. a rămas însă până când își încetează apariția fără o organizare internă limpede, având rubrici diverse, publicând articole politice și traduceri din scrierile teoretice ale fruntașilor socialiști europeni, studii și cronici literare, teatrale, de artă plastică, muzicale, literatură foarte variată, informații culturale, științifice și literare. Numărul colaboratorilor, precum și cel al scriitorilor străini traduși este mare. Redacția s-a străduit să pună la îndemâna cititorilor literatură de informare politică
LUMEA NOUA LITERARA SI STIINŢIFICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287886_a_289215]
-
Popa semnează articolul-program Drumul literaturii noastre, în care declară: „Literatura noastră tinde să fie și trebuie să fie continuarea celor mai bune și celor mai sănătoase tradiții ale clasicilor români Coșbuc, Slavici, Caragiale, Gherea; a acestuia din urmă în special. Socialistul și primul critic marxist român (lăsând la o parte erorile sale) Dobrogeanu-Gherea ne este cel mai apropiat prin ideile și lupta sa. Nu numai nouă, ci și popoarelor cu care trăim împreună.” În ceea ce privește literatura de expresie românească din Banatul sârbesc
LUMINA-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287911_a_289240]
-
Ceva mai mult, oare cum vor fi "gândit" specialiștii în ME sau cei având chiar o cultură mediocră, când au ascultat acest M, știind că Poetul, chiar dacă fulminase împotriva unor racile ale timpului, a corupției etc., nu era nici măcar un socialist al acelor vremuri, ba era chiar legat de conservatori, îi cam critică pe "roșii" timpului, liberalii, deci nu avea nimic de aface, el, cu clamata "ridicare a conștiinței socialiste" (ce să mai zicem, despre "visul de aur, comunismul"). Am încercat
Un text din "epoca de aur" by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17126_a_18451]
-
, publicație apărută la București în 1892; se păstrează numai numărul 2, ieșit la 20 septembrie. Revista este redactată de tinerii socialiști Const. Z. Buzdugan și Th. Voicu. G. Diamandy publică, în traducere românească, studiul său Materialismul în artă, tipărit mai întâi în „L’Art social”. Th. Voicu eminescianizează, în versuri corecte, pe teme sociale, iar Const. Z. Buzdugan scrie versuri, în
REVISTA PENTRU TOŢI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289247_a_290576]
-
a știut să-și facă un prestigiu și să-l mențină”. Volumele Cronici rimate (1963) și Versuri (1967) adună colaborările lui S. din periodice - unele apărute și în Rime sprintene (1920) -, grupate pe cicluri. Primul, Campanii (1911-1916), cuprinde textele militantului socialist din tinerețe („sunt zămislit din ură și durere,/ Și răzvrătirea-mi gâlgâie-n artere”). Solidar cu „cei în lanțuri”, ale căror gânduri și aspirații „se lovesc de boltă și se frâng de zid”, poetul atacă diferite realități sociale, critică dur
SEVASTOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289650_a_290979]
-
Regale”), mai târziu în „Flacăra”, „Gazeta literară”, „Iașul literar”, „Luceafărul”, „Scrisul bănățean”, „Tribuna”, „Viața românească” ș.a. În 1935 îi apare primul volum, Pași spre lumină, ulterior devine membru al grupării poetice Adonis, care îi editează câteva plachete. Statutul de militant socialist și condiția proletară îi aduc anumite privilegii după război, când, în 1950, intră în redacția revistei „Viața românească”. Se pare că S. a început să versifice aspecte ale propriei existențe, sensibilizat de puternica încărcătură de exotic și visare prilejuită de
SARBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289496_a_290825]
-
al României mari”, iar lectura unui roman de D’Annunzio îi provoacă „un dezgust pe veci”. Criticul jură pe „clasicismul de fier” rezultând din consolidarea burgheziei naționale și crede a identifica în Moș Anghel de Panait Istrati „clasicismul proletariatului”. Fostul socialist devine însă un aprig partizan și promotor al liberalismului, și astfel al „clasicismului burghez”: „Burghezia noastră ori va pacta cu capitalul străin, va pune în valoare bogățiile țării, va face ordine în stat, va selecționa valorile, va dezlănțui energiile, va
SANIELEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289471_a_290800]
-
