1,910 matches
-
discurs mitic, având un caracter asertiv, fondat mai mult pe evidente decât pe o demonstrație logică. Printre aceste lucrări, cea a lui E.Marc Lipiansky are meritul de a prezenta un ansamblu mai amplu de trăsături ale parizianului: vivacitate, deschidere, spontaneitate, nervozitate, instabilitate, frivolitate, grație, diletantism, obsesia modei, spirit rebel, individualism, gust, elegantă, rafinament, necesitate de excitare și de divertisment [p.96]. Alte surse menționează de asemenea versatilitatea, spontaneitatea și deschiderea parizienilor. Parizianul se caracterizează prin gustul și renumitul sau chic
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
a prezenta un ansamblu mai amplu de trăsături ale parizianului: vivacitate, deschidere, spontaneitate, nervozitate, instabilitate, frivolitate, grație, diletantism, obsesia modei, spirit rebel, individualism, gust, elegantă, rafinament, necesitate de excitare și de divertisment [p.96]. Alte surse menționează de asemenea versatilitatea, spontaneitatea și deschiderea parizienilor. Parizianul se caracterizează prin gustul și renumitul sau chic parisien, si este predispus spre lux, exces, rafinament. Consultând și alte lucrări, vom observa că repertoriul de trăsături ale Parizianului/ Parizienei este relativ constant, iar organizarea lor într-
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
secolul al XIX-lea, poezia italiană s-a aflat în mare măsură sub semnul Romantismului, accentele civice și patriotice constituind formă predilecta de transpunere în vers a idealurilor politice precum unitatea națională.36 Acest filon literar a fost îmbrățișat cu spontaneitate de publicul italian al acelor vremuri deoarece, în pragul unirii (1861), reflectă sentimentele și aspirațiile celor mulți. Noul stat devenise tema predilecta a unei serii întregi de creații în versuri care, chiar dacă nu renunțaseră la unele moduri clasicizante, prezente de
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
cu alte cuvinte, aceeași idee: poezia constă în profundă rezonanță muzicală ce conferă fiecărui cuvânt și tuturor cuvintelor ce se contopesc în unitatea diafana și transparența a cantului un sens nou întrutotul spiritual, vibrant.268 Impresia de noutate, prospețime și spontaneitate oferită de unele analogii quasimodiene se bazează pe capacitatea de a crea alăturări surprinzătoare de termeni, transferuri neașteptate de sens, de a utiliza expresii îndrăznețe, de a fauri acele structuri asemănătoare cu cele numite de Giacomo Leopardi, cu mai bine
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
elementului vag (...). Că în pasajul în care Horațiu numește necesitatea mâna de bronz, exprimând în mod vag, mobil, fermecător o idee clară, găsind acest epitet că printr-o întâmplare.269 O expresie poetica așadar poate fi vagă / frumoasă prin naturalețea, spontaneitatea și noutatea apropierii dintre constituenți. Multe imagini, precizează același poet (Zibaldone, 2055), pot fi cuprinse într-o unică, scurtă expresie sau într-un cuvânt; ele trebuie să fie vag indicate, la fel ca relațiile cu subiectul lor. Efectul obținut astfel
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
unui demers filozofic și nu trimit la o realitate corporală. Spre deosebire de tumultul leopardian de factură existențiala, tulburarea lui Quasimodo este mai curând de factură carnala; pentru el iubirea fizică reprezintă un gest inocent, primitiv, o manifestare plină de naturalețe și spontaneitate. Tendința să este să plaseze somnul și personajele feminine iubite în asemenea contexte. Chiar și atunci când cel dintâi cuprinde elementele naturii, acestea par alese dintre cele desemnate prin substantive de genul feminin, ce reflectă la nivel morfologic o asociere mentală
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
introdus la sfarsitul cantului Italiei un fragment ce îi aparține. Trecerea în revistă a operei leopardiene de traducător pune în lumina prevalența autorilor greci indicând limpede preferință lui pentru această limbă, ce devenise pentru el idiomul ideal, exemplar prin naturalețe, spontaneitate și flexibilitate. Potrivită filosofiei, bogată în resurse deoarece fiecare idee nouă își găsea de îndată cuvântul care să o exprime, această limbă era, pentru poetul romantic, de-a dreptul atotputernica (Zibaldone 1347).427 Comparând-o cu latină în câteva fragmente
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
ne vorbește (v. 14), și în Seara zilei de sărbătoare: unde, (este) faima străbunilor? (vv. 34-35).516 Strigatul anticilor, manifestare a a durerii sau a preaplinului de energie îi amintește lui Quasimodo de violență instinctelor primare, de naturalețea, simplitatea și spontaneitatea celor din vechime. Trecutul este readus în prezent și prin imaginea auditiva: vocea antică. Epitetele în oglindă: antică voce (Quasimodo) voce antică (Leopardi) constituie o dovadă suplimentară și o confirmare a ascendentei leopardiene a acestei sintagme utilizate de autorul sicilian
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
