KorAP: Find »[drukola/base=sovietic & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...43 44 45 ...309 >

7,703 matches

Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753

celelalte delegații. Delegația albaneză era condusă de un membru al Biroului Politic. Într-o pauză a întâlnirii, A. Mikoian a spus delegației noastre că nu s-a dat cuvântul delegatului albanez întrucât "cine știe ce mai spunea albanezul". Începuse polemica publică între sovietici și chinezi, iar albanezii îi susțineau pe chinezi. Gh. Gheorghiu-Dej a luat cuvântul și, ca și ceilalți delegați, s-a referit la albanezi foarte pe scurt cu reproșul că "n-au trimis o delegație reprezentativă". Comunicatul adoptat cu acest prilej

[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
Vizita lui Nicolae Ceaușescu la Praga a avut loc în perioada 15-17 august 1968, conducătorului român făcându-i-se o primire triumfală. Cu acest prilej, s-a semnat Tratatul de prietenie, colaborare și asistență mutuală între România și Cehoslovacia. 3. Sovieticii au sesizat pericolul pentru starea de monolit a lagărului socialist și s-au opus cu toate mijloacele extinderii experimentului cehoslovac, inclusiv pe calea armelor acțiune materializată prin invadarea Cehoslovaciei în noaptea de 20 spre 21 august 1968. La invazie au

[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
lichidarea consecințelor grave create de intervenția armată în Cehoslovacia este retragerea grabnică a trupelor celor cinci țari". Momentul a fost semnificativ pentru unitatea națională. În aer, plutea o mare tensiune. A existat temerea că și România va fi invadată, ,,întrucât sovieticii nu mai aveau nimic de pierdut din punct de vedere al prestigiului internațional ". Am urmărit direct desfășurarea mitingului. A fost momentul de glorie maximă al lui Nicolae Ceaușescu, atât pe plan intern, cât și pe plan extern. Poziția adoptată de

[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
însuși." E. Bodnăraș a formulat rugămintea că oaspetele sovietic să transmită la Moscova punctul de vedere al României. A. B. Aristov a admis că intervenția în Cehoslovacia nu poate duce decât la pierderea prieteniei. El a opinat că actualilor conducători sovietici nu le e frică de contrarevoluție, ci de democrație. Dacă și la noi, a spus A.B. Aristov, va pătrunde democrația, jumătate din actuala conducere sovietică va fi schimbată. Ei sunt oameni slabi, nepregătiți, cărora le e frică că se

[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
scurt timp; potrivit aceleiași surse, efectivele de invazie urmau să se ridice la 150.000. În anul 1968 în România au fost identificate unele persoane militare ca: generalul Ion Șerb, Floca Arhip și Vasile Petruț care puneau la dispoziția agenților sovietici informații secrete privind dislocarea forțelor militare române, dotarea acestora etc. Serviciile secrete sovietice elaboraseră în " iulie 1969" operațiunea "Nistru" care viza aducerea la conducerea României a unui membru PCR, loial URSS. Aripa militară, condusă de generalul Nicolae Militaru, viza răsturnarea

[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
de el cu Molotov nu a fost niciodată ratificat de forul legislativ al României. Insula Șerpilor a fost predată în mai 1948, când Eduard Mezincescu, ministru plenipotențiar în MAE, s-a deplasat pe insulă și a semnat, împreună cu un diplomat sovietic, un proces verbal de predare-primire. Ucraina nu poate deține un teritoriu care nu i-a aparținut niciodată în trecut, un teritoriu pe care îl moștenește de la URSS, o putere expansionistă. Prevederii din Tratatul semnat de România și Ucraina la 2

[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
confruntarea cu gruparea cominternistă din P.M.R., pierderile pricinuite de seceta severă din 1946, povara despăgubirilor de război și inechitatea schimburilor economice și comerciale cu Uniunea Sovietică, aranjamentul spoliator implicat de societățile mixte ,,sovrom", ca și la atitudinea dictatorială a liderilor sovietici față de conducătorii români. Această presupunere nu este hazardată, deoarece în convorbiri ulterioare cu delegați chinezi, mijlocite ca interpret de semnatarul acestor rânduri, liderul român a vorbit ,,de aceste greutăți". Această expunere nu putea să nu aibă o anume rezonanță în

[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
având o experiență asemănătoare. Nota evidențiază un substanțial consens al celor doi lideri în ceea ce privește sistemul sovietic, care potrivit spuselor lui Mao Zedong -,,este mai bun ca cele din trecut, dar nu este bun la modul absolut". Ideea chestionării infailibilității conducătorilor sovietici și cea a punerii la îndoială ca panaceu la toate a experienței sovietice sunt prezente în schimbul de gânduri dintre cei doi interlocutori, ca și de altfel cea a responsabilității fiecărei conduceri de a soluționa problemele dezvoltării conform condițiilor din fiecare

