2,294 matches
-
antipsihologismului promovat de Wachitangow și Meyerhold, preferați discret lui Tairoff care „transpune ideea modernă pe piese vechi”. Potrivit lui Maxy, „Actorul lui Meyerhold e cetățeanul ager. (...) Preamărind individul, Meyerhold pregătește spiritul colectiv al masei — iubitor de forță și surpriză — și îi speculează sentimentele creînd primul teatru născut din revoluția rusă. Regenerînd elementul prim, actorul, Meyerhold i-a preparat și cadrul. (...) Meyerhold a construit spațiul tridimensional, completînd actorul în biomecanica jocului său dinamic. (...) Sfărîmarea podiumului dă astfel tuturor elementelor scenice ocaziunea unei desfășurări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
volumul Principii de estetică (1939), ca și spațiul acordat în Istoria literaturii române de la origini pînă în prezent - cel mai amplu de care beneficiază un avangardist! -, mărturisește un interes special și, poate, o secretă fascinație pe care criticul o va specula în romanele sale. „E pentru prima oară cînd estetica zisă modernistă, pornind dinspre futuriști și de la Dada, pătrunde în învățămîntul superior pe ușa de onoare”, notează în jurnalul său Sașa Pană despre „Curs...” (v. Născut în ’02, Editura Minerva, București
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
embrionare și vagi punctuații urmuziene, el ridică, pentru cultul lui Urmuz, un edificiu impunător (...) un Urmuz posibil, simulînd existența unei opere comportîndu-se als ob”. Pe linia esteticii „realismului muzical” indicată în nota de subsol a prozei „Algazy & Grümmer”, Dan Cristea speculează, într-un mic eseu intitulat „Urmuz — adecvări și corespondențe” (România literară, IV, 47, 22 noiembrie 1973, reluat în volumul Arcadia imaginară, Ed. Cartea Românească, București, 1977), pe marginea cratylienei „adecvări onomastice la un destin” a eroilor urmuzieni ca formă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în vreme ce „lunarul” Urmuz „e un divagaționist absolut. Confuzia lui e rotundă ca și pămîntul, devine luciditate, pe partea cealaltă”. Fără comentarii... Într-o secvență intitulată „Enigme și evidențe urmuziene” din volumul Afinități efective, Ed. Cartea Românească, București, 1990, Șerban Foarță speculează în marginea obedienței timorate a lui Urmuz față de imaginea dominatoare a Tatălui. Este identificat un „exces de scrupule filiale (frizînd «aneroismul» însuși)” și - în ciornele de manuscris rămase - „o teodicee in nuce, vag maniheistă” (p. 57), însemnările despre atotputernicul revolver
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Urmuz se încheie — simbolic — cu deja citatul pasaj al lui Edgar Papu din volumul Din clasicii noștri..., în care sugerează caracterul „protocronic” al avangardei autohtone... Prefața lui Constantin Crișan („Urmuz și palingenezia literaturii”) este un discurs hagiografic exaltat, un „omagiu” speculînd - la modul liric - pe marginea relației național - universal și a „genialității” lui Urmuz. Autorul își începe sub formă de „basm” textul despre eroul său: „A fost și rămîne — dar era cît pe ce să treacă neobservat. Uriașă, forța sa era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
criza culturală declanșînd, în cazul său, una existențială”. Este evidențiată modernitatea centrării pe „text” și pe evitarea sugestiei în favoarea numirii directe: „Sfera conotativă... este preferată celei denotative, vizarea permanentă a textului fiind simptomul cel mai clar de modernitate”, însă e speculată abuziv intenționalitatea auctorială („efectul grotesc scontat de autor”). „Morala fabulei urmuziene” — consideră Mircea Scarlat — stă în „renunțarea la semnificatul tradițional”. Mai puțin convingătoare sînt însă propoziții de tipul: „Urmuz sugerează falsitatea unei estetici fără a indica posibilitatea alteia” (dar ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
parte la conferințele științifice care au loc pretutindeni pe coasta de est. - Și n‑ai spune că, În afară de senzația că ești exclus, Încerci și o oarecare ușurare când o vezi plecând? Ravelstein știa să manifeste compasiune. Dar de cele mai multe ori specula În jurul curiozităților mele paradoxale. - Și locul ăsta, de aici, ce Înseamnă pentru tine? m‑a Întrebat. Ar trebui să fie refugiul tău verde, oaza ta de liniște, unde să poți gândi și lucra. Sau, cel puțin, să‑ți poți contura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
să nu moară dar care, azi, În sfârșit, și‑a dat duhul. El gândea - ba chiar vedea - că fiecare suflet Își caută perechea, tânjind după Întregire. N‑am de gând să vă descriu Eros, etcetera, așa cum Îl concepea el. Am speculat destul În legătură cu subiectul ăsta; care, totuși, emană o splendoare ireductibilă, fără de care nu am fi complet umani. Dragostea este funcțiunea cea mai Înaltă a speciei noastre - vocația ei. Și acest lucru nu poate fi lăsat deoparte când discutăm despre Ravelstein
