3,003 matches
-
Mirea (I-II, 1908-1910), denotă o atitudine antisimbolistă; de amintit, totuși, traducerile din Paul Verlaine (în colaborare cu Dimitrie Anghel), care își pun amprenta asupra romanticului de cultură germană. Din stampe vechi respiră discret o melancolie cu substrat romantico-simbolist. Bănci solitare și flori ofilite (În parc), ziduri cenușii și ruine (Nürnberg), orașul în negură albastră (Clopotele din Nürnberg) sunt tot atâtea pretexte de analogii simboliste. Când exprimă sentimente tandre, poetul dispune, dacă nu de strălucire metaforică, de o vădită sinceritate. Fraza
IOSIF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
ani, Emil Codrescu, naratorul, e măcinat de incertitudini persistente, suspectând și analizând orice gest al partenerei pentru a descoperi înțelesuri chiar și acolo unde ele nu sunt. Când i se pare că a sesizat un amănunt care anterior îi scăpase, solitarul încearcă un fel de satisfacție, o adevărată voluptate a durerii. Romantismul, aerul ușor desuet din Adela țin de unghiul de vedere al unui reflexiv. Totul este aici fin de siècle, elegiac, învăluit în poezie. Pentru a nu fi trecut cumva
IBRAILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287494_a_288823]
-
lumi multipolare, îcursul acțiunilor menite a le îmbun)ț)ți propriile traiectorii probabil, au, din când în când, nevoie de ajutor din partea altora. Friedrich Meinecke descria astfel situația Europei, din perioada lui Frederic cel Mare ,,un set de State-puteri izolate, solitare și totuși unite prin crescândele lor ambiții comune - această eră starea de lucruri c)tre care dezvoltarea organismului statal european a condus lucrurile, incepand cu sfârșitul Evului Mediu” (1924, p. 321). Din punct de vedere militar și economic, interdependenta s-
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
care eram puși „prin poziția noastră geografică și prin evoluția noastră istorică“, apreciind că „noi nu vom putea coopera cu rușii, chiar în caz de victorie a lor“42. În articolele publicate în „Viața Românească“ sub titlul Din carnetul unui solitar, C. Stere respingea acuzația de trădător și înstrăinat, insistând asupra argumentelor ce-l determinau să fie împotriva alianței cu Rusia. Imperiul moscovit, aprecia Stere, este „ultima supraviețuire a despoțiilor orientale în Europa“ și, ca pentru orice stat despotic, „mijlocul cel
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Ibidem, p. 95-96. Referire, mai întâi, la cele trei județe din sudul Basarabiei retrocedate Moldovei în 1856 și încorporate din nou în Imperiu rus, în 1878; în final, referire la C. Stere. • Ibidem, p. 109. • C. Stere, Din carnetul unui solitar. I. Pentru ce sunt un trădător..., în „Viața Românească“, vol. XXXVII, nr. 4-6, 1915, p. 183. Articolul poartă data de 25 mai 1915. Românii formează o masă compactă de aproape 14 milioane, întinzându-se pe ambele versante ale Carpaților între
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
convinși ai continuării politicii noastre tradiționale alături de Puterile Centrale“ („Viața Românească“, vol. XL, nr. 1-3, 1916, p. 306-307). • Radu Rosetti, Schimbarea la față a Italiei, în „Viața Românească“, vol. XXXVII, nr. 4-6, 1915, p. 237. • C. Stere, Din carnetul unui solitar. II. „Puhoiul“..., în „Viața Românească“, vol. XXXVIII, nr. 7-9, 1915, p. 16. • Ibidem, p. 22. acestei lungi tragedii [...], acțiunea noastră nu poate fi eficace decât împotriva Rusiei“53. Aprecierile lui C. Stere, Radu Rosetti și a altora referitoare la slăbiciunea
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
