2,618 matches
-
olăria, nici câmpurile care se întindeau dincolo de șosea, nici acoperișurile satului la dreapta lui, se uita la pământul semănat cu minuscule fragmente de ceramică, la țărâna albicioasă și grunjoasă de dedesubt, la furnica rătăcită care ridica cu mandibulele puternice un spic de două ori mai mare decât ea, la forma unei pietre de unde pândea capul delicat al unei șopârle, ca de îndată să dispară. N-avea nici gânduri nici senzații, era doar cea mai mare dintre bucățile de lut, un bulgăre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
îndată să dispară. N-avea nici gânduri nici senzații, era doar cea mai mare dintre bucățile de lut, un bulgăre uscat pe care o ușoară apăsare a degetelor ar fi de ajuns s-o facă fărâme, un grăunte căzut din spic și purtat de hazardul unei furnici, o piatră unde din când în când se adăpostea o ființă vie, un scarabeu, sau o șopârlă, sau o iluzie. Găsit păru că răsare de nicăieri, nu e aici și deodată este, își puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
chem eu, o explicație există, fără îndoială. Se ridică de pe bancă, mai mângâie o dată câinele pe cap, și plecară, Cipriano Algor nu observă că furnica nu va mai călca niciodată pe drumul care o ducea la furnicar, încă își ține spicul strâns vitejește între mandibule, dar călătoria ei s-a sfârșit acolo, de vină a fost țopăiala lui Găsit, care nu se uită unde-și pune labele. În timpul mesei, parcă răspunzând unei întrebări, Marçal îl informă că le telefonase părinților ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
de comunicații al orașului, care anunța fiecare talcioc, ședință cu părinții, târg de vechituri și concert de colinde, oferind totodată urări pentru zile de naștere, șei la mâna a doua și colecții Barbie și Ken abandonate în favoarea albumelor cu abțibilduri Spice Girls. — Nu crezi, întrebă Mike Wooley, invidios din cauza atenției care se îndrepta deodată spre această enervantă nouă apariție, că prin acest ziar gratuit ne tăiem singuri creanga de sub picioare? — Aha! zise Fran scărpinându-și nasul. Ceea ce încerc să fac e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
zice... O-ntâlnești și pe ponoare, Când la deal și când la vale, Umblă pe patru picioare Și-i făcută din... vocale. Fie iarnă, fie vară, Lâna în spinare-o cară. Lunguieț și tare mic, Stă cu frații lui în spic. Face-atâta hărmălaie De parcă-a făcut un ou Mai voinic decât un bou Sau decât un stog cu paie. Uite-așa precum o vezi, Are tot patru picioare; Numai cap și coadă n-are Și nici nu ne face iezi
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
ca prin inel; Glasul ei cel cristalin E un clopoțel divin, Eu o știu. Și tu o știi. Cine este, dragi copii? Numai primăvara vin, Pleacă toamna-n loc străin Și duc doruri mari cu ele Printre nouri, printre stele? Spice coapte i-s sprâncene, Ochii ei ard de lumină, Părul i-i de sânziene, Pare toată o stupină. Prin livezi șl pe ogoare E atotstăpânitoare. Mi-a bătut în zori la ușă, În rochița de brândușă; Mi-a vorbit cu
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
după mine, tovarăși. VARA La orizont - departe - fulgere fără de glas Zvâcnesc din când în când ca niște lungi picioare de păianjen - smulse din trupul care le purta. Dogoare. Pămîntu-ntreg e numai lan de grâu și cântec de lăcuste. În soare spicele își țin la sân grăunțele ca niște prunci ce sug. Iar timpul își întinde leneș clipele și ațipește între flori de mac. La ureche-i țârâie un greier. GÎNDURILE UNUI MORT De mîna-aș prinde timpul ca să-i pipăi pulsul rar
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
coapte-mi cad mustoase, grele, pe mormânt, desprinse dintr-un pom, care-a crescut din mine ? ÎN LAN De prea mult aur crapă boabele de grâu. Ici-colo roșii stropi de mac și-n lan o fată cu gene lungi ca spicele de orz. Ea strânge cu privirea snopii de senin ai cerului și cântă. Eu zac în umbra unor maci, fără dorinți, fără mustrări, fără căinți și fără-ndemnuri, numai trup și numai lut. Ea cântă și eu ascult. Pe buzele
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
