3,144 matches
-
vieții de odinioară, De vei pătrunde iară-n eternele adâncuri Mă vei găsi în triste versuri dintr-o vară. E vara-aceea-n care două universuri S-au contopit aievea-n sufletele noastre, Redând iubirii dreptul, în nerostite versuri, Să fie ea stăpâna mirificelor astre Ce ne-au vegheat din ceruri în noapte luminând, Puștiul întunecat al vieții trecătoare Și o clipă am simțit la unison bătând, În inimile noastre a dragostei splendoare. Trecută vară-n care ne-a răscolit iubirea. O strofă
POVEȘTILE IUBIRII … TRECUTA VARĂ de CAPRAR FLORIN în ediţia nr. 1704 din 31 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379358_a_380687]
-
vieții de odinioară, De vei pătrunde iară-n eternele adâncuri Mă vei găsi în triste versuri dintr-o vară. E vara-aceea-n care două universuri S-au contopit aievea-n sufletele noastre, Redând iubirii dreptul, în nerostite versuri, Să fie ea stăpâna mirificelor astre Ce ne-au vegheat din ceruri în noapte luminând, Puștiul întunecat al vieții trecătoare Și o clipă am simțit la unison bătând, În inimile noastre a dragostei splendoare. Trecută vară-n care ne-a răscolit iubirea. O strofă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379507_a_380836]
-
rânduriDin poezia vieții de odinioară,De vei pătrunde iară-n eternele adâncuriMă vei găsi în triste versuri dintr-o vară.E vara-aceea-n care două universuriS-au contopit aievea-n sufletele noastre, Redând iubirii dreptul, în nerostite versuri,Să fie ea stăpâna mirificelor astreCe ne-au vegheat din ceruri în noapte luminând,Puștiul întunecat al vieții trecătoareși o clipă am simțit la unison bătând,În inimile noastre a dragostei splendoare.Trecuta vară-n care ne-a răscolit iubirea.O strofă-a fost
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379507_a_380836]
-
cititorului hipercalificat, care se sprijină pe o formație filologică solidă („ratasem” eu însumi majoritatea genurilor și speciilor sub zodia admirabilă a „divinului” critic George Călinescu!), am descoperit o poetă de talent autentic, care știe să echilibreze perfect fondul și forma. Stăpână lejer pe mijloace, Gabriela Mimi Boroianu avea știința/cunoașterea perfectă a prozodiei de orice fel, lăsând impresia stranie că fondul sentimental, poetic, curge de la sine în formele arhicunoscute. N-am avut nici curiozitatea, nici șansa de a vedea „manuscrise” ca să
CONSTANTIN STANA de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379575_a_380904]
-
trupul și sufletul prins în calote. Uimirea brodează un vis în genune și flăcări albastre se-aprind enigmatic, iar sufletul cântă o arie-minune... pe țărm, albatroșii-s uciși sistematic. Azi, marea își plânge-n adâncuri necazul, copiii uciși de cruzimea stăpână, spre cer, revoltată, -și înalță talazul și-l roagă pe Domnul să-ntindă o mână. Referință Bibliografică: CÂNTARE PRIBEAGĂ / Curelciuc Bombonica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2336, Anul VII, 24 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Curelciuc Bombonica
CÂNTARE PRIBEAGĂ de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379608_a_380937]
-
tălpile fine și vindecătoare, Când iarba și rugul se-nchină, uscate, Și cântă un imn spre o zi viitoare. Când noaptea-și trimite străjerii de stele De pază-n desișuri ce tremură sumbre, Lumina din tainița inimii mele Ucide sclavia stăpânelor umbre. Cărările inimii-s, azi, luminoase, Că umbra se-ascunde în noaptea adâncă Și visele îmbobocesc, preafrumoase, Ca floarea-de-colț pe nevrednica stâncă. Pseudonim literar - Bonnie Mihali Referință Bibliografică: Cărările inimii / Curelciuc Bombonica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2224, Anul
CĂRĂRILE INIMII de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379605_a_380934]
