69,593 matches
-
neparticipant la agitația celorlalți, petrecându-și timpul cu cititul sau făcând însemnări în jurnal. Coboară rar pentru scurte plimbări în grădină. Rememorările lui Tin, încă nedetașat sufletește de copilăria petrecută în orașul din nord, sunt luminoase și tandre, marcate de spiritul vârstei generoase, chiar dacă băiețașul, despre care se spune în oraș că „va fi un al doilea Enescu”, nu avusese parte de o copilărie tocmai idilică. Aceasta și din pricina tatălui, mai mult temut decât iubit, profesorul de liceu înțepenit în formalisme
O carte restaurată by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13214_a_14539]
-
de multe calități, energic, bun organizator, om cu simțul dreptății. În realitate era discreționar și rapace, perfid, abil mânuitor de relații, ilustrând o carieră tipică de activist al vremii, poate prea tipică în felul cum este proiectată literar, prea în spiritul unei formule de personaj care i-a tentat și pe alți prozatori în epocă, pe un Al. Ivasiuc de pildă. Boldun se va dispensa de un consilier ale cărui scrupule de legalitate începuseră să-l incomodeze, trecându-l fără avertizare
O carte restaurată by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13214_a_14539]
-
alchimie babiloniană, Jurnal indian, Roman indirect, Contribuții la filosofia Renașterii, Fragmente din Jurnal, Patanjali și Yoga etc. Din Cioran a tradus, printre altele, Pe culmile disperării, Convorbiri cu Cioran, Lacrimi și sfinți. A publicat în versiune polonă Șase maladii ale spiritului contemporan de Constantin Noica în 1977, precum și Jurnalul de la Păltiniș de G. Liiceanu. Am enumerat numai o parte din transpunerile sale din literatura noastră ca introducere la dialogul de mai jos privind apropierea și raporturile sale cu viața culturală și
Ireneusz Kania: “Cultura română - pasiunea mea” by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/13200_a_14525]
-
pasiune de-a cunoaște, de-a învăța tot ce se poate, aceeași „omnivoracitate” intelectuală, pe care am experimentat-o încă de la începuturile adolescenței. Însă n-aș vrea, Doamne păzește, să credeți că mă compar cu unul dintre cele mai mari spirite ale epocii noastre. Doresc numai să relev unele din cauzele interesului constant pentru persoana și opera lui Mircea Eliade, interes care m-a stimulat să traduc până în prezent peste o duzină din operele sale științifice și literare. M. N. - Aceasta
Ireneusz Kania: “Cultura română - pasiunea mea” by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/13200_a_14525]
-
văr cu Naslău Pavel și topitor de bitum, pare angajat la cooperativa “Munca în Zadar”, specializată în peticirea perpetuă și inutilă a drumurilor: “Asfaltăm unele șosele naționale... Iar uneori, după ce le asfaltăm, le mai și reparăm.” (p. 43) Nimic din spiritul tradiției nu mai dăinuie în această comună colectivizată de comuniști și barbiturizată uman: agricultura și zootehnia privată sînt amintiri dispărute ale condamnabilului sistem burghez (desigur, nefast pentru hoți și puturoși), iar portul țărănesc e un semn al înapoierii, al lipsei
Alexandru Monciu-Sudinski: biografii comune ale comunismului by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13165_a_14490]
-
de “depistare” (și degustare) a țuicii și rachiului, Plătică senior nu mai are răgazul să se ocupe de fiu, Plătică Dan Sorin (9 ani, clasa a IV-a, nota 7 la purtare), care își face de cap la școală. În spiritul valorilor tovărășești ale “depistării” reciproce, familia avortonilor socialismului se completează astfel cu micul delator al clasei, care încearcă să-și facă uitate chiulul și indisciplina turnînd colegi nevinovați “tovarășei învățătoare”: “Iar eu încerc s-o ajut, să-i spun care
Alexandru Monciu-Sudinski: biografii comune ale comunismului by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13165_a_14490]
-
