575,306 matches
-
grotescă) pentru că ajunge cu capul sus, în afara propriului trup și suflet, stând în același timp cu picioarele îngropate în tina iluziilor deșarte. 20. Generații consecutive de melomani și muzicieni au fost educate în spiritul paradigmei sonore de tip melancolic. Întreaga societate umană a gravitat în jurul unor trasee brăzdate pe un solid sol melancolic. Iată însă că atât solul, cât și traseele au suferit puternice procese de eroziune, ce au condus la apariția unei paradigme de tip coleric. O altă lume s-
Un model sonor temperamental by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12141_a_13466]
-
unei proze cu viraje bruște, ca secvențele de coșmar într-un vis. Începe ca o relatare în genul poveștilor "de campus", despre intrigile din cancelaria unui liceu, înainte și după. Principala grijă a tuturor pare a fi, ca oriunde în societatea acelor ani de cotitură, găsirea unei legitimități. A unei justificări pentru ce-au făcut, a unei scuze pentru ce n-au făcut. Soluția poate fi, de la caz la caz, invocarea unui strămoș preot, pentru iertarea de păcate sau, mai simplu
Amintiri la schimb by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12181_a_13506]
-
Între vremea (încă) liniștită de atunci și vremea (deja) liniștită de acum a trecut o revoluție, descrisă în carte întîi din perspectiva agitației de pe margine, a telefoanelor "conspirative", a parolelor. Ceea ce pare a fi, la prima vedere, un joc de societate înrudit de aproape cu zeflemelele, sau cu poezioarele cu dublu înțeles care puneau pe jar "organele", se transformă repede într-o treaba serioasă, cu sînge și morți. În toiul evenimentelor, Filip Criste (Cristé, pentru străini), primul "narator" al romanului, o
Amintiri la schimb by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12181_a_13506]
-
dată din motive diferite, este sesizată de Ion Vianu într-o întâlnire cu alți doi psihiatri români: în Elveția, la Zürich, etica protestantă își plasează populația de drogați chiar în centrul orașului, pe Bahnhoffstrasse, dealtfel un loc extrem de elegant. întreaga societate se consideră vinovată de existența acestei minorități și de aceea n-o ascunde, ci își conservă luciditatea în fața bolii, printr-o exhibare inestetică dar curativă. Neacoperit de machiaj, coșul purulent din obraz se cere tămăduit. Istoria drogului poate fi privită
Fructul oprit din corpul nesănătos by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12186_a_13511]
-
pentru familie. Însemna moartea sau spălarea pe creier, teroarea zilnică, înnebunirea, amenințarea, hărțuiala, exilul. Acum, nu. Deși, în ultimii patru ani, tot mai mulți ziariști, și nu numai, au încasat-o zdravăn, la propriu. Și totuși. Ca peste tot în societate, și în cultură, amestecul valorilor autentice, incontestabile cu cele conjuncturale mi se pare că a atins apogeul în acest interval. S-au petrecut lucruri rușinoase, ru-și-noa-se, incredibil de grave, festivisme, decorări la grămadă, valori cu nonvalori, s-a apelat la
Cui îi e frică de luna decembrie? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12175_a_13500]
-
cu ochiul liber - amorul bolnăvicios al românilor pentru stânga - și forța incredibilă a administrației. Din acest punct de vedere, PSD-ul este marele învingător nu al alegerilor, ci asupra României. Ciobit la vârf, el continuă să funcționeze perfect la orizontala societății și de-a dreptul senzațional în subterane. Complicitatea de-o viață a oamenilor de aparat cu șefii lor din sistemul politic comunist s-a cimentat puternic în condițiile de după 1989: din relații de subordonare, ele au devenit relații de conlucrare
Colonia semi-penitenciară by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12174_a_13499]
-
modul isteric de aparatul de stat, îi determină pe dezmoșteniții soartei să se bulucească și să voteze compact în favoarea împilatorilor. E un vot irațional, veți spune, dar cu atât mai puternic. E votul în favoarea încremenirii, a speranței de a bloca societatea la acest moment când - au ei impresia - cineva, Tătucul, încă se gândește la ei. Marea mea dezamăgire sunt, însă, românii din străinătate - așa-numiții căpșunari. S-a creat iluzia că, trăind într-un mediu impregnat de democrație, ei vor dobândi
Colonia semi-penitenciară by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12174_a_13499]
-
Tudorel Urian Cum gîndește Cristian Tudor Popescu? În ce zonă se situează opțiunile sale politice? Care este modelul de societate propus României de redactorul-șef al unuia dintre principalele cotidiane ale țării? Iată cîteva întrebări legitime, frecvent formulate în ultima vreme, care fac din Libertatea urii - o selecție din editorialele publicate de jurnalist în ultimii ani - o lectură de cel
Teribilismul justițiar by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12177_a_13502]
-
