1,238 matches
-
pe fereastră și văd cum ploaia măruntă continuă să lovească ușor asfaltul. Ce monotonie! Bucovneanu Carmen-Elena, clasa a VIII-a Școala Gimnazială Prisăcani - Iași profesor coordonator Adina Brânzea Omul de zăpadă A fost odată ca niciodată, într-o iarnă proaspăt sosită, un om de zăpadă. Totul a început într-o zi, când un băiețel pe nume Cosmin și o fetiță ce se numea Alexandra, au construit cu multă dragoste un om de zăpadă. Au rostogolit bulgări mari de zăpadă și i
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
tare, semn că Înțelegea. Fiul lui Întoarse capul spre ușă auzindu-i pe Marie și pe Fersen sosind Însoțiți de Armelle. - Poliția e aici, tată. Totul o să fie În ordine de-acum. PM Fac. o mutră neliniștită În direcția noilor sosiți. - Continuă să nu scoată o vorbă. Totuși mă aude, sînt sigur. Marie luă fotografia pe care i-o Întindea Armelle, tresări văzînd portretul și i-o dădu apoi lui Lucas. - Am avut aceeași reacție ca dumneata, Marie, Îngăimă Armelle. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cunoscut sub numele de Joao de Deus, întrupează așa-zisele entități, sau spirite ale lui Ignacio de Loyola și ale altor oameni luminați, doctori, vraci, sfinți, pentru a vindeca miraculos, sau pentru a efectua operații spirituale vizibile și invizibile. Cei sosiți aici cu boli incurabile vin din disperare sau doar din curiozitate, să-și depășească destinul. După credințele locale, "entitățile" sălășluiesc peste tot: în camerele de energie sau de curenți din "Casa", în băile de cristal, unde te pot ciupi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
aceea era cea mai asemănătoare cu ce văzusem la circ. Gardienii semănau cu îngrijitorii, iar noi semănam cu animalele captive. O vreme, însă, toate străduințele mele s-au soldat cu eșecuri. Deținuții aveau parcă o pasiune specială să facă ultimilor sosiți o impresie cât mai proastă. Cel cu care mă nimerisem în celulă reușise, printr-un miracol, să ascundă de gardieni trei bucăți de sfoară. „Îți dau și ție una să te spânzuri, mi-a rânjit el. Mie îmi ajung două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cu poftă: - Ești prea tânăr, sau ești cu adevărat nătărău. Du-te în cortul tău. Uite, corăbiile intră în liman. Pe țărm, sclavii se îngheboșau sub poverile grele și alergau pe scândurile piezișe care legau țărmul de punțile întîilor corăbii sosite. Mugeau antilope și tauri, bice de curele șuierau prin văzduh, soldații zăngăneau din arme, strigau căpitanii, corăbierii cântau pe fiecare punte sau înjurau pe sclavi, sclavii gemeau sub poveri, în timp ce dinspre deșert se zărea năvălind seara liliachie. Atlanții erau gata
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
După aceea, pe când umbrele li se lungeau tot mai mult, se Întorceau la New Grove House, la cină, clasica pulpă englezească de vacă sau de oaie, pe care Emma o cumpăra Întotdeauna suficient de mare ca să ajungă și pentru musafirii sosiți Întâmplător și pe care Du Maurier - mereu ultimul care intra În sufragerie, anunțându-și sosirea cu acorduri marțiale și Îndepărtate de pian - o tăia cu Îndemânare, așezat În capul mesei. După cină, urmau conversația, muzica și jocurile de societate În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
său, parcurgând estimările contabile cu directorul comercial, Robert Shone. Shone Îi raportă că bibliotecile cumpăraseră bilete În valoare de o mie șase sute de lire, ceea ce era destul de Încurajator. Portarul de la intrarea actorilor Îi Întrerupse cu o telegramă, „Fără răspuns“, abia sosită. — Alt binevoitor, comentă Alexander cu un zâmbet mulțumit, desfăcând plicul. Masa Îi era deja Înțesată de felicitări, scrisori și telegrame. La citirea mesajului, expresia i se schimbă. Ce s-a Întâmplat? Îl Întrebă Shone. Alexander citi Încet cuvintele lipite pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ca un act de nebunie sfidătoare la adresa zeilor) tocmai pentru a schimba impresii despre Guy Domville. Nimic nu ar fi putut fi mai puțin binevenit, dar, ca și funebrul dineu organizat pentru actori cu o seară Înainte, trebuia Îndurat. Primul sosit fu William Norris. Îi strânse mâna și Îl privi neliniștit și trist. Dragul meu, spuse el, vreau să Îți spun o vorbă despre seara de ieri și apoi tac. Ai scris o piesă minunată, plină de poezie, simțire și probitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
