5,168 matches
-
e cârmuită, duce spre pierzanie. Sub semnul Venerei v-ați Împărtășit din pâinea științei. Dar sub același semn a fost asasinat Ambrogio. Dante luă din nou cupa, pe care Între timp cineva avusese grijă să i-o umple la loc, sorbind o dușcă zdravănă de vin. Simțea cum arsura Îi crește, ca și când măruntaiele i-ar fi fost În flăcări. Văzu că ceilalți tăceau În continuare. Veniero fu cel care vorbi. — Messer Alighieri, argumentul domniei tale e, cu siguranță, sugestiv. Însă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
dar nici nu mă amuza să ne Întoarcem iarăși la Cioculescu și Rădulescu-Motru sau la Carol I, care pășise pentru prima oară pe pământ românesc În portul acestui oraș dunărean. Ca să acopăr tăcerea instalată la masă din vina mea, am sorbit cu poftă prefăcută din paharul cu votcă și mi-am aprins cu gesturi ostentativ meticuloase Încă o țigară. Ca-n romanele de duzină si-n filmele cu proști, exact În clipa În care am declanșat flacăra brichetei, mi-a explodat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Adam Adam vorbea cât se poate de serios și, mai cu seamă, de pătruns de ceea ce spune. Am realizat grozăvia târziu, mult prea târziu, când deja pentru nici unul dintre noi nu mai era cale de Întoarcere. L-am urmărit cum sorbea satisfăcut din ceașcă, pe măsură ce trăsăturile feței i se destindeau. Când m-a Întrebat „cu ce vrei să Începem?”, era pe deplin relaxat. - Cu Începutul, dacă n-aveți nimic de obiectat. - Nu ești foarte precaut, dar... facă-se voia dumitale!, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cerea să tac dracului din gură și să mă așez Înapoi pe locul meu. Ceea ce am și făcut, nu Înainte de a-l Întreba dacă nu dorește un pahar cu apă - avea o sticlă la piciorul fotoliului și, pe parcurs, mai sorbise de câteva ori, mecanic și absent. A fluturat din nou degetele, iar de astă dată am fost sigur că Înțeleg corect semnificația mișcării: refuza. Secundele se scurgeau cu Încetineala agonică a ultimelor picături de sânge ce părăsesc trupurile Îndurerate ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
și personajele ca sparții. Cel puțin spătarul Vulture, ca omul venit de la drum lung și trecut printr-o mazilire, a mai cerut o porție, stârnind uitătura mustrătoare a preacuviosului Metodiu care, ca față bisericească, a dat carnea la o parte, sorbind cu vinovată poftă doar zeama. La felul doi s-a adus un sos. — Din ce faceți acest sos? - se interesă amabil Barzovie-Vodă. — Din bujbei! - răspunse Huruzuma. Barzovie dădu mulțumit din cap și purcese spre blid. Când însă cercă sosul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
nespus de rău, dar n-am scris. în orice caz, dragă Barzovie, îți dau cuvântul meu de onoare că nu te-am mazilit degeaba. Serviți, vă rog - și le arătă cafelele. — Bine, luminăția-ta - zise Barzovie-Vodă cu lacrimi în ochi, sorbind cafeaua - dar nu se poate să fi uitat! E vorba de viitorul meu, de viața mea! — Viață? - spuse obosit viziriul. Viața ta? Atunci eu ce să mai zic de viața mea? Știți voi câte rapoarte, câte misive, câte înscrisuri trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
foarfecei. — Ticăloșii...! - șopti Cosette. Broanteș ridică sprâncenele a mirare. — Nu te mira că spun asta, tinere! - spuse cu obidă Cosette. Crezi că stau aici de bună voie? Aș! Nu ți-aș dori să fii în locul meu! Neavând ce spune, Broanteș sorbi firesc din ceșcuță. Atât mi-a mai rămas - oftă țigăncușa privind în jur. Cămăruța asta, bulendrele și ce mai vezi pe-aici. Și câte n-am avut! Știi, de pildă, de la cine am ligheanul ăsta? Broanteș dădu din cap că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și cazacii, făcându-și de lucru cu mătăniile, cu săbiile, cu paharele. Un nefericit bondar bâzâi cât bâzâi prin fața lui Vasea, apoi se lăsă ușure pe masă, lângă o pată de vodkă. N-apucă însă să plece capul și să soarbă, că Vasea trânti o palmă năprasnică asupra lui, turtindu-i corpul cafeniu și spulberându-i cât acolo păroasele-i piciorușe. Zgomotul loviturii îl trezi pe hangiu care se puse pe văicărit. — Ați văzut? - strigă el printre lacrimi - ați văzut? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