sfârșitul țarismului, dar ieșirea acesteia din conflict s-a produs în condiții mai greu de prevăzut în 1914-1915, prin accederea la putere a regimului bolșevic, cu sprijinul neoficial, dar direct al Germaniei. Al treilea articol din seria Din carnetul unui solitar reprezintă o amplă replică la discursul rostit de Take Ionescu, în discuția din Cameră pe marginea răspunsului la Mesajul Tronului 54. Take Ionescu, susținut de N. Iorga (!), negase existența poporului ucrainean. „D. N. Iorga nu mă miră. D-sa de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
a despărțit, nu putem admite vreun particularism românesc [...]. Nu există decât o singură politică: politica idealului românesc integral, fără renunțare și fără uitare“58. Ideea continuității într-un anumit spațiu era indisolubil • Ibidem, p. 24. • C. Stere, Din carnetul unui solitar. III. Discursul d-lui Take Ionescu, în „Viața Românească“, vol. XXXIX, nr. 9-12, 1915, p. 161-211. • Ibidem, p. 163. • Ibidem, p. 186. • Ibidem, p. 201. • Ioan Căpreanu, Discursurile parlamentare ale lui Constantin Stere, Iași, 1997, p. 176. legată de cea
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
cadru și o atmosferă impregnate, pe alocuri, de accente eminesciene. Treptat, sub influența cenaclului macedonskian și a celui de la „Vieața nouă”, poetul se apropie de simbolism, care va da tonalitatea dominantă a volumelor Insula uitării (1924), Raze și umbre (1933), Solitare (1935). El cultivă acum poezia parcurilor desfrunzite, a decorului autumnal, fiorul exotic, aspirația spre orizonturi necuprinse. Simbolismul său, apropiat de cel minulescian, înregistrează totuși o notă mai discretă, mai interiorizată. Peisajul marin, sugestiv prin imensitate și profunzime, va deveni o
GHERGHEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287246_a_288575]
-
armonia versificației. Un volum de memorialistică, publicat în 1934 (Schițe. Din noianul amintirilor), are o valoare mai degrabă documentară. SCRIERI: Cântece în amurg, București, 1906; Insula uitării, Constanța, 1924; Raze și umbre, Constanța, 1933; Schițe. Din noianul amintirilor, Constanța, 1934; Solitare, Constanța, 1935; Cristale, Constanța, 1936; Pe țărmul mării, Constanța, 1941. Repere bibliografice: A. Naum, „Cântece în amurg”, AAR, partea administrativă și dezbaterile, t. XXIX, 1906-1907; Număr închinat poetului Alexandru Gherghel, „Marea noastră”, 1933, 1; Enache Puiu, Un simbolist dobrogean: Al.
GHERGHEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287246_a_288575]
-
cu reîntoarcere la subiect, e imposibil să dăm socoteală de formarea conceptului și, În general, de orice gândire veritabilă. Chiar independent de comunicarea interumană, limba constituie o condiție necesară, ce guvernează gândirea individului singular la nivelul existenței sale celei mai solitare. Dar limba nu se manifestă și nu se dezvoltă efectiv decât În mediul social; iar omul nu se Înțelege pe sine Însuși decât după ce a verificat În contact cu ceilalți inteligibilitatea cuvintelor sale. Căci obiectivitatea e Întărită prin faptul că
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
de rând. Nu cred În autosuficiența demiurgică. Dimpotrivă, cred că artistul tinde cel mai mult spre celălalt, spre semenii săi. Cornel Vâlcu: Din punctul meu de vedere, creativitatea, cu cât este mai puternică, cu atât este mai, n-aș spune solitară, ci are, cum să spun, o dimensiune de absolutitate care refuză orice idee de dialog. Creatorul este perpetuu prins Între a maximaliza potențele care lucrează-n el și care-i spun niște lucruri ce nu s-au mai spus niciodată
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
decât comunicarea unui mesaj. Despre metodă, În ultimă instanță Nicolae Turcan: Atitudinea ta este, văd, asumată până la capăt și nu putem decât aștepta lansarea cărții. Vei fi poate Horea Poenar „Obscurul”, cel care practică gândirea esențială Într-o manieră post-heideggeriană, „Solitarul”. Iată liniile unei școli de gândire... Horea Poenar: O școală polemică! Corin Braga: Asta și Întreba Ruxandra: poți constitui o metodă sau nu? Textul tău este un discurs absolut autonom și irepetabil sau ar putea Întemeia o școală? Vlad Roman