-
să nu știe nimeni dacă-i mort sau e viu să nu vadă zâmbete strâmbe și reci, săruturi silite pe fața iubită, priviri strecurate, piezișe și seci, vorbire obtuză de buze lipită să plece departe, să-și ia și durerea stăpână-n adâncu-i de trup decrepit, să pună lăcate, să-și urle tăcerea cu gura închisă, în hău tăinuit să rămână acolo până când înserarea s-o-ndura de părinte, s-o-ndura de bătrân, se închide-un capitol, se înfundă cărarea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]
-
omis! Mai știți despre neam, despre țară Și despre-ale noastre nevoi? Ori gândul vă zboară pe-afară Și nu aveți timp pentru noi! Când ochii se pleacă-n țărână Și-n sate-au rămas numai câini, Voi legea o faceți stăpână, Dar totul ajunge-n ruini! Doar când vă expiră mandatul Mai treceți prin satul uitat Din nou să-i promiteți asfaltul Ori poate un pod amputat! Ați dat ale noastre odoare Lăsate de-ai noștri străbuni, Ați dat și pământul
DEMAGOGI ȘI CORUPȚI de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 2335 din 23 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381072_a_382401]
-
copil Ce intră sub pled, la căldură, tiptil. Mă simt moleșită, neliniștea-mi trece. Alunec dar visul mă ține de mână, Mă poartă-n unghere ascunse în noi, Ferite de neguri, de vânturi și ploi, Acolo-n adâncuri, iubirea-i stăpână. În inima ta îmi e cald și mi-e bine, Și fi’nța-mi devine fierbinte fluid, Un râu de visare în spațiul torid Prin vene-ți inundă. Sunt parte din tine. Dau viață eternă, îți sunt elixirul, O dulce-alchimie-n destin
ÎȚI SUNT ELIXIR de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 1998 din 20 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381135_a_382464]
-
sunt care-așteaptă un semn de la cer, Dar îngerul tace...n-aduce vreo veste... Cărarea-nspre mâine s-a șters....nu mai este. Și-a pus viitorul, la porți, grănicer. Cu slugi la picioare, sărmani trepăduși, În jilțuri de aur, Puterea-i stăpână, Cu toată-omenirea-ntr-o singură mână, Ne leagă-n curele, umili și supuși. Se roagă la idoli, se-nchină la ban Și fragede inimi, pe-altare, jertfește, Nu-i pasă că lumea dispare. Trăiește S-aducă ofrande, pe veci, lui Satan. Va
APOCALIPSĂ de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381136_a_382465]
-
lăuntrul sufletului, în care este auzul, care primește cuvintele, în care sunt ochii, care zugrăvesc mișcările sufletului și prin care mă pot bucura mai bine de sufletul dorit.” (Epistola a VIII-a, 12d) Scrisoarea I, „Preacuratei și preaiubitei de Dumnezeu stăpâne, diaconița Olimpiada, Ioan episcopul îi urează bucurie în Domnul. 1.a. Cu cât se întind peste mine încercările, cu atât ne sporește mângâierea și avem mai bune nădejdi despre cele viitoare; iar acum toate ne merg în sensul curentului și
MIRAJUL DIVIN ŞI ETERN AL FEMEII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381039_a_382368]
-
și stânci, și totuși de și plutim pe o astfel de mare, dispoziția noastră nu e cu nimic mai rea decât a celor ce se clatină în port. b. La acestea gândindu-te și tu, preaiubită de Dumnezeu a mea stăpână, ridică-te mai presus de aceste tumulturi și valuri vijelioase, și învrednicește-te să-mi dai veste despre sănătatea ta; fiindcă noi petrecem în sănătate și voioșie.” ( Sf. Ioan Gură de Aur, Scrisori din exil către Olimpiada și cei rămași
MIRAJUL DIVIN ŞI ETERN AL FEMEII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381039_a_382368]
-
Publicat în: Ediția nr. 2184 din 23 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Adoarme universul, se scutură perdeaua, Pe cerul fără vârstă, de nori cu frunți cutate, Cu grația-i divină, domol, dansează neaua, Adusă de-anotimpul cu pletele-i buclate. Stăpână peste ghețuri, alunecă agale, Își poartă senectutea pe umerii-i, cu fală, Ascunsă de broboade și-adusă rău de șale, Pășește „îmbufnata”, pufnind câte-o rafală. Cu țurțuri la ferestre, ne-ntâmpină-ncruntată, Sub cearcăne de stele, șireată, stă la pândă, Îi