există nici o urmă de egoism. Nu mă mai bîntuie nici o individie, am realizat cea mai comodă sinucidere. Despre cer, despre teritoriile promise, despre nebuloasele roze, În care sufletul se lăfăie gol goluț ca un prunc durduliu, vorbiți voi, fetelor, care sorbiți absintul și țîțele vi se umflă și dinspre sex, unde puful foșnește ca un mănunchi de iarbă proaspătă, vă năpădește o boare metafizică. Aici În fața mea e un coș plin cu gogoșari scofîlciți. Am intrat În octombrie, părinții vecinilor mor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mîini și curăță-ți unghiile. Iar ai fumat chiștoace. Domnul D. se face că nu aude. Trebuie să plătim Întreținerea, spune după o pauză. Apoi: Ai Închis aragazul? Și robinetul de la chiuvetă? Acum se face ea că nu aude. Își sorb În liniște cafeaua. În după-amiaza aceea seducătoare de primăvară telefonul sună pentru a patra oară, firește pentru ea. Dar munții unde-s? Și pioletul și frînghia subțiindu-se Încet pe colțul stîncii? Am escaladat Westwandul, am trecut pe la Trei pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
planuri să meargă Împreună la circ, la Carul cu bere sau la un spectacol de balet, la matineu firește; seara e totdeauna un film la televizor pe care nu vrea să-l piardă. SÎmbăta, de obicei la cină, cînd Își sorb ceaiul, mestecînd cufundați fiecare În gîndurile lui, sandviciurile cu șuncă și cașcaval, domnul D. Își ia o ținută marțială - dacă doamna E. l-ar privi atunci mai atent și nu și-ar masa Întruna mîinile, admirîndu-și unghiile rotunde și roșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
din subsoluri o putere pierdută. Își privi chipul În oglinda pătată de muște, atîrnată de un raft. Nu degeaba Îi spuneau ei la școală cavalerul tristei figuri - da, da, chiar așa, semăn, semăn bine cu nebunul ăla din La Mancha. Sorbea din cafea și citea ordonanța nr. 137, art. 15, paragraful 21 Începînd de la data de 1 noiembrie a.c. circulația pietonilor pe străzi este interzisă după orele 21. Pentru evitarea accidentelor datorită camuflajului după lăsarea Întunericului cetățenii vor folosi lanterne sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mașină de scris tip 1931, un costum de pe vremea cînd mai era instructor la Centrul de librării. Stăpîniți pămîntul! Sunetul triumfător al alămurilor, buchetele de flori, dragostea care a fost, ziua Victoriei! CÎnd venea de la servici se așeza la masă, sorbea din supă și citea ziarul. Pe urmă, la cafea, povestea Întîmplări pasionante despre șeful sectorului carte, pe care l-a reclamat nevasta la cadre că trăiește cu Didi, dactilografa, sau despre mama Nuse, care a făcut scandal că nu i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cea moale și dulce, neastîmpărații nervi, creierul cu miracolele lui se face o humă cleioasă și nu se mai distinge ochiul de inimă, limba de ureche, venele de mațe și pămîntul și-i Însușește bucată cu bucată. Pietrele mute le sorb tulburatele limfe, În filtrele ierburilor se separă substanțele lor de extaz și durere. Și iată-i dimineața umezind frunzele și suind apoi În particule fine de aer, pătrunzînd fără formă, fără gust, fără miros, În nările calde ale vietăților mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
și zgîrcios al esofagului, papilele limbii excitate la umeda, tremurătoarea atingere cu corpul evanescent al stridiei - ce act perfect, voluptăți animale și copii sacrificați pe altare de jertfă, fețe descompuse de groază În vagoane de vite, buze arse de sete sorbind urina proaspătă, caldă, plămîni pietrificați cu plumb și ciment, ochi cu pupila mărită, sticloasă, cantarida, heroina, laudanum, nux vomica, beții ale spiritului cînd un gînd se umflă la nesfîrșit devenind transparent, membrana lui ca un cer de jur Împrejur În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Fie ca cel ce se va naște să-mi semene! Fie ca el să mă răzbune!“ Laguna, loc voluptos și terifiant, pubis Întunecat fremătînd de viscerale contracții, orbită incertă În care Delfinul atinge În cercuri concentrice placentara zăpadă a lunii sorbind Încă din somn bănuitele brize, foșnirea plopilor și toate clacsoanele invizibile ale orașului ce se apropie pregătindu-i uscatul și drumurile, fizionomia, toate arabescurile grefate În materia lui neștiutoare, cum ființe secrete ar lăsa peste noapte dîre de roți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ele, cuvintele, au devenit un fel de slujbași detracați ai puterii care aplaudă cu orice ocazie corupția și exterminarea și nu mai pot fi crezute nici atunci cînd rostesc adevărul Domnul D. Îl ascultă vag plictisit, din cînd În cînd soarbe din cafea, apoi din