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
a trădat o dată când mi‑a spus că, dintre toți prietenii care‑i sunt aproape, eu par cel mai indicat să‑l urmez În curând... să‑l urmez unde? O să‑l ajung din urmă și o să ne revedem?... - Nu poți specula pe baza unei asemenea remarci, m‑a Întrerupt Rosamund. - E ușor să demonstrezi că la originea acestor iluzii stă o dragoste copilărească. Ăsta‑i felul meu de a recunoaște, cu o jumătate de secol Întârziere, că nu am văzut‑o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
stârpiți milioane de oameni, cei mai mulți dintre ei deloc diferiți de tine sau de mine. Nu avem voie să le Întoarcem spatele. Moise a comunicat cu Dumnezeu care i‑a dat instrucțiuni, iar legătura dintre ei durează de milenii. Ravelstein a speculat din belșug pe această temă. A afirmat că evreii au fost folosiți pentru a Înfățișa Întregii specii măsura ticăloșiei omenești. - Li se spune oamenilor că va Începe o fericită eră nouă dacă va fi desființată clasa conducătoare sau burghezia, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
franceze. - Pe vremuri, mâncai bine la orice bistrot. Poate că turismul a coborât standardele. Sau poate că dispariția țărănimii a minat bucătăria franțuzească. - Chick, una dintre plăcerile conviețuirii cu tine este că nu există subiect asupra căruia să nu poți specula. Dar se pare că ți‑ai pierdut total pofta de mâncare. Eu nu văd decât o singură explicație: ai fost atât de tensionat - supraâncordat, epuizat nervos - Încât locul ăsta liniștit e prea liniștit pentru tine. Ești racordat la Înaltă tensiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
unui supraviețuitor de vocație, care nu lasă impresia că existența sa atârnă În vreun fel profund de scriitură, oricât ar părea de coextensive viața și scrisul În cazul unui autor deopotrivă longeviv și prolific. În primele pagini din Ravelstein, „Chick” speculează despre genul biografic și despre biografi, menționând câteva vârfuri: Plutarh, legendara carte a lui Boswell despre Samuel Johnson, fulgurantele biografii (Brief Lives) lăsate de John Aubrey (1626-1697), savuroase miniaturi fragmentare și digresive ale contemporanilor săi, Între care Shakespeare, Sir Walter
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
și de personal. Dacă juca și câștiga, se Întreba dacă jocul nu fusese măsluit În favoarea sa; dacă pierdea, trebuia să ia În considerare posibilitatea să fi fost ținta unei răzbunări. În nici una dintre aceste situații Brunetti nu se sinchisea să speculeze pe marginea naturii norocului. Credeam că-l voi Îmbrăca pe cel albastru, zise el, Întinzând florile și aplecându-se deasupra căzii. Ți-am adus astea. Privirea se transformă În Zâmbetul, care Încă mai putea, chiar și după douăzeci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
personală. Sorbi. — Cât despre cealaltă Întrebare a ta, despre americani, aș vrea să știu ce-ți stârnește curiozitatea Într-o asemenea măsură. Când Brunetti nu răspunse, contele adăugă: — Circulă zvonuri fără număr. Brunetti nu putea face mai mult decât să speculeze pe marginea Înălțimilor amețitoare la care se zvoneau asemenea lucruri, dar tot nu spuse nimic. Contele răsuci coada paharul Între degetele sale subțiri. Când deveni evident că Brunetti intenționa să nu spună nimic, continuă: — Știu că li s-au oferit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Sally, ultimul ei post fusese sponsorizat de un consiliu local cu viziuni foarte liberale. Persoana cu care Sally avea să se căsătorească depășea speculațiile tuturor. Dar Alice s-a decis că ea nu avea să facă mai mult decât să speculeze. Îmi pare rău, mamă, a spus ea hotărâtă. Sunt prea ocupată. Însă mama lui Alice nu era genul de femeie care să se dea bătută cu una, cu două. —Ei, hai, draga mea! A venit momentul să-ți iei o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
o închiriați tot timpul anului. Omul l-a privit încercând să-l citească. O lumină - mică, dar clară - i se aprinsese în ochi. —Piața celor care urmăresc trenurile, a repetat el. Vreți să spuneți... —Cei care sunt înnebuniți după trenuri. Speculându-și avantajul, Hugo și-a menținut atitudinea relaxată și aerul ușor amuzat. Era vital ca oamenii să nu creadă că se fac presiuni asupra lor. Altfel obțineai efectul vânzătorul-agasant-din-magazinul-de-pantofi, iar clienții votau cu picioarele. Știți cum sunt unii când vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