ÎN PAȘI DE IARNĂ de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381175_a_382504]
-
cu altul, pentru care râsul tău nu are prețul ce i-l dau eu și nebunesc la ideea că te-ar putea atinge altul, cănd trupul tău e al meu exclusiv și fără împărtășire. Te urăsc uneori pentru că te știu stăpâna pe toate farmecele cu care m-ai nebunit, te urăsc presupuind că ai putea dărui din ceea ce e averea mea, singura mea avere. Fericit pe deplin nu as fi cu tine, decat departe de lume, unde să n-am nici
O IUBIRE ETERNA MIHAI EMINESCU SI VERONICA MICLE de MIRON IOAN în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381187_a_382516]
-
stelele-mpreună, acolo unde sunete se-adună din cântec de măiestre violine.” Iar tu vei fi în dreapta unui gând ce te va strânge, tare, de o mână și stele-ți va aprinde, rând pe rând. În stânga, gândului ce-i ești stăpână, îi vei șopti cuvinte ce, visând, i le-ai mai spus, în noapte fremătând. Referință Bibliografică: Freamătul nopții / Daniel Vișan Dimitriu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1932, Anul VI, 15 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Daniel Vișan
FREAMĂTUL NOPȚII de DANIEL VIȘAN DIMITRIU în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381241_a_382570]
-
Poezie > Credinta > POEM HIERATIC LVII-MIRESME DE ARH.IDEI Autor: David Sofianis Publicat în: Ediția nr. 1927 din 10 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Poem Hieratic LVII de David Sofianis 10 .04.2016 (A.D.) Miresme de Arh.idei Tu ai uitat stăpâne să fii Om ce este te-ai prefăcut sub vorbe false sterpe dălți neîncetând a plânge fără de poveste îți duci o.dorul printre peregrine semne porți cântările de cețuri adâncuri de nesomn atârnă la ureche cireșe fără taine auzul ți-
POEM HIERATIC LVII-MIRESME DE ARH.IDEI de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381232_a_382561]
-
vene-mi curge sângele șuvoi Strălucesc în Luna Plină! Voi fi Selena, atrăgătoare, frumoasă Și cerul voi străbate-n carul meu de argint, În mreje tu-mi vei cădea iarăși îndrăgostit Te voi hrăni iubire, noaptea voi fi a ta stăpână! Referință Bibliografică: Dansul Lunii / Gabriela Docuță : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1923, Anul VI, 06 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gabriela Docuță : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
DANSUL LUNII de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1923 din 06 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381326_a_382655]
-
de Camelia Ardelean , publicat în Ediția nr. 2184 din 23 decembrie 2016. Adoarme universul, se scutură perdeaua, Pe cerul fără vârstă, de nori cu frunți cutate, Cu grația-i divină, domol, dansează neaua, Adusă de-anotimpul cu pletele-i buclate. Stăpână peste ghețuri, alunecă agale, Își poartă senectutea pe umerii-i, cu fală, Ascunsă de broboade și-adusă rău de șale, Pășește „îmbufnata”, pufnind câte-o rafală. Cu țurțuri la ferestre, ne-ntâmpină-ncruntată, Sub cearcăne de stele, șireată, stă la pândă, Îi
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
pe-a clipei noptieră, Mi-adun singurătatea din leagănu-i ... Citește mai mult Adoarme universul, se scutură perdeaua,Pe cerul fără vârstă, de nori cu frunți cutate,Cu grația-i divină, domol, dansează neaua,Adusă de-anotimpul cu pletele-i buclate.Stăpână peste ghețuri, alunecă agale,Își poartă senectutea pe umerii-i, cu fală,Ascunsă de broboade și-adusă rău de șale,Pășește „îmbufnata”, pufnind câte-o rafală.Cu țurțuri la ferestre, ne-ntâmpină-ncruntată,Sub cearcăne de stele, șireată, stă la pândă,Îi