politețe intervine cu o Întrebare: — Ei, bine, dar nu Înțeleg unde vrei să ajungi? Algazi e vădit iritat de detașarea superioară a interlocutorului său. Bate ritmic cu arătătorul În masă și se silește să vorbească Încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pe Perșii din poveste În timp ce-afară, - aproape Războiul, viața, patria ne cheamă, Zadarnic să lăsăm De-afară să ne cheme, să visăm Noi, partenerul, șahul, Sub umbra tolerantă să visăm A lui indiferență“ Același culoar lung care Își soarbe lumina zilei doar prin deschizătura intrării din holul mare, singurul spațiu unde există ferestre și scări ce duc spre exterior. De cum pătrunzi În coridor ai senzația că ești absorbit de o pîlnie Într-o sticlă verde, opacă. Cel ce intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
răsucea limba În gură) — ... conticuer omnes intentique ora tenebat inde toro pater Aeneas sic orsus ab alto, ce profesor era Graur, ce ținută, ce elocință, domnule, exista pe atunci o onoare a profesiei, nu mișca unul la ora lui, Îi sorbeam cuvintele și el scanda infandum regina jubes renovare dolore... na, c-am uitat cum era mai departe țdupă atîția ani parcă nici nu eram eu acolo În banca Întîi chiar În fața catedrei auzi cavalerul tristei figuri și ei nu știau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Încremenire aparentă și dedesubt doar oase albe, desprinse din legăturile unui mecanism care fusese programat să se miște, să acționeze, să străpungă planceta neîncăpătoare și să țîșnească afară În libertatea verde, În oaza mirifică unde buzele ating apa promisă și sorb cerul... iartă-mă, doamnă Oprișan, că nu pot mesteca vorbele tale, ai să-mi spui că În acest carnaval nu ne deosebim prin nimic, măcar să păstrăm regula jocului, dar tu cînd Îți omori gîndacii În bucătărie nu simți teroarea spaimei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
departe de morții noștri. La debarcader lucra o femeie posacă, pe nume Gertrúd. Nici nu s-a prezentat, îi știam numele de la alții. Cum a trecut anul? M-am dezvoltat. Mirosul, din ce în ce mai mult. Simțeam vechea duhoare a lacului în timp ce-l sorbeam sau mă scăldam în el. O simțeam în ceaiul ușor stătut când goleam cana după o săptămână și în ploile care se porneau ca să nu se mai potolească o lună întreagă. Părerea mea e că, dacă există încă un iad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
unde se afla berăria. Mi-a spus să merg să-i aduc un pahar. Erau atâtea femei și copii mici în jurul ei, încât cu greu puteam ajunge la masa unde se dădeau pahare. Tanti Mae a luat paharul și a sorbit prelung, și-a tras apoi o privire meditativă și a râgâit. Era aproape ora zece. Berea mai că se terminase, dar lumea încă se înghesuia pe ringul de dans. Copiii mici dormeau pe aparatele din uzină, cu picioarele atârnându-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
din nou mată. Apoi s-a uitat la mine așteptând ceva. începuse să mă enerveze că eu trebuia să conduc toată conversația. Nu voiam să îi pun eu întrebările; asta ar face evidente golurile mele de informație. —OK, am spus sorbind încet din brandy. Voiam ca doar unul din noi să se afume. —începe cu începutul. Pe fruntea netedă a lui Walter au apărut niște linii de confuzie. —Ei bine, atunci cam unde crezi tu că a început totul, am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
iar pe tata l-a îmbrățișat. Ne-am așezat la masă. Mama nu dorea să mănânce, nici să bea. Tata, dimpotrivă, comandase aceleași feluri ca Nunu, bucurându-se deschis de prezența lui. Eu am gustat puțin din mâncare și am sorbit din paharul de vin. Ochii mamei mă examinau cu severitate. - Pari nefericită. - Deloc. - Recunoaște că nu e ușor să trăiești cu un bărbat. Acum poți să mă înțelegi mai bine. - Eu sunt artist și nu voi călca niciodată pantalonii bărbaților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
pieptului, Clossettino tăcu brusc, fără a se putea opri însă de la a privi stelele cu o ură nemărginită. Cu o privire atât de dură, încât dacă ar fi fost ațintită asupra unui om, acesta ar fi fost ucis pe loc, sorbindu-se, sugându-se din calea vieții. Clătinându-se, învins, Clossettino mai spuse doar atât: - Robert. Iar Robert. PAGINĂ NOUĂ MOȘ ABDULAH teaser/setup Abdulah Ramazi se născuse în Londra în urmă cu numai optsprezece ani, în familia unor negustori pakistanezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]