11,560 matches
-
mică se alege cu pantalonii bine storși. Lionel e acum în chiloți, maiou, ciorapi și pantofi. Constată că și chiloții sunt uzi, dar observă, în ultima clipă, că moștenitoarele și-au lăsat voaletele pe ochi, ca să nu vadă ce urmează. Speriată de numărul de striptease la care a asistat, Liliane îl întreabă: — Te rog, spune-mi, ce s a ntâmplat? — Cum ai putut să-mi faci una ca asta? Ce ți-am făcut? — Eu am avut încredere în tine și ți-
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
bucătărie, amestecă puțin icrele cu o lingură și le aduce înapoi la masă. Înainte de-a le face sugestii, Robert le pune o întrebare plină de bun-simț: — Vă e foame rău sau modic? Lionel o privește interogativ pe Liliane, care, speriată de prețuri, vrea să răspundă „Deloc“, dar în ultima clipă se răzgândește și, cu o voce stinsă, spune: — Modic. — E-n regulă, doamnă. Ca antreu, v-aș propune o spumă de trufe și un cocktail de creveți. Lionel și Liliane
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Lionel piciorul fetei îi trezește o dorință nefirească, pe care și-o exteriorizează imediat: — Meștere Robert, nu știu ce m-a apucat așa, dintr-odată, dar îmi vine să dansez. Ai putea face rost de o orchestră live? — La ora asta? se sperie șeful de sală. Dacă nu poți, nu poți. Asta e. — Eu n-am zis că nu pot, dar chiar o orchestră... — Eu n-am zis o orchestră simfonică, să-mi scoateți pe urmă vorbe în Angers - bă, da’ ce orchestră
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
I le dă. Își recuperează valiza. Cheamă liftul. Lionel o întreabă: — Ce faci cu Robespierre? — Se ocupă madame Agnès. I-am lăsat cheia de la casă. — L-aș ține eu, dar mi-e frică să n-o latre. Să n-o sperie. Liftul vine. Liliane îl ia și coboară. Lionel vede ce oră e și strigă în casa scării: — Madame Agnès! Madame Agnès! Portăreasa, care se uita la televizorul primit de pomană și chiar se mira că inginerul ieșise din cadru, îl
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
în scadențarul pe care-l desprinde de deasupra oglinzii. — Pot să iau și tortul? Pentru Edy, să nu-mi scoată ochii că nu i-am adus nimic din Angers. Așa mic cum îl vezi, se înfige la dulciuri, ceva de speriat. Caută o cutie prin garsonieră: în talciocul ăla, nu e de mirare că găsește una imediat. Împachetează tortul. Lionel e stană de piatră: încă nu-i vine să creadă c-a scăpat. Esmé se îndreaptă spre ușă. O deschide. Înainte
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
În cap, susținînd că Agafia Tihonovna e jună & belă. Nu cred: fiindcă dacă ar fi așa, nu ar trimite pețitoarea să-i aducă miri virtuali, cu arcanul. Și nu ar opta pentru un fătălău tomnatec, care, pînă și el se sperie și fuge... La fel am gîndit și distribuția pentru prima variantă a Nopții furtunoase: Zița nu e atrăgătoare, de asta Țircădău s-a apucat de băut, iar familia Îi caută, cu disperare, un nou soț. Ei bine, „sacrilegiul” meu regizoral
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
ele, la un spectacol, când să ne ducem pe scenă să dansăm m-au exclus din grup, pe motivul că sunt prea slabă și costumația pe care și-au făcut-o ele, m ar fi dezavantajat și s-ar fi speriat lumea: «Nu poți să te Îmbraci tu așa, că se sperie lumea dacă te vede Îmbrăcată așa. și asta a fost pentru mine... m-a marcat enorm de mult, mă duceam În fiecare zi acasă și plângeam la mama, ea
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
dansăm m-au exclus din grup, pe motivul că sunt prea slabă și costumația pe care și-au făcut-o ele, m ar fi dezavantajat și s-ar fi speriat lumea: «Nu poți să te Îmbraci tu așa, că se sperie lumea dacă te vede Îmbrăcată așa. și asta a fost pentru mine... m-a marcat enorm de mult, mă duceam În fiecare zi acasă și plângeam la mama, ea Încerca să mă liniștească, să-mi spuna « Las’ că ai să
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
Eu eram la Vaslui, la mătușa mea și trebuia să plec acasă. Așteptam autobuzul și atunci Viorel a trecut cu mașina pe acolo și m-a Întrebat dacă nu vreau să merg cu el. Mi-a spus să nu mă sperii că nu Îmi face nimic, că mă duce el la Bârlad. Iam spus că nu vreau, dar eu aveam impresia că am pierdut autobuzul pentru că deja așteptam de foarte mult timp și nu mai venea și trebuia să ajung neapărat