conducerea BEC. Ziaristul este un justițiar în adevăratul sens al cuvîntului care nu ezită să pună la punct derapajele morale și comportamentale ale (mai cu seamă!) celor care, la un moment dat, se bucură de un mare prestigiu la nivelul societății. Dacă în această campanie editorialistului i s-a pus pata pe Traian Băsescu, victimele sale mai vechi au fost americanii (temă reluată și acum, după accidentul în care și-a pierdut viața Teo Peter), Adrian Năstase (solidaritatea întru corupție cu
Teribilismul justițiar by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12177_a_13502]
-
nu doar unde se află binele și răul, cum arată frumosul și urîtul, unde se sfîrșește adevărul și unde începe minciuna, dar și ce gîndesc oamenii. Toți oamenii. El știe chiar și care este percepția propriei sale persoane la nivelul societății românești: Există destui care mă urăsc. În Ťlumea bunăť, politico-gazetărească, nu printre simpli cetățeni - acolo cei mai mulți mă iubesc. Ceea ce nu e o povară ușor de dus" (p. 217). Presupun că nu există nici o legătură între acei "simpli cetățeni", care "îl
Teribilismul justițiar by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12177_a_13502]
-
lui Cristian Tudor Popescu sînt uneori (de multe ori) corecte, alteori discutabile sau excentrice, dar de fiecare dată foarte tranșante. Scrisul său cunoaște doar două nuanțe: alb și negru. De aici și pasiunile care se nasc în jurul său la nivelul societății românești. Cei care pică pe alb îl consideră pe autor un mare gazetar și un spirit incoruptibil (chiar au dreptate), iar cei care pică pe negru, sînt convinși că este omul Puterii (după caz, al Opoziției) care tocmai s-a
Teribilismul justițiar by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12177_a_13502]
-
în proza rusească. Și în Rusia, în general vă interesează ce se petrecere? O.L: În literatura contemporană a țărilor din Est , îmi place foarte mult Andrei Kurkov și faimosul lui Pinguin, care, găsesc că alcătuiește un portret tulburător al societății post-comuniste delincvente, oscilând între burlesc și patetic. Îmi place foarte mult și Ludmila Ulițkaia, la care atmosfera romanescă este întotdeauna densă și emoționantă. Mărturisesc că nu urmăresc cu precizie ultimele apariții ale literaturii ruse. Cât despre situația generală din Rusia
Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12195_a_13520]
-
de mireasă pe o babă slută și băgându-și mâinile cu mâneci cu tot în frișcă. Acesta este un posibil curs (scurt) de istoria comunismului (așa cum s-a instaurat în România, dar și în alte țări). Impostorii aduși la conducerea societății românești, cu sprijinul armatei sovietice, după cel de-al doilea război mondial, au transformat într-o caricatură viața din România. După ce au exterminat sau marginalizat elita, ei au început să maimuțărească, grotesc, modul cum se trăia înainte. Au înlocuit parlamentul
Din "realizările" regimului comunist - Cărți interzise by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12187_a_13512]
-
Meșterul Manole de Oct. Goga. Mai ales ultima piesă, a cărei premieră a avut loc în cadrul sărbătorilor oficiale de 9 mai, în 1934, a trezit în rândurile publicului slovac un ecou deosebit de favorabil, criticii apreciind atât surprinderea atmosferei din înalta societate, cât și frumusețea limbajului poetic. În aceeași perioadă, unii traducători încep să se orienteze spre literatura modernistă, mai "sincronizată" cu cea din Europa de Vest: așa, de exemplu, o reprezentantă a generației tinere Zuzka Dovalová vine în 1935 cu traducerea Rusoaicei de
Receptarea literaturii române în Slovacia by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/12196_a_13521]
-
o majoritate covârșitoare a românilor, mesajul lui Iliescu era de altă natură: că lucrurile vor rămâne cum au fost, că schimbările nu-i vor afecta și că nu-i va obliga nimeni să lucreze pe rupte, așa cum se întâmplă în societățile normale. Da, din acest punct de vedere, Iliescu a mințit prin omisiune. Adică n-a spus tot adevărul. Pe de o parte, a păstrat societatea românească în starea de încremenire, sărăcie și dezolare din vremea comunismului. Pe de alta, nu
Litera portocalie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12200_a_13525]
-
și că nu-i va obliga nimeni să lucreze pe rupte, așa cum se întâmplă în societățile normale. Da, din acest punct de vedere, Iliescu a mințit prin omisiune. Adică n-a spus tot adevărul. Pe de o parte, a păstrat societatea românească în starea de încremenire, sărăcie și dezolare din vremea comunismului. Pe de alta, nu s-a opus atât cât i-ar fi stat în puteri la înaintarea României spre un alt fel de societate. Controlul asupra serviciilor secrete, asupra
Litera portocalie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12200_a_13525]
-
de o parte, a păstrat societatea românească în starea de încremenire, sărăcie și dezolare din vremea comunismului. Pe de alta, nu s-a opus atât cât i-ar fi stat în puteri la înaintarea României spre un alt fel de societate. Controlul asupra serviciilor secrete, asupra sistemului bancar și asupra justiției i-ar fi îngăduit abuzuri încă mai colosale. Să nu uităm că minerii încă-l așteaptă pe Miron Cozma (momentan la răcoare) și prea mulți români au brațele încremenite întru