serafim, clănțăni pe parchet. În mai puțin de un minut, filmul se sfâșie de două ori. Degete conspirative sudară la loc capetele ferfenițite ale peliculei, iar la timpul cuvenit, schimbară bobinele. În semicercurile de raze trasate insesizabil în jurul intrărilor, noii sosiți, cu mutre de ucigași sau de pariori, clipeau des, pentru a se descotorosi de șocul optic în care îi azvârlise orbecăiala. Pe ecran apărură - de parcă ochii destrămați ai tuturor ar fi fost scăldați în apă fermecată și vindecați - pete alburii
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
a salivei, siluetele inconfundabile ale câtorva poeți precum: Ion Mureșan, Cărtărescu, Mariana Marin, Danilov, parcă Antonesei, Stoiciu, desigur Mușina, Bucur, posibil Romoșan (plecase deja din țară?!), precum și pe cele ale bravilor prozatori: Nedelciu, Sorin Preda, Cristi Teodorescu, Groșan, Iova, Cușnarencu... sosiți, cu ore în urmă, pentru a-și depune și dânșii pachețelele cu temenele la picioarele Marelui Maestru al Ordinului, iezuitul, surprinzătorul și strălucitorul Nicolae Manolescu... de abia atunci, a fost posibilă, pe neașteptate, să cadă, ca un fulger, în mijlocul nostru
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
era cu ea pentru a-i da de cheltuială hoțului. Din ce În ce mai rar, universul copilăriei lui Va era străluminat de câteva imagini foarte clare, sicriul frumos ornamentat, mătasea albă, părul negru-castaniu al Vioriței, din ziua despărțirii lor, mulțimea pestriță de oameni sosiți sau invitați la Înmormântarea celei care a fost și a rămas ... prima mare iubire a sa, nasul plin de coșuri și umerii lați ai Didiței, coroanele de flori și coșurile de ierburi Împletite măiastru de Dorița, „petii” și „acii”, alunița
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Și-a adus aminte de iubirile lui Corneille și, ciudat lucru, a pus să i se caute la Paris un Corneille, pentru că văzuse, spune ea, În Comediile sale un fel de destin asemănător cu al său. Operele lui Corneille o dată sosite, a Început să Învețe pe de rost versuri, neprivind - adaugă ea - decât dinspre partea divină ceea ce majoritatea oamenilor văd cu sentimente profane. Iată aceste versuri, foarte demne, de altfel, de Corneille: Norocul le-a fost mare: Doi ani au tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
în picioare în calea lui. Colegii lui, care fuseseră în spate, începură imediat să se prostească, astfel că întreaga zonă se umplu de zarvă pentru că toată lumea voia să se destindă după tensiunea recentei descoperiri. În toată această nebunie, exclamația ultimului sosit fusese uitată pentru moment. Încercând să nu chicotesc, m-am concentrat mai mult asupra peretelui din spate ale zonei de servicii, acolo unde se afla scara lui Iacob; peretele era în umbră și era greu de distins cine era persoana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
debarcase Boabdil, cu trei ani mai înainte, era însoțit, zice-se, de șapte sute de persoane, care-și aveau acum un cartier al lor unde viața era rânduită tot după moda de la Alhambra, dar fără fala de acolo. De obicei, noii sosiți descindeau pentru o vreme la rudele lor cele mai apropiate, ceea ce am fi făcut cu siguranță și noi dacă am fi fost fără Warda. Dar, așa cum se înfățișau lucrurile, nu se mai punea problema de a petrece nici măcar o singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
avut de gând să protestez. Eram, la rândul meu, asemenea unui amant sătul să doarmă noapte de noapte la câțiva coți de obiectul dorințelor sale. În sfârșit, Cairo! În nici o altă cetate nu uiți la fel de repede că ești străin. Abia sosit, călătorul e înghițit de vârtejul zarvei, faptelor curioase, mutrelor flecare. Cel puțin o sută de necunoscuți îl abordează, îi șușotesc la ureche, îl iau drept martor, îl înghiontesc cu umărul ca să-l provoace mai bine la înjurături sau la râsetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
înghețată... dar cea mai mare greutate pentru ea era singurătatea pe care greu o suporta. În una din zile, venise feciorul mătușei Ecaterina, Nicolae, care plecase la cimitir să tămâieze mormântul mamei sale. Șurca se furișase neobservată după el. Atunci, sosită, ea a mirosit îndelung țărâna proaspătă a mormântului stăpânei sale, apoi, uitându-se trist când la mormânt, când la cel ce pleca la drum, s-a îndreptat tristă de tot spre casa ei... Atât au mai văzut-o vie. Când
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
din spate, un ropot de aripi grăbite și de trânteli în apă a unui stol de rațe sălbatice mari. Scrofițele și gândăceii lor nu au luat în seamă rațele aterizate, și ele, la scăldat, pe neașteptate. În clipa următoare, mistreții sosiți să-i pedepsească pe cei care le strică, de câteva seri, scăldatul, se opresc în spatele acelora, și prind a guița, ca din gură de șarpe. Luați prin surprindere, vânatorii-braconieri tresar, sar în picioare, speriați, aruncând armele in apa lacului. Abia