de unicat al operei, consonant cu caracterul de unicat al analizei, care nu trebuie să fie un cîmp de aplicare al principiilor, ci un control al validității lor, efectuat cu ajutorul lecturii. Întîi opera, apoi principiile! E o filosofie a libertății spiritului critic, care se „luptă” cu metodele, spre a le înfrînge succesiv, nu fără a le fi asimilat factorul convenabil. Dacă pînă aici Laszlo Alexandru ne-a înfățișat trăsăturile vizibile cu ochiul liber, ca să zicem așa, ale concepției autorului investigat, ceea ce
Tratat despre Nicolae Manolescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13213_a_14538]
-
remarcă unele mecanisme mai subtile care acordă „impresionismului” generic o amprentă diferențială. În pofida scriiturii sale impregnate de datele contactului direct cu opera, a senzorului estetic ce se îmbie metaforizării, autorul Temelor, nu e, în profunzimea sa, un poet, ci un spirit reflexiv. Fapt ce ne-ar îngădui a-i aprecia „impresionismul” drept un element derivat, iar nu originar: „Nicolae Manolescu este mai interesat în sistemul său mental de configurația armonioasă a întregului și nu acordă o atenție excesivă elementelor componente. Mai
Tratat despre Nicolae Manolescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13213_a_14538]
-
prodigioasă a originarului estetic: „Atîta vreme cît critica reprezintă «o intuiție originară, dezvoltată ulterior» în legătură cu o anumită operă, înseamnă că «a comunica o emoție e totuna cu a o putea produce din nou, și atunci criticul trebuie să fie un spirit creator, în stare să prindă „sufletul” operei într-o metaforă»”. Așadar, Nicolae Manolescu e pe o latură un „gînditor” asupra creației, iar pe de alta un creator grație verbului critic ce-și asumă opera în temeiul inefabil al „talentului”. În
Tratat despre Nicolae Manolescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13213_a_14538]
-
creației, iar pe de alta un creator grație verbului critic ce-și asumă opera în temeiul inefabil al „talentului”. În ambele ipostaze figurează abstragerea din real, în favoarea ficțiunii, a convenției. Atît ideea cît și imaginea artistică reprezintă spații ale autarhiei spiritului, disociat de existențial. Într-un eseu din șirul Temelor, criticul își mărturisește disprețul față de autorii ce se nutresc din substanța evenimentului biografic, atît de lesnicios în abundența sa, întrucît artistul autentic s-ar cuveni să fie nu cel ce descrie
Tratat despre Nicolae Manolescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13213_a_14538]
-
Constantin Țoiu Norocul Europei fost descoperirea Victoriei în insula nordică a Mării Egee la doi pași de Bulgaria de azi. Creată în secolul 3-2 î.e.n., ea este considerată cea mai mare capodoperă a spiritului grec, după unii chiar mai expresivă decât Venus din Milo descoperită în aceeași regiune, amândouă pe la începutul secolului XIX. Ce e fascinant pentru noi e că Victoria... de la Samotracia, după alfabetul nostru, a fost executată și înălțată doar la o
Samothrakia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13217_a_14542]
-
pentru această gigantică acțiune nu va fi decât Grecoaica sublimă, femeia înaripată, cu vălurile făcute vârtej, imaterializate de forța fantastică a sborului, și care țipă, abstract, desigur, că oștirea, mă rog neamul ei, specia umană, decapitată între timp, dar cu spiritul viu și etern, a învins! Vasăzică, Tracia. Halca orientală a Europei. Împărțită în Balcani, după primul război mondial, între Grecia, Bulgaria, Turcia și noi, România... Noi, ce om fi fost, daci, geți... Dar de ce ne-om fi numind noi astfel
Samothrakia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13217_a_14542]
-
Deși Izsak Martin se formează artistic la limita dintre deceniile trei și patru ale secolului trecut, adică într-un moment în care furia primului val avangardist se mai temperase oarecum, în mod legitim el se înscrie în atmosfera și în spiritul acestuia. Faptul că s-a născut mai tîrziu și că nu a fost printre fondatorii mișcărilor insurgente îl scutește de toate neliniștile și excesele revoltei, iar acela că nu s-a născut prea devreme și că nu a apucat să