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
chihlimbar, scoți din desaga-fără-fund o optime de măr sălbatic uscat și înfuleci pe cinste, astfel prinzi puțină vlagă pentru dru mulețul tău lung și întortocheat. șase în al patrulea loc: trece pe lângă tine un roi de albinuțe superpolenizatoare. nu te sperii de ele, de zgomotul multelor lor perechi de aripi, nu îți pui mâinile la urechi din cauza zbârnâitului lor de uzină, nu le ataci. le oferi o petunie magică și le lași să zboare departe, către locuri unde speri că vei
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
muntelui de la apus, te trezești cel dintâi, cât lumina încă nu își găsește drum către cer, și legi fedeleș pe toți însoțitorii tăi, care dorm profund, micul tău aparat de polisomnografie înregistrează numai stadiul patru. când se trezesc și se sperie îi dezlegi, le explici că jurămintele nu ajută întotdeauna, că hotărârea și vigilența sunt mai importante, te desparți de ei, le mulțumești tuturor pentru intențiile bune, pornești pe cărarea de munte către prințesuța ta spectaculoasă și către grădina suspendată a
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
adepților tăi se agață, se prind de crengi solide, care ajută la înaintare, de rădăcini care nu pot fi smulse nici de către toți servitorii oștirilor dușmane. înaintezi spre grădina suspendată a așternutului tău, senin. stare de grație pe tine te sperie sârma ghimpată din jurul vieții, cu greu dusă mai departe de fapt învârtită pe loc, într-un dans de neoprit te aleargă ghepardul cu dinți de oțel care sfâșie rochii și vise frumoase te grăbește ceasul care se scurge de pe comoda
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
privește la viața ta cum ai călători, pe spatele delfinului-ogar, în groapa marianelor. va fi întuneric, învață să vezi în întunericul adâncului. rugăciunea inimii tale, repetată de trei ori, va aduce în jur peștii luminoși, cu fețe urâte. nu te speria de fețele lor urâte, tu spune doar rugăciunea inimii tale și privește, cu mult curaj, în adâncimea întunecoasă a inimii tale. nouă deasupra: privește la viața elementelor esențiale ale cuibului vieții tale. toate aceste ape, pământuri, plante, animale și obiecte
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
ți-a udat complet vestuța de pluș cumpărată din persia, care îți protejează pieptul, te simți mai greu parcă, deschizi ochii, curentul negru sclipește în fața ta în rotocoale rapide, în cele din urmă peștii luminoși-cu-fețe-urâte își fac apariția, nu te sperii de fețele lor urâte, pe spatele unui pește luminos reușești să calci, ebisu se dovedește puternic de această dată, un singur pas lateral te saltă în afara fântânii coșmarului tău, pe un pământ străin drumului tău. șase în al treilea loc
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
iarna vine mai intâi pentru tine cu prima ei zi, care modelează albul pe conturul nostru cu prima ei senzație formidabilă, că aerul e o imensă cascadă albă, în colțurile ascuțite ale acestei câmpii de lumină a cărei cădere te sperie, te face să mă iubești, exact atât cât trebuie să mă iubești. la semnul tău, la zâmbetul tău, la arătarea alurii tale civilizate se deschid nuferii, cântă canarul, peștii înoată, cap peste cap chiar și delfinii noștri turcoaz se descurcă
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
a dragostei prințesei tale. ape dulci am crescut pe malul unui fluviu care aduce apă curată de foarte departe curenții lui poartă, către mare, personajele fantastice ale copilăriei mele pescarii de pe malurile lui sunt foarte înțelepți și nu se mai sperie de nimic pietrele care ajung în luncă poartă urmele șlefuirii blânde a apelor dulci sunt mici sirene, cafenii, aurii, chihlimbării, care și acum ademenesc copiii prin stuful înalt, pe unde se aud mișcări fără să se vadă ființe. singuratică, port
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
faci nimic din toate astea, oricum nu sunt acum timpuri periculoase și femeia asta va pleca de lângă grădina suspendată a dragostei tale. nici bărbatul care înjunghie o oaie din care nu iese sânge, din visul tău, nu trebuie să te sperie. el este fratele femeii oarbe și oaia nu mai are sânge pentru că femeia l-a supt pe tot, de foame, pe ascuns. de aceea femeia oarbă are ochii foarte roșii, dar ea nu trebuie să te sperie, va pleca. fratele