a sistemelor economice de la o "simplitate ireală" la o "complexitate reală", ce a presupus renunțarea la cartezianism, economia devenind o matrice în care efectul se transformă în cauză și cauza în efect, o matrice plină de riscuri, de schimbări, de spontaneitate și de imprevizibil. Complexitatea înțeleasă a sistemelor economice înseamnă redarea caracterului uman al acestora. Sistemele economice se autoorganizează, ca și viața umană în general, dar ele sunt departe de starea ideală de echilibru. Non-echilibrul însă nu exclude ordinea structural funcțională
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
este aceea a "nonacțiunii spontane" (wu wei), înțeleasă ca principiu etic și metafizic. Omul adevărat, omul ideal era "omul nonacțiunii". "Cînd Cerul se mișcă, el nu dorește să dea astfel naștere lucrurilor, lucrurile născîndu-se cu de la sine voință: aceasta este spontaneitate (ziran). Cînd spontaneitatea își emană eterul, ea nu dorește să creeze lucrurile, lucrurile ivindu-se de la sine; aceasta este nonacțiunea (wu-wei)".27 Echivalată cu nirvana, după introducerea budismului în China, această idee-stare a inhibat multă vreme acțiunea economică. Mai nou
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
nonacțiunii spontane" (wu wei), înțeleasă ca principiu etic și metafizic. Omul adevărat, omul ideal era "omul nonacțiunii". "Cînd Cerul se mișcă, el nu dorește să dea astfel naștere lucrurilor, lucrurile născîndu-se cu de la sine voință: aceasta este spontaneitate (ziran). Cînd spontaneitatea își emană eterul, ea nu dorește să creeze lucrurile, lucrurile ivindu-se de la sine; aceasta este nonacțiunea (wu-wei)".27 Echivalată cu nirvana, după introducerea budismului în China, această idee-stare a inhibat multă vreme acțiunea economică. Mai nou însă, China realizează
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
mulțimii și, totuși, copleșit de izolare. Cu alte cuvinte, singurătatea fizică devine de nesuportat dacă implică și singurătate morală (absența legării de valori, simboluri, modeleă. IV. Pentru o etică a responsabilității „Condamnarea” la responsabilitate bă. Eliberarea de „povara libertății” prin spontaneitatea iubirii și a muncii productive. Dragostea și munca Îl pot uni din nou pe om cu lumea, nu prin legături originare, ci ca individ liber independent. Modelul unei astfel de atitudini poate fi sensul creștin al iubirii (iubirea creștină: să
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
discuții, să binevoiți să ne împărtăși o serie de informații despre familia dumneavoastră, despre anii d-voastră de formație, despre perioadele și epocile pe care le-ați parcurs... Nu ați dorit să schițăm un plan al discuției, preferând să lăsăm spontaneitatea să determine sensul dialogului nostru. Permiteți-mi să vă mai rețin câteva momente atenția cu o serie de reflecții confesive. Eu personal v-am cunoscut în toamna anului 1974, ca student în anul I al Facultății de Filologie și participant
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
o spectaculoasă metamorfoză. În scenă, în avanscenă intrase, parcă dintr-o dată, un personaj dinamic, febricitant, de o carismă în care feminitatea de superioară esență se împletea cu inteligența provocatoare. Intervențiile ei, în presă și în manifestările publice, păreau să aibă spontaneitatea unui discurs îndrăgostit, însă alura euforică, efect al bucuriei de a săvârși ceremonialul hermeneutic, nu ascundea încordarea gândului strunit cu iscusință. Un spectacol de vervă surâzătoare și de suplețe intelectuală. Aceeași dezinvoltură trecută prin filtrul reflecției pătrunzătoare o regăsim în
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
e spontan. Atunci joacă bine.". Inițial, m-am simțit trădată citind acele rânduri, pentru că nu trecuse mult de când asistam la cursuri fascinată de naturalețea expunerii, de eficiența teoriei și de farmecul convingător al exemplificărilor literare. Toată juvenila mea credință în spontaneitatea prelegerii didactice, în asocierile făcute pe viu și la cald, în posibilitatea ca reacția sălii să schimbe sau nu o prejudecată critică, părea că se spulberă. Apoi mi-am dat seama că eu și colegii mei am fost niște privilegiați
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
sa imobiliară îi contracarează planurile, reprezintă imperativul solidarității: pentru el este imposibil să nu-i ajute pe dezmoșteniți. Pentru aceștia este imposibil să nu încerce să-l salveze pe Bailey. Imposibilul lor este fructul muncii, recompensa curajului lui George Bailey. Spontaneitatea și forța acestui imposibil dau măsura puterii de care se bucură eroul nostru. Puterea noastră nu rezidă în capacitatea calculată sau inconștientă de a face ca posibilele și imposibilele noastre să devină ale altora? Lumea care există ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
înaintea cuvintelor pe care le vei scrie, există un fel de embrion al textului ce va veni, al textului publicabil-publicat și așezi embrionul acesta înainte ca cuvintele să înceapă să se înscrie undeva: orice scriitură necesită niște percepții, planuri sau spontaneități mentale care formează în cazul tău începutul fiecărui text: odată ce începi să transformi în cuvînt embrionul textului, te supui unor reguli care bulversează acel embrion, care îi propun să crească, să devină text publicabil urmînd cărări pe care le numim