Artiști din Transilvania by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13224_a_14549]
-
bătălii cîștigate pe toate fronturile artei, de la cel ideologic și pînă la acela, mult mai anevoios, al expresiei propriu-zise. O dată încheiată această luptă cu materia, cu memoria tiranică a statutului clasic și cu vocația patetică a creatorului romantic, pătruns de spiritul eternității și bîntuit iremediabil de reverii demiurgice, adică aceea cu biftecul pe care Brâncuși îl asociase eroismului renascentist, Izsak Martin și, asemenea lui, încă mulți sculptori din aceeași perioadă, se poate raporta la asemenea experiențe ca la un patrimoniu dobîndit
Artiști din Transilvania by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13224_a_14549]
-
gustul american pus deoparte, ce mă miră este că nu s-a găsit nimeni să remarce că, în comparație cu “blockbusterurile” la modă, Liga este un film stilat. Manierat. Ba chiar elegant. Numai că eleganța - vai! - nu mai e la modă... Tot spiritul filmului stă în replica memorabilă a lui Dorian Gray atunci cînd, ciuruit de gloanțe, se mîntuie de ele precum Isus revenit dintre morți; “Ce-i cu tine?”, îi strigă asasinul său, uluit de ne-moartea personajului. “Sînt complicat!”, îi răspunde
Clubul personajelor dispărute by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13245_a_14570]
-
actual (invențiile tehnice vor ucide oare Umanitatea?) iar conflictul - modern - dintre Literatură și Științe provoacă o alegorie crepusculară fin de siècle în care aceste două mituri sînt chemate să-și arate binefacerile: sîntem oare, atunci ca și acum, mai mult Spirit, sau mai mult Rațiune? “Plăsmuiți din Vise” (ca în Furtuna shakespeariană), sau din Gene?... Fără a bagateliza întrebarea printr-un răspuns convențional, scenaristul James Dale Robinson (autor, la rîndul lui, al unor romane de benzi desenate și al unui scenariu
Clubul personajelor dispărute by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13245_a_14570]
-
în mărturii despre închisori și despre regimul comunist rămâne perioada 1953-1958. Însemn|rile lui Petre Pandrea au aspectul unui jurnal memorialistic, izvorât dintr-un temperament vulcanic ce debordează amenințător din pagină și dintr-o conștiință morală vituperantă, neiertătoare. Cu un spirit al dreptății aflat mereu de partea celor oropsiți și nepotriviți cu regimul care îi condamnă (comuniștii, legionarii, călugării - adică răzvrătiții), Petre Pandrea își asumă riscurile, își afirmă singularitatea și își organizează necruțător ofensiva. Se recomandă ca un „ostaș judiciar adevărat
Justițiar cu orice risc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13215_a_14540]
-
absența izolării, implicarea morală, principiul activ de prezență „în mijlocul lumii zgomotoase, chiar și în toiul celor mai aprige bătălii”, exigențe aflate la antipodul mentalității ortodoxe, construită pe prea multă pasivitate și resemnare. Petre Pandrea este un vitalist prin excelență, un spirit dinamic, răzvrătit și bătăios, căruia îi e imposibil a se sustrage ispitelor lumii și păcatelor: „Am fost născut dionisiac” - declară el la un moment dat (p. 128). Călugărul alb are funcția unei referințe simbolice, ca aspirație, pentru cel care nu
Justițiar cu orice risc by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13215_a_14540]
-
că România să mai evolueze, să se mai schimbe introvertiții aștia, care au probleme existențiale. Viața în secolul 21 nu-și poate permite probleme existențiale, ăștia nu sînt în pas cu vremea” (p. 154). Experiența de viață (sexuală) și formidabilul spirit analitic o fac să împartă bărbații în trei categorii, cu siguranța profesională a unui încercat shrink: „Îndrăgostiții, sportivii, cinicii. Nici unul nu-mi rezistă la început, dar ce-i departajează este comportarea de după. Cu îndrăgostiții, ai văzut, îmi place să fiu