și se găsește la feminin în Rom 13,4 pentru a desemna autoritatea civilă care este „în serviciul lui Dumnezeu”, pentru a-i conduce pe oameni la bine și pentru a face dreptate. Deci nu este vreun motiv pentru a specula în privința unei noi adaptări a termenului „ministerial” referitor la o femeie, ca și cum ar fi vorba de inovație gramaticală, în mod specific creștină. Noutatea constă în faptul că toate responsabilitățile în Biserică au fost definite în termeni de slujire. Este suficient
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
să-l marginalizeze pe omul de valoare. Și de multe ori reușesc. Cei mai perfizi, Îi vor lăuda capacitățile, se vor preface că Îl apreciază În mod deosebit, și profitînd de nevoia lui de apreciere și consens afectiv, Îi vor specula inteligența, priceperea, pentru a-l face să lucreze În interesul lor, ajutîndu-i astfel pe aceștia fără să-și dea seama, să obțină drepturi care de fapt i s-ar fi cuvenit lui. Înțelepciunea populară a descris sugestiv situația prin proverbul
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
decât izolarea nimicitoare în ghearele puterii, ale banului, ale desconsiderării străinului, ale dogmatismului. Îmbrățișările cumpărate par să distrugă mai puțin omenia decât discursurile ticluite ale unora, stăpâni peste multe bogății care, după ce că le-au dobândit prin război, le mai și speculează». CALEA REGALĂ Așa cum ne amintește teologul Joseph Metz, în istoria Bisericii s-a creat un derapaj - poate ar fi mai nimerit să spunem o alunecare - astfel încât «Creștinismul, dintr-o religie deosebit de sensibilă în fața durerii, s-a transformat într-o religie
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
mai departe G. Călinescu la el, "tot cu atît". Otilia nu se amestecase numai de rușine, și Felix își chinuise mintea, ca să se convingă că nu poate fi și alt motiv la mijloc, până ce, leal, fata îi mărturisise: - Papa te speculează puțin. E o mică slăbiciune foarteurîtă a lui, de care nu pot să-l vindec, acum la bătrânețe. Fiindcă ai rămas, acum îți spun că-mi pare bine. Felix îndrăznise s-o sărute pe obraz. Fiindcă tutelatul de până ieri
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
însă fizionomia îl ajută în tăcerile lungi care nu pot fi interpretate în niciun caz ca obstinație de eventualul interlocutor. Umorul lui înțelept, tăios și exploziv pornește din făptura sa și adesea amicii își dădeau seama târziu că glumește permanent speculând fiecare idee chiar neclară. Este de asemenea un extrovertit, cu toane care adesea se manifestă surprinzător cu observații trăsnite< o fire veselă și deschisă care lua în bășcălie orice situație în care se afla, chiar dacă părea aparent fără ieșire, cum
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
pe care soarta l-a Încercat atât de greu. Respectăm drepturile tuturor celorlalte naționalități, cetățeni ai statului nostru, dar nu putem Îngădui persecutarea În propria noastră țară a propriilor ei fii”2. Aceste „alunecări” de tip naționalist au fost bine speculate În propriul interes politic de către Partidul Comunist, care va Încerca să inoculeze populației evreiești ideea că renașterea antisemitismului vine de la partidele istorice și o va manipula În acest sens. Se poate spune că populației evreiești nu i s-a prezentat
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
4. Ministrul Muncii, social-democratul Lothar xe "Rădăceanu"Rădăceanu, căutând și el să găsească pretexte pentru amânare, spunea: „Nu avem unde să ducem instituțiile... este vorba de cantine, cămine de ucenici, și În timpul acesta evreii să aibă 3-4 apartamente, care le speculează”; În această direcție pledează, În aceeași ședință de guvern, și premierul xe "Groza"Groza, care se arăta temător că „evreii, cei ce au vândut de bună voie ș?!ț, acum să primească Înapoi și să vândă a doua oară”5
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
etc., iar a doua grupare, prezentată ca „externă”, a celor veniți din xe "U.R.S.S."U.R.S.S. după 23 august: Ana xe "Pauker"Pauker, xe "Vasile Luca"Vasile Luca, Petre xe "Borilă"Borilă, Iosif și Liuba Chișinevschi etc. S-a speculat mult pe rivalitatea dintre cele două grupări, pe strategii politice diferite 1 etc. În această Împărțire se face o identificare aproape automată Între militanții comuniști de origine evreiască și gruparea „moscovită” sau „externă” din conducerea Partidului Comunist. Astfel se prezintă
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
și sprijină, de altfel, pe o tradiție solidă. Sfîntul Thomas d'Aquino afirmase, la vremea lui: Nihil potest homo intelligere sine phantasmata, omul nu poate înțelege nimic fără imagini (adică fără iluzii). O repetă Giordano Bruno: "A gîndi înseamnă a specula cu imagini". Studiile asupra hipnozei, confirmînd tradiția, demonstrează că ideile sugerate se asociază cu imagini vii înainte de a fi transpuse în acte. Dar cîteva prezumții nu pot constitui o dovadă, sînt și eu perfect de acord. III Dar această rezervă
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]