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
generală care atacă metodele și conceptele moderne pe care le consideră totalizatoare și reducționiste"78. În acest "atac" au intrat utopiile, principiile și credințele modernismului în fundamente absolute, obiectivitate, scheme deterministe de explicare, postmodernismul deschizându-se mai curând înspre contingență, spontaneitate, chiar haos, scepticism (de multe ori radical), relativism și nihilism. Dar trăsăturile postmodernismului în genere sunt și acelea ale paradigmei sale: aceasta nu trebuie privită în termenii unui program închis, complet sau finalizat; dimpotrivă, deși o paradigmă postmodernă pare a
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de șlefuire migăloasă. Faptul este cu atât mai remarcabil, cu cât știm foarte bine că autorul detestă travaliul de elaborare a unei bucăți literare: "Ca un artist cu redactarea dificilă, Caragiale nu a iubit scrisul, deoarece nu compunea cu plăcuta spontaneitate a improvizatorilor" (Cioculescu, 1977: 79). Mai mult, episoadele care coagulează trama se încatenează natural și, în pofida relativei concizii a secvențelor, ansamblul narativ transcende cu ușurință cadrul cvasi-clinic al fișei de caz naturaliste. Titlul însuși sublimează frica paralizantă a lui Leiba
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
durată Schimbarea politică din decembrie 1989 a continuat prin crearea noilor instituții democratice, prin reforma constituțional-juridică și prin prefaceri economice fără aplicarea unor strategii experimentate, în condițiile pieței, de alte țări. Poate și presiunile venite de jos au imprimat multă spontaneitate schimbărilor. Se pare că s-au ignorat prea multe dintre condițiile geopolitice și demografice ale țării când s-au repetat până la saturație categoriile sociologico-politologice de stat de drept, drepturile omului, comunităților și minorităților naționale și sociale, ale partidelor și ideologiilor
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
celelalte continente. Varianta izolaționistă, a neutralității, nu s-a discutat public la noi. Au dominat vechile angajamente în instituții și acorduri internaționale, nevoile schimburilor de bunuri, servicii și oameni. Or, decalajele export-import se răsfrâng în subordonarea creației față de imitație, a spontaneității față de conformism, a învățării creative față de îndoctrinare. S-a preferat la începutul tranziției găsirea unor noi combinații de stimulare a creației, cu care se împletește de multă vreme modernitatea. Însă, astfel de combinații nu s-au prea găsit. Erau prea
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
descoperă o sală plină cu bronzuri, descoperire esențială care lasă o puternică impresie asupra ei și ne permite să vedem amprenta unei sensibilități care va ghida opțiunile artistice ulterioare. La fel, Cecilia Cuțescu-Storck remarcă la aceste statuete înfățișând figuri umane, spontaneitatea gesturilor și caracterul lor genuin. Artista pare atrasă de o Ur-Form transpusă la nivelul acestei gestualități pe care o reconsideră decorativ, făcând nenumărate crochiuri după ceea ce va constitui subiectul multora dintre tablourile ei, grupuri de persoane ale căror gesturi compun
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
misterioasă. "Descoperisem la stânga urcând la etaj, o sală plină cu vitrine, în care stăteau înșirate rând la rând sute de mici bronzuri vechi pe piedestalele lor. Erau atât de originale aceste statuete cu formele lor curioase... Primitivismul lor, verva și spontaneitatea gesturilor, m-au făcut să înțeleg frumusețea viziunei decorative în sculptură. [...] Desenam, ca în atâtea rânduri, pe genunchi, pe o foiță ruptă din carnet, și cu un creion ciunt găsit în pungă: grupuri de personagii în tot felul de mișcări
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
personalități independente și responsabile. Astfel, profesorul devine prin experiență și cunoștințe, primus inter pares care prin observații pe viu suscită interesul elevilor, îi determină să experimenteze, să realizeze și să analizeze. Înlocuindu-se verbalismul cu activitatea practică se dorea cultivarea spontaneității creatoare, a spiritului critic și a flexibilității. Teoria educațională a antropologului austriac Rudolf Steiner, aplicată începând cu 1919 sub denumirea de școala Waldorf, acorda o atenție specială educației artistice și practice. Înlocuind notele cu rapoarte asupra activității, sistemul Waldorf acorda
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3060]
-
realizeze ca un om echilibrat care să știe ce vrea și ce are de făcut în viitor. Învățați-l buna cuviință izvorâtă din dragoste pentru semeni, din sinceritate, din autenticitatea trăirilor! Nu-l învățați disimularea de circumstanță dictată de interes, spontaneitatea violentă, vorbe care poluează auzul și afectează relațiile sale cu ceilalți oameni! Fiți alături de copiii dumneavoastră cu tăceri grăitoare, cu zâmbete încurajatoare și cu risipă de seninătate. Acest jurnal se dorește a fi un bun sfătuitor pentru copii, dându-le
JURNALUL BUNELOR MANIERE by RALUCA OTILIA CUCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1613_a_3049]