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Mioriței ca baladă a fratricidului românesc, pentru că nu rezultă de nicăieri că faptele presimțite, prevestite și transfigurate poetic s-ar fi Întâmplat cu adevărat. E mai curând vorba de presimțiri, temeri neguroase, iluminări asociate unei resemnări specifice reveriilor. Drept care, ciobănașul solitar, care se imaginează vorbind cu mioara lui, murind violent și căsătorindu-se alegoric Îmi apare - am scris undeva - ca unul dintre intelectualii români arhetipali. Pledez, prin urmare, pentru pluralitatea sistemelor educative, pentru restituirea actului didactic și pedagogic către cei Îndreptățiți
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
vorbim, dacă nu despre una ficțională și fictivă? O memorie promisă, dar niciodată realizată În rememorare. Ruxandra Cesereanu: Sunt reproșuri făcute și de Adrian Marino. Doru Pop: Da. Chiar asta voiam să spun. Dar Adrian Marino a fost un erou solitar. Câți dintre optzeciștii care puteau să preia efortul lui au făcut pasul acesta? Cei mai mulți au profitat de pe urma notorietății asocierii cu Marino, dar fără consecințele probității care decurgeau de aici. Acestea erau reproșurile pe care le menționam când vorbeam despre proiectele
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
a cotidianului, a obișnuitului, din care degajă înțelesuri neașteptate. Uneori elementele exotice și livrești dau culoare, ca și digresiunile și divagațiile. Melancolia, bine temperată, este întreținută de confruntarea cu duritatea lumii din afară. Trăirile lăuntrice, reflex al unor peregrinări nocturne, solitare, mărturisesc adesea ecouri bacoviene, filtrate însă de o rețea meditativă proprie. Versurile, melodioase, mai ales cele confesive, au un ritm subtil, fără contorsiuni și rupturi retorice. În acorduri melopeice, folosind o întinsă cromatică imagistică, poetul își destăinuie regretul după „existențele
FATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286970_a_288299]
-
1984; Eugen Jebeleanu, Hanibal, ed. bilingvă, pref. Aurel Martin, București, 1985; Pierre Chaunu, Civilizația Europei în secolul Luminilor, I-II, pref. trad., București, 1986; Emil Cioran, Tratat de descompunere, București, 1992, Căderea în timp, București, 1994, Evreii-un popor de solitari, București, 2001; Gaston Bachelard, Apa și visele, București, 1995, Aerul și visele, București, 1997, Pământul și reveriile voinței, București, 1998, Pământul și reveriile odihnei, București, 1999; Albert Cohen, Cartea mamei, București, 1995, Frumoasa Domnului, București, 2000; Vadime Elisseeff, Danielle Elisseeff
MAVRODIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288067_a_289396]
-
din scrierile lui Mircea Eliade (1918-1921. Istoria se repetă?), Petre Țuțea (Gânduri... Varia), Anton Dumitriu, Nae Ionescu, Alexandru Paleologu. Sunt traduse fragmente de proză și eseuri de Vintilă Horia (Moartea poetului, tradus de Andrei Ionescu), Emil Cioran (Un popor de solitari, tradus de Irina Mavrodin), A.I. Soljenițân și N.A. Berdeaev, în versiunea lui George Iaru și Florea Neagu. În sumar mai intră articole cu caracter documentar, scrisori, un catalog alfabetic al persoanelor ucise în lupta contra comunismului și o listă a
MEMORIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288088_a_289417]
-
însă contribuția la modernizarea literaturii române. Imaginea criticului în posteritate îndreptățește convingerea lui Eugen Simion că după Titu Maiorescu L. este „cel mai important critic român”. Mărturii autobiografice diverse, pagini epistolare și memorialistice vorbesc despre un L. înclinat spre autoscopie, solitar, sceptic, dar mai ales contemplativ; tentat să se afirme ca prozator, s-a stins îndoindu-se de sine, torturat de o adevărată dramă a nerealizării: „Când mă gândesc la mine - îi scria Hortensiei Papadat-Bengescu la 10 august 1930 - mi-e