[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
recomandarea ca situația dată să fie tratată cu calm și luciditate, ținându-se seama de temperamentul și înțelegerea oamenilor, ca și de nivelul lor. Liderul român a evocat vremea când era tratat cu brutalitate de Molotov, Kaganovici și alți lideri sovietici, când însuși Stalin a ridicat pumnul la el și i-a strigat: ,, Nu am încredere în tine". Însă în spusele liderului român nu rezona numai plângerea că și P.M.R., și conducătorii români, și România erau victime ale abuzurilor conducătorilor sovietici

[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
sovietici, când însuși Stalin a ridicat pumnul la el și i-a strigat: ,, Nu am încredere în tine". Însă în spusele liderului român nu rezona numai plângerea că și P.M.R., și conducătorii români, și România erau victime ale abuzurilor conducătorilor sovietici, ci și o anume încredere că prin fermitate și abilitate raporturile cu sovieticii pot fi reglementate cu timpul în mod satisfăcător*.Delegația chineză s-a despărțit în termeni cordiali de conducătorii români. Când în toamna aceluiași an s-au întrunit

[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
Nu am încredere în tine". Însă în spusele liderului român nu rezona numai plângerea că și P.M.R., și conducătorii români, și România erau victime ale abuzurilor conducătorilor sovietici, ci și o anume încredere că prin fermitate și abilitate raporturile cu sovieticii pot fi reglementate cu timpul în mod satisfăcător*.Delegația chineză s-a despărțit în termeni cordiali de conducătorii români. Când în toamna aceluiași an s-au întrunit la Moscova Comisia Redacțională și Conferința Mondială a Partidelor Comuniste și Muncitorești, delegațiile

[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
și a relațiilor dintre țările socialiste. Delegațiile române nu au avut oportunitatea de a iniția acest dialog, de vreme ce liderul vietnamez Ho Chi Minh a încercat să-și exercite bunele oficii între delegațiile chineză și sovietică. De altfel, și chinezii și sovieticii ajunseseră pe atunci la concluzia că se impunea o demonstrare a unității mișcării comuniste și, ca urmare, delegația Partidului Comunist Chinez, condusă de Liu Shaoqi a întreprins o vizită de prietenie în URSS, fiind primită pretutindeni cu curtoazie și prietenie

[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
disputei sovieto-chineze. Eșecul convorbirilor sino-sovietice de la Moscova, din iulie 1963, menite a clarifica divergențele dintre Partidul Comunist Chinez și Partidul Comunist al Uniunii Sovetice, spre a se crea premisa convocării Conferinței partidelor comuniste și muncitorești, i-a determinat pe liderii sovietici să se adreseze lui Gheorghe Gheorghiu-Dej să semneze pentru revista ,,Problemele Păcii și Socialismului" un articol, în care să critice P.C.C. și să condamne pozițiile acestuia în mișcarea comunistă și muncitorească internațională. Liderul român a refuzat. În schimb, în revista

[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
suveranitatea națională, integritatea teritorială, avuția națională, dreptul de a se dezvolta complex și multilateral potrivit potențialului său și aspirațiilor legitime ale poporului român. Or, presiunea cu care erau promovate aceste inițiative era uriașă, rezistența în fața lor până în punctul în care sovieticii se vedeau nevoiți să renunțe la ele solicitau curaj, capacitate de argumentare și energie. Gheorghe Gheorghiu-Dej, Ion Gheorghe Maurer, Emil Bodnăraș, Alexandru Bârlădeanu și alții, ca și diplomația românească, au militat neobosit, cu stăruință și fermitate, pentru apărarea intereselor naționale

[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
contactele cu oficialitățile, diplomații și cetățenii de rând (aceștia din urmă îndoctrinați fiind într-o mentalitate adversă românilor) din URSS și alte țări socialiste europene. Între timp, chinezii făcuseră față acțiunii unilaterale a Uniunii Sovietice de retragere a tuturor specialiștilor sovietici aflați pe teritoriul Chinei și de anulare a convențiilor și contractelor bilaterale vizând asistența destinată Chinei și, în pofida dificultăților economice pricinuite de producțiile slabe agricolă și industrială din anii 1960-1961, rambursaseră toate datoriile către Uniunea Sovietică. În vara anului 1963

[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
statornicită a fost una de înțelegere și prietenie. Delegația a părăsit China și, după un sejur în Coreea, s-a oprit la Pițunda, în Uniunea Sovietică, unde potrivit aranjamentului inițial a avut convorbiri cu Nikita S. Hrușciov și alți lideri sovietici. Delegația promisese că va informa conducerea P.C.U.S. despre convorbirile de la Beijing. În noaptea de 13-14 martie 1964, mass-media chineze reiau polemica publică. Așa se face că răspunsul încredințat delegației române de Partidul Comunist Chinez spre a fi transmis conducerii P.C.U.S.

