1,718 matches
-
arbuști în ghivece curioase? De ce tot artificialul ăsta? Și ea zicea că toată alcătuirea asta kitsch neagă natura. Adică toate casele astea, care se înfig în peisaj, sunt stridente precum o nucă în perete, nu respectă o ordine, ci o somează, o strică dizgrațios. Și-atunci m-am gândit și io așa. Am învățat la școală că modernitatea începe în momentul în care francezii taie capul Regelui. Adică din acel moment nu mai contează tradiția, ereditatea, societatea devine din acea clipă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
cărțile astea oricum se vindeau. Spre deosebire de a mea. Fusesem cu ele la anticariat. Mă întrebaseră cetățenii ăia cine e autorul de pe copertă și mi-a fost jenă să le spun că io sunt. - Sigur era Miorița, nea Titi? l-am somat. - Io așa am înțeles, da’ poate tu știi mai bine, mi-a răspuns, ca și cum faptul că vorbise la telefon, primise o informație, nu-l califica în nici un fel. - Nu cumva au sunat de la editură? A stat puțin, a rumegat, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Îți dai seama că, într-adevăr, nu ai făcut prea mare lucru în viața ta de până acum, ceva care să merite spus. Ceva de care să fii mândru cu adevărat. Ca atunci când bați la ușa unui necunoscut și ești somat să spui cine ești și ai un moment de recapitulare derutantă. În fine, am vorbit toți acolo, la cameră, în mare parte aberații, apoi profu’ a luat caseta, ia să vedem noi ce și cum. Nu vreți să vă vedeți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
primei monografii consacrate autorului Stanțelor burgheze: Existența poetică a lui Bacovia de Svetlana Paleologu Matta (Editura Ateneul Scriitorilor, Bacău, 2012, traducere de Lucia Olaru Nenati, 182 pagini). Am luat-o cu mine nu atât de gura traducătoarei, care m-a somat să scriu ceva despre ea, ci mai mult pentru că mă bate gândul, Încă de acum vreo doi ani, să alcătuiesc o carte de cronici despre volumele dedicate de critici și eseiști Poetului, așa cum a făcut, bunăoară, Constantin Cubleșan, cu mult
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
francii noștri, ofițerul acela deghizat în însoțitor administrativ putea să bea treizeci de cafele, dacă se așeza la masă, și șaizeci, dacă le servea în picioare. Ghidul, care tot securist era, a luat o mutră de înmormântare și ne-a somat să ne lăsăm bagajele în camere și să coborâm imediat în autobuzul cu care urma să facem tradiționalul tur al orașului. Ne uitam unii la alții buimaci, ca atunci când e dată peste cap logica naturală a lucrurilor. Ca niște pușcăriași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
gherilă prin care să sprijine lupta revoluționară din Congo. S-a Întors În secret În Cuba, În decembrie 1965, pentru a pregăti o altă grupare de gherilă, pentru Bolivia. Ajungînd În Bolivia În noiembrie 1966, planul lui Guevara era să someze dictatura militară a țării și, În cele din urmă, să ridice o mișcare revoluționară care să se Întindă pe tot cuprinsul Americii Latine. A fost, Însă, prins și rănit de trupele boliviene de contrainsurgență, antrenate și Întreținute de Statele Unite, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
undeva, în Dostoievski, în Nietzsche, în Sartre sau în Vintilă Horia, dar de fapt este "găsit" pur și simplu în gura unui milițian, vajnic supraveghetor al "dușmanilor poporului", cei șase minori deportați alături doar de mama lor, pe care o somează să nu se mai roage lui Dumnezeu: "Gata, s-a terminat! Dumnezeu a murit! Ați înțeles?! A murit, gata!" Ce este, așadar, această scriere? Este o mărturie cutremurătoare despre trecut, o lucrare cu mare valoare pentru istoriografia actuală, cu miză
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
noștri. Mulți dintre cei care proveneam de la țară, veneam la școală în costume naționale specifice elevilor și studenților din Bucovina. Cei de prin satele apropiate făceau naveta acasă, pește câmpuri, cu încălțăminte șubredă sau desculți. Alții stăteam la internat, mereu somați de către directorul internatului, să ne plătim taxele, cu care eram veșnic în restanta. Câte ștrengarii copilărești nu am făcut în acea perioadă... uneori escaladam în grupuri mici de prieteni, zidurile sălilor de cinematograf, pentru a vedea fără bani, filme sau
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93314]
-