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
literară și științifică”, „Liberalul”, „Lupta” (1922), „Mișcarea”, „Momentul”, „Renașterea română”, „Timpul” (1945), „Tribuna literară”, „Universul”, „Vremea”. Preocupările publicistice variate, laborioase, adesea de un nivel remarcabil, îl obligă să întrebuințeze o serie de pseudonime: Aladin, Faust, Parsifal, Riga, Rigoletto, Frollo, Romeo, Solitar ș.a. „Poemul dramatic” Dragoste și răzbunare, evocare a Moldovei secolului al XVI-lea, tipărit în 1896, va fi pus în scenă la Teatrul Național din Iași în stagiunea 1899-1900, cu Aglae Pruteanu și State Dragomir în rolurile principale. O altă
HEROVANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287431_a_288760]
-
accesul la cele mai bune instrumente de muncă intelectuală (biblioteci, material informatic) fac parte din atuurile acestor structuri, la fel ca și valoarea subsidiilor și calitatea invitaților. Aceste instituții constituie astfel locuri de socializare favorizând integrarea creatorilor, recunoscuți ca fiind solitari prin definiție, În echipe și rețele În măsura de a coopera, fiind marcați În același timp de pecetea unui «spirit de elită», căruia Îi sunt asociate manifestări de solidaritate etică și politică. În al doilea rând, statutul de elită al
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
șase foști Înalți funcționari ai partidului comunist, era o critică virulenta a regimului, celelalte două (douăzeci și șase de semnatari În total) apărau doar dreptul de expresie al scriitorilor disidenți. Dacă acțiunile colective apăreau mai curând slabe și Întârziate, vocile solitare ale disidenților, amplificate de mass-media occidentală, apăreau mai profunde și mai eroice. Această conjunctură a fost favorabilă impunerii figurii intelectualului profetic după 1989, fie că acești profeți erau sau nu «disidenți». Critică regimului politic prăbușit era considerată că o previziune
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
despre mari personalități, București, 1997; Cristiana-Maria Purdescu, Respir amurgul - Respiro il crepusculo, ed. bilingvă, București, 2003 (în colaborare cu George Lăzărescu); Brillat-Savarin, Fiziologia gustului, București, 2003. Repere bibliografice: Al. Balaci, Un roman de război, RL, 1975, 6; Dan Grigorescu, Focul solitar, CNT, 1980, 3; Al. Balaci, Introspecția nemiloasă, R, 1984, 4. C.Pp.
LAZARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287762_a_289091]
-
Plan suprapus și propriu, sleit în circumstanță” (Relaxare). Uneori din noianul acesta eclectic răzbate câte un vers ce învederează lirism autentic, ca în Primăvară: „Și primăvara asta mă cheamă spre trecut, / dar pașii-nsângerați ce-au însemnat cărarea/ spre piscul solitar, înalt și neștiut / i-a spulberat demult tăcerea și uitarea.// Ovalul fericirii se profilează calm/ în fina broderie a clipelor austere./ În foi schițează vântul un început de psalm/ și-n ierburi înclinate sfârșit de mângâiere”. SCRIERI: Neutral, Cernăuți, 1934
ROSCA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289371_a_290700]
-
trăite, În bună parte, public și În comun. În epoca medievală, era ceva neobișnuit să vezi pe cineva plimbându-se singur Înafara zidurilor orașului sau pe un drum de țară. Istoricul Georges Duby ne spune că „În epoca medievală, hoinăritul solitar era un simptom al nebuniei. Nimeni nu ar fi riscat așa ceva dacă nu era deviant sau nebun”2. Viața era trăită În spații restrânse, lucru de Înțeles, deoarece dincolo de ziduri, de câmpuri și de pășuni erau păduri dese și impenetrabile
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]