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
inspecția silvică locală, părea că doarme, pe iarbă. La auzul motorului mașinii a întors capul. S-a ridicat în picioare. S-a dus către buza prăpastiei. Să nu te arunci, mă, a sărit ca ars, subofițerul coborât din mașina proaspăt sosită. Stați liniștit, că nu mă arunc. Pe ea am aruncat-o. Că pe ea am considerat-o vinovată. și unde e? Acolo, jos, printre lespedele de piatră. Doi colegi ai subofițerului speriat că nebunul se va arunca în prăpastie i
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
repede către acesta, îl apucă de-o mână, ca pe-un copil neajutorat, și-l înghesuie într-o mașină, la întâmplare, pe care o expediază la spital. Eu merg acasă, ascund banii și te ajung rapid. Un polițai, din trupa sosită instantaneu, o întrebă: ce s-a întâmplat? Ești chior? Nu vezi? Au vrut să ne fure banii nunții. Cine? De unde vrei să știu, mintosule?! Urcă în mașina care o aștepta, cu portiera deschisă, și plecă acasă. Polițaii urcă în mașina
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
credem că le-ar fi putut râpi cineva, dar n-am văzut nici o navă. — Nici noi, observă Miti Matái. Totuși, ne-au surprins, dintr-odată, pe la miezul nopții. Bătrânul cugeta din nou îndelung, păru să se convingă de sinceritatea noilor sosiți și sfârși prin a face un semn ușor de asentiment, în timp ce arată spre plajă. Puteți rămâne, spuse. O să vă acordăm ospitalitatea noastră și o să încercăm, împreună, să-l speriem pe Kauhúhu. Kauhúhu - Zeul-Rechin - era considerat drept reprezentarea râului în accepțiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
lasă o tăcere lungă și încordata, poate cea mai lungă și, în orice caz, cea mai încordata la care asistase vreodată Tapú Tetuanúi, căci, la fel ca și colegii lui, băiatul o privea pe prințesa că pe o ființă divină, sosita din altă lume. Era aceeași, nu încăpea nici o îndoială;cu aceiași ochi și cu același chip pe care-l văzuseră de un milion de ori pe când se juca în fața palatului regelui Pamáu, însă, la această odioasa femeie care îl înfrunta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cu arcuri, săgeți și sarbacane, și se trăia într-un autentic climat de „western“. În Santa Marta, totuși, armele erau strict interzise - chiar și maceta absolut obligatorie pe munte - și un polițist făcea de gardă în „port“ ca să amintească celor sosiți că trebuiau să-și lase „armele“ la debarcader. „Hotelul Santa Marta“ mirosea a mucegai și murdărie, a local închis, a bârne de lemn putrezite, a ploșnițe și a dezinfectant ieftin și era ținut de un metis cu mutra acră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
inepuizabile, mai toată vremea în nobila instituție exista o ocupație pe cît de coerentă pe atât de fructuoasă. * Istoria școlii din Dobrina era istoria gîlcevii dintre două dinastii: Gărgăunii, care o întemeiaseră prin bunicul lor, și Tomuleștii, ceva mai tîrziu sosiți. Bătrînul Savastian Gărgăun fusese om cu inițiativă și, în felul său, inimos. Nu numai că întemeiase școala, dar fondase și o cooperativă de credit; culegea folclor, căuta comori pe dealuri și săpase un vechi cimitir unde lumea știa că erau
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
îl ignoră de multă vreme. Se saltă de pe scaun și strigă, de la distanță, ca un crainic de bâlci : — Autorul ! Autorul între tineri ! Cei de la masa lungă se întorc spre noi, înveseliți, dar Omagiatul pare prins de conversația cu doamna abia sosită. — Noroc cu ăsta, șoptește Neagu. E neobosit, imprimă această permanentă senzație de mare dezbatere și tensiune. Găunoasă, firește, falsă, dar mobilizează atenția. Când oratorul ăsta se plictisește, ceea ce nu cred, sau obosește, ceea ce e imposibil, trebuie găsit ceva la fel de antrenant
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
rând, după obiceiul nostru. Mi-a spus să nu-mi fac griji, are dânsul grijă de toate. Am discutat frumos aproape o oră. A doua zi ne-am pregătit de înmormântare. Când am ajuns la cimitir, mașina mortuară era deja sosită. Venise și preotul și se îmbrăca într-o cameră special amenajată pentru preoți. Apoi a fost scos sicriul și purtat de doi domni îmbrăcați decent în negru, cu cămăși albe, impecabile. Au depus sicriașul la marginea gropii și a urmat
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]