Litera portocalie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12200_a_13525]
-
dintre multele cu care sociologul Zoltán Rostás s-a întîlnit în peregrinajul lui optzecist de reînviere a Bucureștiului de altădată (Chipurile orașului. Istorii de viață în București. Secolul XX, publicată în 2002, e mărturia acestei aventuri cvasi-clandestine prin trecutul unei societăți). În '85-'86, cînd Rostás înregistrează pe benzi de magnetofon o serie de convorbiri cu Elisabeta Goga, într-o mansardă de pe Calea Floreasca (botezată astfel după numele unui strămoș al "coanei Lizica"), în prezența fiicei ei, Ruxandra, doamna Goga are
Fața și reversul memoriei by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/12209_a_13534]
-
ani de când funcționează Fundația Academia Civică, instituție prea puțin susținută de autorități, dar respectată de specialiști și de opinia publică. La conducerea ei se află, încă de la înființare, Ana Blandiana, o mare poetă și, în același timp, o conștiință a societății românești. Alți oameni de valoare, cunoscuți pentru realizările lor profesionale și curajul opiniei, o secondează ca vicepreședinți: Lucia Hossu Longin, Nicolae Noica, Romulus Rusan, Aurelian Trișcu. Postul de director executiv este deținut de Gheorghe Arvunescu, iar cel de secretar științific
Lupta cu amnezia by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12201_a_13526]
-
încheia un proiect de mare anvergură: recensământul populației concentraționare din România în anii 1945-1989 (bazat pe studiul istoric, sociologic și statistic a 93.000 de cazuri de foști deținuți politici). Tot acest efort, făcut dintr-un sentiment al răspunderii față de societatea românească, cu mijloace materiale modeste și cu spirit de sacrificiu, trebuie adus necontenit la cunoștința celor care conduc țara, ca termen de comparație pentru propria lor contribuție, jalnică, la cunoașterea de către noile generații a tragicului episod comunist din istoria României
Lupta cu amnezia by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12201_a_13526]
-
subiect de reflecție pentru acei intelectuali care nu fac decât să se studieze cu încântare în oglindă, insensibili la ceea ce se întâmplă în jurul lor și îndeosebi la rușinoasa amnezie colectivă de care se lasă cuprinsă, ca sub influența unui narcotic, societatea românească.
Lupta cu amnezia by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12201_a_13526]
-
e strălucitor. E un spectacol oarecum straniu pentru spectatorii din Portugalia. Au venit foarte mulți tineri. În 1974, când a luat sfârșit dictatura lui Salazar, peste 45 % dintre locuitorii Portugaliei erau analfabeți. În treizeci de ani a trebuit reconstruit totul. Societatea. Educația. S-a creat treptat o cultură teatrală. Dar tinerii, ca pretutindeni, iubesc televiziunea, DVD, computerul, ascultă muzică hard. E greu să-i convingi să vină la teatru. Și totuși, în cele două seri cu Oblomov au fost foarte mulți
Oblomov pe malurile Dourului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/12217_a_13542]
-
celelalte persoane din ministerul învățământului în legătură cu bacalaureatul din 2003" (portal.edu.ro). Ceva mai rară (circa 50 de atestări) și mai clar depreciativă e forma ministresa: "Ministresa e o femeie neputincioasă în fața unui sistem în care se regăsesc toate slăbiciunile societății" (EZ 3353, 2003, 1); "Ministresa Andronescu își împinge sora către șefia CJAS Mehedinți" (gds.ro); "Ministresa Daniela Bartoș nu vrea să apară cu cască de protecție la Cârcotași" (curierul.ro). Doar de vreo 10 ori apare varianta ministreasa: "Iată răspunsul
Ministră, ministreasă, ministroaică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12238_a_13563]
-
și prezidențiale de la sfîrșitul lunii noiembrie a anului 2004. Uneori autorul adoptă un ton școlăresc, specific manualelor de istorie pentru clasa a V-a (,Din cele mai vechi timpuri, gînditorii s-au avîntat în speculații cu privire la viitorul lumii și al societății omenești", scrie cu înțelepciune profetul politic despre breasla în care s-a consacrat definitiv- p. 12), alteori rostește cu emfază banalități crase, aflate la limita bancului (, În opinia mea, portretul românului fericit este o combinație între beneficiile stării materiale din
Pariul lui Brucan by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12229_a_13554]
-
prezență energică în mass-media, un spațiu care i-a devenit curând o a doua natură. În rubrica ținută în paginile "Dilemei", Ochiul de sticlă, devenită ulterior o carte (ALL, 1997), Bogdan Ghiu a scris despre televiziune ca fenomen esențial al societății "media" postmoderne, când cei mai mulți abia buchiseau semnele timpului. Au urmat încă două volume de eseuri Grame (Cartea Românească, 1997) și Evul Media sau Omul terminal (Ideea Design&Print, 2002), aceasta din urmă cea mai bună. De unde interesul poetului pentru teorie
Microdiscursuri în parcul literar by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12252_a_13577]