rânjind și mușcând din cenușă. Te văd Dumnezeule - plumb, scrum și nor - odată venind peste mine prin ușă, din muntele cerului, cotropitor. Scăpa-voi doar până în poartă. Apoi mușca-voi, în Tine, a lumii cenușă. Tiparul în TINE păstra-mi-l-voi. CÎNTECUL SPICELOR Spicele-n lanuri - de dor se-nfioară, de moarte când secera lunii pe boltă apare. Că fetele cată, cu părul de aur, la zeul din zare. O vorba-și trec spicele - fețe-n văpaie: secera lunii e numai lumină - cum ar
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
și mușcând din cenușă. Te văd Dumnezeule - plumb, scrum și nor - odată venind peste mine prin ușă, din muntele cerului, cotropitor. Scăpa-voi doar până în poartă. Apoi mușca-voi, în Tine, a lumii cenușă. Tiparul în TINE păstra-mi-l-voi. CÎNTECUL SPICELOR Spicele-n lanuri - de dor se-nfioară, de moarte când secera lunii pe boltă apare. Că fetele cată, cu părul de aur, la zeul din zare. O vorba-și trec spicele - fețe-n văpaie: secera lunii e numai lumină - cum ar putea
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
în Tine, a lumii cenușă. Tiparul în TINE păstra-mi-l-voi. CÎNTECUL SPICELOR Spicele-n lanuri - de dor se-nfioară, de moarte când secera lunii pe boltă apare. Că fetele cată, cu părul de aur, la zeul din zare. O vorba-și trec spicele - fețe-n văpaie: secera lunii e numai lumină - cum ar putea să ne taie pe la genunchi, să ne culce pe spate, în arderea vântului ? Aceasta-i tristețea cea mare - a spicelor că nu sunt tăiate de lună, că numai de
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
aur, la zeul din zare. O vorba-și trec spicele - fețe-n văpaie: secera lunii e numai lumină - cum ar putea să ne taie pe la genunchi, să ne culce pe spate, în arderea vântului ? Aceasta-i tristețea cea mare - a spicelor că nu sunt tăiate de lună, că numai de fierul pământului li s-a menit să apună. ÎN LUMEA LUI HERACLIT Produs al aerului soarele ar fi al vremuirii, joc al unor pământești stihii, așa credea-nțeleptul din Efes. S-
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
la rând. E același, nu-s aceiași. E același unic soare tâlc suav învederînd. Ca să coloreze ceasul fluturi - alții sunt la rând. E același, nu-s aceleași. E același unic soare ce-nfierbîntă roua, vânt. Sa îndure moartea-n vară alte spice sunt la rând. E același, nu-s aceleași. E același unic soare inima prin lumi bătând. Să îngîne-n vreme rugul alte-amurguri sunt la rând. CIMITIRUL ROMAN Huliți au fost romanii de unii învățați din vremi mai nouă că metafizica n-
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
minte multe atunci. M-am gândit și la chiparoșii aceștia și la faptul că, poate, n-aveam să-i mai revăd niciodată. Și la lanurile de grâu unde, cândva, mă trânteam la umbra câte unui măceș, năpădit de mirosurile de spic copt și de iarbă dospită. O clipă, am simțit o dorință nebună să mă tăvălesc la soare pe un răzor cu scaieți înfloriți, ca odinioară... Înțelegi? Toate amintirile mele erau atunci de partea Inchiziției. Ele mă îndemnau să abjur. Poți
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
soarele ardea necruțător, de când cu accidentul de la centrala atomică, despre care nu era voie să se vorbească, era mult mai cald, și grâul se cocea mai devreme, ne aflam de-abia la mijloc de iunie, dar deja cădeau boabele din spice, oricât de mult le-am fi mestecat, nu mai erau bune pe post de ciungă, erau uscate ca rumegușul, Puiu mi-a și spus că în curând o să-nceapă secerișul, el știa, pentru că taică-su, tractorist la colectivă, i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mai avem până la mirador, iar eu i-am zis că nu mă uit, să se uite el, e rândul lui acum, eu m-am uitat deja de trei ori, și atunci Puiu și-a scos pentru o clipă capul dintre spice, nu s-a ridicat în picioare, s-a sprijinit doar într-un genunchi și s-a uitat, culcându-se repede la loc, pe burtă, chiar și sub vopsea se vedea cât e de palid, și l-am întrebat ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
s-a părut că acolo jos, unde sacul era legat, se prelingea ceva vâscos și roșu, iar când m-am așezat la loc, lângă Puiu, am simțit cum mi se întoarce stomacul pe dos, și m-am uitat la rădăcina spicelor de grâu și la tulpinele lor culcate la pământ sub greutatea noastră, și am vrut să-i spun lui Puiu că nu văzusem bine, cu siguranță ăla nu e sânge, dar când să deschid gura să-i spun asta, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