anii 1950. Ați fost impli cată în munca de cenzurare a anumitor pasaje dintr-o serie interminabilă de volume. Ce înveți despre tine cu un ase menea prilej? Cum poate trăi cu el însuși un creator (fiindcă asta vă consider) somat de fișa postului să sugrume, să foarfece, să juguleze? Cum arată ordinea lui lăuntrică, așe zarea lui pură și simplă? Și ce s-ar fi întâmplat dacă v-ați fi dat demisia? Ce urmări ar fi avut un asemenea gest
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
că viitorul aparține regizorilor tineri care vin dinspre publicitate ; cât privește rezultatele...) Cred că nu m-am făcut înțeles (este vina mea !) atunci când am participat, alături de Gorzo și de Chirilov, la masa rotundă a Dilemei. Reieșea probabil că eu îi somez pe regizorii tineri să scoată capodopere pe bandă rulantă, o perspectiva ridicolă și imposibilă ! Evident că nimeni nu poate decreta așa ceva (doar Ceaușescu a făcut o), numai că eu altceva voiam să sugerez : intrarea în mentalul fiecărui regizor român de
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Mungiu 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile în proiecția de presă de la Cannes. Și ar fi trecut încă de două ori pe atât până să scriu despre el, dacă nu primeam un e-mail de la redactorul-șef al Dilemei Vechi, somându-mă să mă execut cu un articol despre el pentru numărul curent al revistei... Cristi Puiu a pus sămânța, Corneliu Porumboiu a udat locul, iar Cristian Mungiu culege roadele. Cei care credeau că steaua filmului românesc a fost o întâmplare
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
mai departe. M-am întors cu atîta stăruință la Eminescu încît alte preocupări le-am lăsat pe delături. Deocamdată, deși am scris peste 150 de pagini (de curs!) nu cutez să extrag nimic pentru publicare (chiar dacă Ovidiu Genaru m-a somat să dau ceva pentru ianuarie). Îl redescopăr pe Eminescu și mă sperii de micimea mea... Află că acel care se cheamă Const. Ciopraga, care acum doi ani m-a repezit în plină catedră că am opinat moale că este total
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
sunt aici, în fondul Bibliotecii Centrale. Dacă Revista literară se află la Biblioteca filialei Academiei, vei avea textele în trei-patru zile. Aștept de la cumnata mea informațiile. Firește că aș vrea să scriu despre Eminescu, Opere, vol. IV. Dar cînd? Sunt somat ca pînă la 1 decembrie a.c., să predau colaborația la Tratatul Academiei, vol. II (50 pag. dactilo[grafiate]). Trebuie să mă execut deoarece ea intră în planul de cercetare științifică al Catedrei, deci în normă. Dacă voi isprăvi pînă la
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
spălat-o pe alta și amândouă fața. De parcă n-ar mai fi putut continua războiul fără banii obținuți din vânzarea cărților lui Gh. Sion, peste numai patru zile nerăbdătorul prefect trecuse iarăși la tonul agresiv al șefului direct și implacabil somându-l pe sărmanul polițai astfel: „(...) de la Dvs. neprimind nici acum costul cărților și să’l trimiteți la Officiu, vă rog ca imediat să luați măsuri pentru distribuirea acelor broșuri”. Cu mâna tremurând de frica destituirii din funcție, șeful poliției scrisese
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Anton (idem); 6) Iliescu Gheorghe (idem)”. Cum cei șase aveau În continuare situația incertă din punct de vedere polițienesc și nu se putuse face nimic În intervalul cuprins Între 30 aprilie - 7 mai 1877, iritatul prefect de Fălciu Theodoru Îl somase pe polițai cu categorica adresa nr.3299, În acest fel: „Motivat de o nouă telegramă ce am mai primit dela D-l Comandant al Regimentului II de Artilerie din București (...) vă repet pentru ultima oară ordinul (subl.În orig.) din
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
intențiuni a autorului, să depuneți toată stăruința pentru desfacerea a 15 exemplare În acest orașu pe care vi le trimitem și să Înaintați de urgență Prefecturei costul lor care este de 1 leu nou exemplarul”. Pe 19 octombrie 1877, prefectul somează „urgent” vărsarea contravalorii cărților În casieria prefecturii scriind, printre altele: „Vă invit ca să’mi Înaintați imediat banii ce veți fi adunat prin vânzarea broșurelor (...)”. Nerezolvându-se problema nici pe 26 octombrie, prefectul trimite și a treia adresă poliției (nr.9694
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
generalizată cu falimentul băncilor și întreprinderilor din lumea întreagă. Școala nu mai putea face față furnizorilor și plății salariilor și de aceea, în fiecare sâmbătă, la masa de prânz, pedagogul de serviciu citea lungi liste de elevi datornici care erau somați să plece imediat acasă și să vină cu banii ce datorau. Pe la mijlocul lui octombrie, cu toată șefia mea de clasă, mă aud citit, pe o lungă listă de datornici și... deci, acasă... după banii pentru taxa școlară. M-am supus