ajung azi instrumente mistificatoare, deturnând mesajul adevărului emis și receptat. În ochii comuniștilor, dolarul, personaj suveran al lumii moderne, este vinovat de toate delictele, rămânând în același timp obiect de cult, nu doar al lor, ci și al senatorilor, al socialiștilor și al rabinilor. Convocarea umbrelor marilor evrei oferă termeni de referință viziunilor contemporane, deseori ironice. Dreyfus și Martin Buber, de pildă, sunt implicați în istoria modernă a Israelului. Și scriitorul însuși are discursul critic dulce-amărui al inteligenței contemporane, situându-se
SCHECHTER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289549_a_290878]
-
politice și economice și-l va susține târziu, în 1947. În 1916, elev fiind, publică o poezie ocazională în ziarul focșănean „Națiunea”, precum și proză scurtă, iscălită Silvigo, în „Veselia”. Proaspăt student, aderă la Partidul Social Democrat, în al cărui periodic - „Socialistul” - dă la iveală articole și versuri. Mai colaborează la „Hasmoneea”, „Sburătorul”, „Adevărul literar și artistic”, „Rampa”, „Convorbiri literare”, „Flacăra”, „Năzuința”, „Spre ziuă”, „Revista copiilor și a tinerimii”, folosind frecvent și pseudonimul Moș Grigore Sfătosu. După obținerea licenței practică avocatura, desfășurând
SILVIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289672_a_291001]
-
numere intră traduceri din autori francezi (Maurice de Valette, Aviatorii) sau din spațiul francofon. Treptat, alături de literatura originală reprodusă din alte periodice - Tudor Arghezi, Inscripție pe o casă de țară, Panait Cerna, Iisus -, în sumar își fac loc câțiva poeți socialiști ai momentului: I. Broșu, G. Spina, I. Schreiber, precum și autori de articole protestatare. Ultimele numere, aproape în întregime acaparate de ecourile sinuciderii lui A. Steuerman-Rodion, conțin articole pe această temă semnate de Ion Alexis, I. Schreiber, I. Peltz. Alți colaboratori
SCANTEIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289532_a_290861]
-
Caragiale din unghiul personalității și al operei, văzut ca victimă a liberalismului politic, dar și a propriului „liberalism” în viziunea literară, dovadă stând atacurile la adresa scriitorului venite de la proaspeții moderniști. O lacună de cunoaștere este eliminată prin reexaminarea polemicii dintre socialiști și Al. Vlahuță la 1894, polemică premonitorie, care anunța conflictul represiv dintre critica de partid a anilor postbelici și creația scriitoricească. Eseul Umbra lui Tudor Vladimirescu, o înnoire a interpretării eminescologice, se sprijină pe volumele de publicistică ale lui Eminescu
UNGHEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290341_a_291670]
-
Brăila, conducând ziarul „Unirea muncitorilor”, iar în 1889 la Roman, împreună cu G. Ibrăileanu, Raicu Ionescu-Rion și Panait Mușoiu ș.a., scoate revista „Școala nouă”. În aceeași perioadă, din nou la Brăila și tot alături de Ibrăileanu și Mușoiu, susține „România viitoare”, săptămânalul socialiștilor Zamfir Filotti și Th. C. Mănescu. În 1889-1890 mai colaborează la publicațiile liberale „Voacea Romanului” și „Moldova”. Când, la sfârșitul lui 1890, „Moldova” își încetează apariția, se stabilește la București, unde colaborează sau lucrează în redacția gazetelor „Adevărul”, „Ilustrațiunea română
VAIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290406_a_291735]
-
1891. Repere bibliografice: Theodor Cornel, O amintire, „Evenimentul”, 1898, 1615; „Proză și versuri”, NRR, 1900, 7; Alexandru Piru, G. Ibrăileanu. Viața și opera, București, 1967, 30-31, 43-49; N. Gr. Stețcu, Eugen I. Vaian, ATN, 1969, 8; Ion Munteanu, Trei tineri socialiști, CNT, 1976, 5; Dicț. lit. 1900, 881; Ioan Dănilă, Condamnat la uitare?, „Deșteptarea”, 1997, 2 204; Tiberiu Lovin, Centenarul unui scriitor băcăuan care s-a sinucis la Paris, „Monitorul de Bacău”, 1997, 199; Ioan Dănilă, Un înstrăinat. Eugen Vaian, ATN
VAIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290406_a_291735]
-
chiar dacă unele episoade se desfășoară în afara mediului diplomatic. Cu o rudă îndepărtată a lui State Daltaban, pictorița și sculptorița Miruna Năvodaru, autorul pătrunde în lumea artistică a Romei ori nimerește într-o speluncă, altcândva aduce elemente legate de confruntările între socialiștii și fasciștii italieni sau descrie excursii la mare și la munte, ultima agrementată de un moment cinegetic. Plenar, vocația turistică și implicit darul descriptiv al prozatorului se desfășoară în Pe căi de miazăzi și în Macumba-Carioca (1968), roade ale cutreierării
ZAMFIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290700_a_292029]