[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
1964, mass-media chineze reiau polemica publică. Așa se face că răspunsul încredințat delegației române de Partidul Comunist Chinez spre a fi transmis conducerii P.C.U.S. ajunge la aceasta cu anticipație. Liu Shaoqi îl rugase pe Ion Gh. Maurer să le spună sovieticilor că Partidul Comunist Chinez așteaptă ca P.C.U.S. să publice hotărârile și materiale ședinței plenare a C.C. al P.C.U.S. din februarie 1964, să-i ,,dea o ripostă hotărâtă" și să adopte față de el ,,măsuri colective", deci să continue polemica publică. ,, Acesta

[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
însă, dacă încheierea unui tratat de prietenie și semnarea unei Declarații Solemne ar fi în folosul dumneavoastră?", la care a răspus: ,, Cred că în condițiile actuale, nu." În continuare liderul chinez s-a explicat: ,, În eventualitatea unui atac împotriva Chinei, sovieticii vor porni la început împotriva dumneavoastră. Sunt convins că dacă veți fi pregătiți ca în 1968, veți fi de neînfrânt.[...] Dacă se va ivi o asemenea situație, pregătirile dumneavoastră vor juca un mare rol." Pe de altă parte, și-a

[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
de conducerea sovietică, care s-a folosit de supărarea coreenilor pentru a "plăti românilor ceva polițe mai vechi cu banii coreenilor". Mai menționez aici că, la plecarea de la aeroportul din Phenian, delegația coreeană a fost condusă și de un diplomat sovietic de rang inferior (probabil pentru a nu atrage atenția), diplomat care, deși a văzut și a înțeles motivul prezenței mele la aeroport, m-a întrebat, nici mai mult nici mai puțin: "Cu ce ocazie vă aflați aici la aeroport?". Deși

[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
criticat, atât de țările arabe, cât și de cele socialiste europene, pentru așa-zisa desolidarizare cu forțele progresiste din întreaga lume. Echilibrul politicii externe a României în relațiile sale cu alte state și mai ales poziția ei de independență față de sovietici și americani, cele două superputeri ale vremii, au creat cu timpul credibilitate, respect și apreciere față de inițiativele lansate de președintele român și de diplomația românească cu privire la evenimentele care aveau loc în lume, chiar dacă erau îndreptate împotriva unor superputeri, care mai

[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
participante la Tratat; chiar dacă nu se menționa, totdeauna, această egidă înainte de orice reuniune internațională, pe parcursul lucrărilor acesteia și uneori, și după încheierea lor, pentru concluzii. Cei care stabileau pe ce teme, când și unde urmau să aibă loc consultările, erau sovieticii. Iar scopul era invariabil acela de a stabili "împreună" modul de abordare a problemelor aflate pe ordinea de zi, eventualele acțiuni comune la reuniune și atitudinea față de pozițiile occidentale. În foarte multe cazuri, întâlnirile erau formale, urmărind doar prevenirea posibilelor

[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
occidentale. În foarte multe cazuri, întâlnirile erau formale, urmărind doar prevenirea posibilelor tendințe centrifuge în cadrul "grupului", în cazul în care s-ar fi manifestat. În afară de România, cazurile în care alte țări ar fi putut exprima păreri diferite de cele ale sovieticilor erau însă destul de rare. Poate mai multe din partea Poloniei și uneori, din partea Ungariei, dar și acelea foarte palid și cu multe menajamente. În ceea ce privește România singura care putea pune probleme, preocuparea sovieticilor era mai ales aceea ca pozițiile românești să nu

[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
ar fi putut exprima păreri diferite de cele ale sovieticilor erau însă destul de rare. Poate mai multe din partea Poloniei și uneori, din partea Ungariei, dar și acelea foarte palid și cu multe menajamente. În ceea ce privește România singura care putea pune probleme, preocuparea sovieticilor era mai ales aceea ca pozițiile românești să nu influențeze atitudinea celorlalte țări. Pentru noi, întâlnirile cu delegațiile sovietice și cele ale celorlalte țări aveau importanță prin posibilitatea pe care ne-o ofereau de a cunoaște unele din intențiile URSS

[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
înainte de ședință din partea țării, unde urma să aibă loc ședința. Se știa însă că proiectul fusese pregătit la Moscova și avea girul acesteia (sau, în orice caz, fusese pregătit împreună cu delegația sovietică). Toate țările participante procedau la fel, obținând girul sovieticilor. În caz contrar, ar fi riscat ca la ședință participanții să se găsească în fața a două proiecte de documente: proiectul țării gazdă și, în mod necesar, un proiect al URSS.; întrucât delegația sovietică ar fi propus cu siguranță și propriul

[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
doar în avionul care îi purta spre locul ședinței. În cazul nostru, dificultatea era dublată de personalitatea șefului delegației. Nicolae Ceaușescu avea, de regulă, când participa la astfel de ședințe, intenții care nu se cunoșteau dinainte. Dacă în dialogul cu sovieticii dorea să se arate mai conciliant, accepta texte pe care noi, în mod normal, le-am fi considerat inacceptabile. Alteori, se arăta neînduplecat față de texte inofensive. Cu atât mai rău pentru noi, dacă textele respective fuseseră deja finalizate pe parcursul negocierilor

[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]