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
prezint la școala din Râfov Prahova la care activasem doar trei luni și jumătate, până am fost remobilizat. La 6 martie 1945, în momentul instaurării guvernului Doctor Petru Groza, impus de Vasânschi, bătând cu pumnul în masă la București, sunt somat imperativ de un ordin emis de „Biroul Mobilizării” din Regimentul 10 Vânători de care aparțineam să mă prezint imediat la Partea Sedentară aflată în comuna Puținei - Teleorman. De această dată n-am dat curs imediat ordinului primit ca altă dată
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
al PCR. M. M.: Păi de aia trebuia pe 18 decembrie să facem și noi o ședință în care să condamnăm evenimentele de la Timișoara. S. B.: El spunea așa: "Este starea de necesitate, am dat ordin să se tragă, se somează și dacă nu vor să se supună, se trage. Ce-au făcut ofițerii tăi, Milea? De ce nu au tras?" Asta e din stenograma ședinței. M. M.: Aaa, probabil asta a fost pentru Timișoara. S. B.: Continuă: " La picioare trebuie să
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
iar o mică parte se opriseră la locurile de fumat dintre platou și terenul de zgură. Brotea a alergat spre platoul de zgură, a scos pistolul și a strigat: "Atențiune! Din momentul acesta eu trag! Sunteți sub legea militară, vă somez să executați ordinul!" Nimic. Atunci a tras un foc în plan vertical. Au înlemnit cu toții. Nu se așteptau. Unitate, pe platou adunarea!". Toată turma... M. M.: ...înapoi. S. B.: Da. Ofițerul acela de gașcă, băiatul acela pe care mulți îl
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
Emilia Savin, profesor universitar, autoare de manuale și dicționare de specialitate. Fie-i țărâna ușoară! Era precum limba germană, riguroasă, ordonată, severă, tratându-ne nu ca pe niște bărbați în toată firea, ci ca pe niște elevi oareșicare. Ne-a somat de la început să vorbim germana "chiar și în somn", ceea ce ne-am conformat. Îmi amintesc de un coleg care chiar și în pauze își continua studiile de germană, înscriindu-și cu pixul în palmă o conjugare mai dificilă, pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
întors la ziaristul american, căruia i se mai alăturaseră și alți tovarăși "de suferință" și am pornit-o în șir indian către "tărâmul făgăduinței". Când operațiunea era "în derulare", apare un organ, care, cu o voce răcnită din gât, ne somează să "dispărem". La întrebarea mea de ce, însoțită de comentariul că este vorba de ziariști invitați, omul începe să dea ca un automat din cap, făcându-mi semn să mă uit la o cameră cu glasvand, în care tronau două fotolii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
câteva nume: sub al meu, figura cel al Corinei, implicată în chip aberant (nu fără „ajutorul” unor colege invidioase și rele) în toată această afacere doar din cauza lacrimilor de compasiune colegială care îi luciseră în ochi când Gh. Udr. fusese somat să părăsească sala „Dinamo”! Cum numele ei de familie era tot Cristea, mulți au înțeles că am fi soț și soție și asta a impresionat grozav: „I-au dat afară pe amândoi, ca să vezi!...”. Referindu-se la necazurile noastre comune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
oricând vor exista, în situații care impun o atitudine, atitudini de stânga. În singura duminică întreagă petrecută de noi la Paris, într-o zonă a orașului invadată de „lumea a treia” (lumea noastră, îi spun Doinei) un prestidigitator negru este somat de câțiva polițiști (printre aceștia și unul de culoare - „ca să nu se interpreteze”) să-și înceteze demonstrațiile. Scena se petrece în mijlocul unui cerc gros de privitori. Lumea îl aplaudă frenetic pe artist și îi huiduie energic pe polițiști. Nimic dramatic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
la ora șapte, cumnatul își va da, literalmente, ultima suflare în brațele Doinei („și-a umflat obrajii, așa cum fac copiii după sau înainte de efort, a mai expirat o dată și a murit” - mi-a povestit mai târziu Doina); în acest timp, somat de un medic, mă voi lăsa dus la spital, de unde nu mi se va mai da drumul: hemoragie internă, melenă. Situația Doinei: între moartea fratelui, internarea cu forța a soțului (cu perspectiva de a fi operat), doi nepoți orfani acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]