Cherchez l’homme! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13256_a_14581]
-
metal ca pe orice indicator urban de circulație: Policiers partout, Justice nulle part... Polițiști peste tot, Justiție nicăieri... Scris de Primărie, cu acordul Primăriei oricum. O spune statul cu unul dintre cele mai bine exersate și mai cu grijă întreținute spirite ale dreptății... Mă gândeam la Justiția noastră, la zeița bucureșteană cu cântarul măsluit, la zâmbetul ei pișicher... Intru prima dată la în acest an străbătând piramida imponderabilă, luminoasă, a arhitectului chinez, în timp ce mă uit pe sus, la acoperișul Luvrului vechi
Luvru by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13262_a_14587]
-
vadă intenția persiflatoare! Era greu de crezut că un om normal propunea asemenea titluri fără să aibă intenția de a trage cu ochiul spre galerie: „Ați văzut cum le-am copt-o?!” Pe de altă parte, „temele” se conformau perfect spiritului vremii. Oricine-ar fi îndrăznit să-i reproșeze că își bate joc de sistem, ar fi primit replica usturătoarte că dl. Popa nu face decât să urmeze indicațiile partidului! Pe această coardă — sfidătoare și dubioasă în același timp — a evoluat
O partidă sado-maso cu Nenea Iancu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13230_a_14555]
-
Securitatea, instituție pe care-o consilia, se spune, cu mult aplomb. După o absență de mai mulți ani, numele i-a revenit în actualitate odată cu publicarea unei „Istorii a literaturii române de azi pe mâine”. În masiva scriere, personaje cu spirit de observație au descoperit o identitate perfectă între numeroase pagini apărute sub semnătura lui și niscaiva documente (anonine!) din arhiva Securității. Cu alte cuvinte, omul a făcut public, în postcomunism, ceea ce pe vremea lui Pingelică destina exclusiv băieților cu ochi
O partidă sado-maso cu Nenea Iancu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13230_a_14555]
-
epoca aceea un comediograf și un producător de schițe publicate în presă”, „scriitor de mărunțișuri”), ci faptul că beneficiarul unei asemenea popularități nu e un valah get-beget! Promovarea acestui „străin deghizat în român” ar fi „o porcărie”, un triumf al „spiritului de autoînjosire” caracteristic, după Marian Popa, românilor. În spatele proclamării genialității lui Caragiale s-ar afla, desigur, o „temeinică acțiune ocultă de restructurare psiho-volițională a etniei române”. Cine e „Oculta” și ce-o fi urmărind Dânsa nu ni se mai spune
O partidă sado-maso cu Nenea Iancu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13230_a_14555]
-
cunoașteți o altă instituție în România care ar fi putut să modifice optica oficială în acest domeniu?” (e vorba de integrarea literaturii exilului în cadrul literaturii române). Așa o fi, că prea o spune cu năduf dl. Culcer! Dar dacă un spirit cu experiența și biografia sa vede ceva natural în acceptarea rolului de arbitru al securiștilor români, să nu ne mirăm că, după cum o spune chiar Marian Popa, „sunt încă unii care, în loc să stea la Poarta Legii, s-au aciuit la
O partidă sado-maso cu Nenea Iancu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13230_a_14555]
-
Negoițescu), și exegetă subtilă a „vinei tragice”, Ileana Mălăncioiu a devenit după 1990 o publicistă extrem de acidă „în război cu toată lumea”, chiar în rubrica pe care mult timp a deținut-o la România literară. Era astfel de așteptat ca același spirit revoltat să domine și convorbirile ei cu criticul Daniel Cristea-Enache, al căror titlu, Recursul la memorie, trimite în egală măsură, spune scriitoarea, la cartezianul Discurs despre metodă și la romanul lui Carpentier, Recurs la metodă (și el, trimitere la Discurs
Cerul înstelat deasupra mea... by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13234_a_14559]