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
trebuie să te sperie. el este fratele femeii oarbe și oaia nu mai are sânge pentru că femeia l-a supt pe tot, de foame, pe ascuns. de aceea femeia oarbă are ochii foarte roșii, dar ea nu trebuie să te sperie, va pleca. fratele ei va mânca din carnea oii, dar carnea nu mai are sânge. tu rămâi cu mintea foarte clară după toate astea, te speli pe față cu apă din lacul tău secret, kanas, și te odihnești. zăpadă acrișoară
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
săgeții galbene, aducătoare de moarte sau noroc. nouă în al patrulea loc: se iscă o ceartă în bucuria ta: vietățile tale dragi, ale grădinii suspendate prin dra gostea ta pură, nu știu cum să își împartă corect bucuria venirii prințului tău. te sperii, îți dai seama că oscioarele tale își doresc mai mult, că sunt frustrate, incantația inspirată a zeiței chuang-mu convinge toate degetele tale că vor fi egal iubite și respectate de miraculosul prinț shangdi di liwu. toți se vor putea adăpa
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
lor, tu nu te bagi, tu îți vezi de drumul tău, care te apropie de cuibul tău proaspăt înfățat. nouă în al doilea loc: auzi pescărușii strigând puternic lângă țărm, ei nu își strigă puii de data asta, ci se sperie de craniile care au fost aduse de valuri odată cu fluxul, mii de cranii alb-gălbui se întind pe coastă, unele peste altele, amestecate cu alge, semn că oștiri numeroase, câtă frunză, câtă iarbă, s-au sfărâmat în lupte pe apele acestor
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
vorbe ești mare meșter. Chiuie dară. CODÂRLIC (se proptește bine pe picioare, pune mâinile în șold chiuie. Mixaj sonor puternic, reverberat. Codârlic își trage sufletul, satisfăcut): Ei, plăcutu-ți-a? Au răsunat văile, mările au clocotit și peștii din apă s-au speriat. Oleacă doar de nu s-a risipit bolta lumii! DĂNILĂ: Prea bine și frumos le spui tu pe toate, da' mie îmi vine a râde. Cum, măi, numai atâta poți tu? Mai că nu te-am auzit. Fă bine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
mai văzusem! Intră iute-n casă, dragu' mamei, să nu te vateme cumva... Și stăpânește-i înăuntru și pe ceilalți. VASILICĂ: Alei, iaca vine-ncoace! (fuge în casă. Efect descendent) DĂNILĂ (din culise): Nu vă temeți, dragii tatei! Nu te speria, Smarandă, că eu îs! Intră urmat de Codârlic, acesta pune sacul jos.) SMARANDA: Da' ce plocon se mai cheamă ș-aista, Dănilă? De unde-ai agonisit dihania asta? DĂNILĂ: N-am acuma vreme de povestit. Unde-s copiii? SMARANDA: În casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
și mie ce amar îți umbrește zilele și nopțile? (Intră grăbită Fata.) FATA: Măria Ta, iertare. A sosit sol de la slăvitul împărat, care a și intrat pe poarta cetății. Vine cu grabă și cu supărare: calul lui Brăduț-Voievod s-a speriat de-o dihanie și, sărind fără veste, voievodul a căzut și și-a vătămat un braț. S-au oprit, în drum, la baba Lina, să-i tragă brațul și să i-l pună în lopățele. Porunca spune să-i pregătim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
se vadă numai șarpele boa pe dinafară. Când a fost gata, arăta așa. (scoate Desenul 2) Vedeți, se cunoaște că șarpele boa tocmai a înghițit un elefant. L-am arătat oamenilor mari și i-am întrebat dacă desenul acesta îi sperie. Ei mi-au răspuns: "De ce să te sperii de-o pălărie?" Știți, oamenii mari nu pricep singuri nimic, niciodată, și e obositor pentru copii să le tot dea lămuriri. Ei îți tot spun să te lași de fleacuri și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
a fost gata, arăta așa. (scoate Desenul 2) Vedeți, se cunoaște că șarpele boa tocmai a înghițit un elefant. L-am arătat oamenilor mari și i-am întrebat dacă desenul acesta îi sperie. Ei mi-au răspuns: "De ce să te sperii de-o pălărie?" Știți, oamenii mari nu pricep singuri nimic, niciodată, și e obositor pentru copii să le tot dea lămuriri. Ei îți tot spun să te lași de fleacuri și să înveți aritmetică, gramatică, istorie... Foarte plictisitor! Mie nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]