era clar că n-o să reușesc, am văzut pe cineva zvârcolindu-se prin fum și deodată m-am gândit oare pe unde-or fi Puiu și șoricelul pe care voiam să-l scalpăm, ajunsesem foarte aproape de flăcări, auzeam cum trosnesc spicele arzând, suna exact ca răpăitul mitralierelor din filme, știam c-o să cad și-o să arunc mingea direct în foc, și atunci am auzit cum Romulus Frunză îmi urlă numele, urla că acum mi-a sosit ceasul morții, înaintea mea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Niku, Nikușor, însă Prodan nu era de văzut nicăieri, focul nu mai ardea și se vedea bine că cel puțin o treime din marele lan de grâu a fost distrus, peste tot era plin de paie arse, băltoace negre și spice de grâu carbonizate, iar din loc în loc se mai zărea și ceva grâu intact printre paiele fumegânde. Ajungând la postul de observație, combina s-a oprit, l-am auzit pe tatăl lui Puiu spunând ce noroc avem că n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Îhm... În mintea mea e blanc total. Ăă... vin alb. Nu, mai bine o vodcă și apă tonică. Mersi. După ce se Îndepărtează, mă prăbușesc iar În scaun. La două scaune de mine se așază o stewardesă cu părul Împletit În spic. Îmi zîmbește și Îi răspund și eu, cu un zîmbet chinuit. Nu știu cum reușesc alți oameni să se țină de o carieră, chiar nu știu. Uite, ca vechea mea prietenă Lissy. Dintotdeauna a știut că vrea să se facă avocată - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
urîtă. Nu trebuie decît să rămîi optimist. Orice se poate Întîmpla În viață, nu ? Nu știi niciodată ce te așteaptă după următorul colț. Ajung la intrarea În avion și tipa de la ușă, care strînge tichetele de Îmbarcare, este stewardesa cu spic, care se afla mai devreme la bar. — Bună din nou ! zic zîmbitoare. Ce coincidență ! Stewardesa mă fixează. — Bună. Îhm... — Da ? De ce-o avea aerul ăsta atît de jenat ? — Scuze. Voiam doar să-ți spun că... știai că... Arată spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
un cutremur sau... nu știu, un vîrtej... ceva palpitant. CÎteodată simt așa, că există o viață complet nouă și trepidantă care mă așteaptă undeva, și dacă aș putea să... — Scuzați-mă, domnișoară... — Poftim ? Ridic ochii absentă. Ce e ? Stewardesa cu spic Îmi surîde larg. — Am aterizat. Mă uit la ea ca la nebuni. — Am aterizat ? Nu Înțeleg nimic. Cum să aterizăm ? Mă uit În jur - și, așa e, avionul nu se mai mișcă. Ne aflăm la sol. Mă simt ca Dorothy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
la toate clipele minunate din viață în care am avut parte de bucurii și de prezența primăverii senine. Regina Primăvara scrie în fiecare zi câte un lucru magic în sufletele noastre. Nu magia iluzioniștilor, ci magie despre soare galben ca spicele de grâu și pomi proaspeți, înmuguriți. Iepurii scoși de magicieni din pălării sunt ceva minor pe lângă spectacolul ce-l face minunata regină, Primăvara. Cât de frumos și încântător este acest anotimp, Primăvara!
Primăvara, motiv de bucurie. In: ANTOLOGIE:poezie by Tania Pârvu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_685]
-
o zi din luna lui cuptor. Mândrul și biruitorul soare mușcă pământul cu sulițe arzătoare. Câmpia respiră greu prin scoarța uscată și crăpată. Lacul auriu imens de grâu a încremenit în așteptarea unei brize, dar nicio adiere nu-i răcorește spicele. Până și viețuitoarele au amuțit în adăposturile lor neștiute. Pământul seamănă cu un tablou în flăcări. Sus, în ceruri, se luptă cu căldura puternică doar câțiva nori, însă fără izbândă. Este cea mai călduroasă zi de vară, iar timpul parcă
Tablou în flăcări. In: ANTOLOGIE:poezie by Roxana-Maria Cărăbuş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_667]
-
viața copiilor. Inima mea mi-a spus mereu așa: “Dați-le culori și lumina curcubeului din sufletul lor va sta drept mărturie pentru dragostea și încrederea pe care le-am sădit-o în inimă. Priviți-le ochii și veți vedea spicul roditor, ritmul horelor străbune, vestitoare de trăinicie și de bună simțire. Din sufletul lor va izvorî lumina primitoare a vieții, îndreptată spre visul de vară, cu miresmele vacanțelor făuritoare de bucurii.” Fost profesor al școlii, Elena Filip
Miron Costin - colțul meu de suflet. In: ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Elena Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_584]