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
învățat Căutăm iubirea sorbind iluziile cu mâinile goale Fumul din arșița inimii mistuite se-nalță-n rotocoale. Iubirea rupe cerul, împarte pamântu-n două Perlează ochii noștri cu boabe reci de rouă Te urcă în extaz, te-aruncă-n agonie Iubirea va fi stăpână și-n timpul ce-o să vie. Referință Bibliografică: PICĂTURI DE DRAGOSTE / Mariana Stoica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2143, Anul VI, 12 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mariana Stoica : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
PICĂTURI DE DRAGOSTE de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2143 din 12 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381345_a_382674]
-
se aruncă În adâncimile mormântului din cer... Se uită de evlavia, culeasă-n stâncă, Ucisă - n șuierat de săbii, somnifer. Ba se admite, c-ar fi lumea-ntunecată, Așa încât să- și lase strălucirea- Într-un triunghi de oaste ahtiata, Unde stăpâna e chiar ea, nenorocirea. Pogoară-n vârf de nori acei, ce văd, Cum soarele apune și răsare, Și mântuiți prin hâr, cu harul se ( deleg) Ei înșiși, tot pe ei, unde se moare. Unde, în jertfă, nuci incandescenți, De- atât
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
multă nemurire, care se aruncăîn adâncimile mormântului din cer...Se uită de evlavia, culeasă-n stâncă,Ucisă - n șuierat de săbii, somnifer.Ba se admite, c-ar fi lumea-ntunecată,Așa încât să- și lase strălucirea-Într-un triunghi de oaste ahtiata,Unde stăpâna e chiar ea, nenorocirea.Pogoară-n vârf de nori acei, ce văd,Cum soarele apune și răsare,Si mântuiți prin hâr, cu harul se ( deleg)Ei înșiși, tot pe ei, unde se moare.Unde, în jertfă, nuci incandescenți,De- atât
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
lumii uimiți la spectacolul greu, Selenar, umbrind pe clape de mister Om și petala, pașii pierduți, tu și eu, Jumătăți disparate dintr-un întreg efemer. M- am risipit cu uimire de floare În șoaptele tale, grădină a lumii, Primăvara, zeița stăpâna, din soare Din mantia cerului, din menestreli, străbunii, Am încropit, din crâmpeie de vis, O minune cu petale de carte, Balsam zilelor mele, ale tale, promis De pe- atunci, când viața- mi ținea parte... Referință Bibliografica: ÎN TRUPUL PRIMĂVERII / Dania
IN TRUPUL PRIMAVERII de DANIA BADEA în ediţia nr. 1929 din 12 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380845_a_382174]
-
de- a pururi, iedera- i că de poveste, Le- ar străjui iubirea și viața, dar divin Dar nu mai știe de poate spune clipei" este"! Așa că neclintita, versatila, iedera tot crește Și se întinde peste casă, pește sentimente, Ea singură, stăpâna peste cadru înflorește Și simte dorul mut, dezamăgirea, astăzi, desuete. Referință Bibliografica: IEDERA / Dania Badea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1937, Anul VI, 20 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Dania Badea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
IEDERA de DANIA BADEA în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380868_a_382197]
-
să nu știe nimeni dacă-i mort sau e viu să nu vadă zâmbete strâmbe și reci, săruturi silite pe fata iubita, priviri strecurate, piezișe și seci, vorbire obtuza de buze lipită să plece departe, să-și ia și durerea stăpână-n adâncu-i de trup decrepit, să pună lacăte, să-și urle tăcerea cu gura închisă, în hau tăinuit să rămână acolo până când înserarea s-o-ndura de părinte, s-o-ndura de bătrân, se închide-un capitol, se înfunda cărarea
VINE ... de DORA PASCU în ediţia nr. 2103 din 03 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380928_a_382257]