12,786 matches
-
familiară, mai intimă". O sindrofie la cel mai înalt nivel pe vremea lui Caragea degenerează, în chip aproape inevitabil, în haos balcanic. Observați, vă rog, stupida metamorfoză facială a mesenilor, precum și tipicul acces de locvacitate curajoasă, care pare a pune stăpânire, în circumstanțe sardanapalice, pe altminteri "austerii" boieri bucureșteni: Toți oaspeții ascultau pe lăutari cu mai multă sau mai puțină băgare de seamă; numai Caragea și hatmanul Cărăbuș păreau mai agitați decât toți ceilalți. Aceasta se vedea din mișcările capului, din
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
brațului. Ca aproape orice activitate mundană în Japonia, și această îndeletnicire este ridicată la rangul de artă: rafinamentul parfumurilor astfel compuse, rezonanța lor spirituală cu atmosfera, anotimpurile, natura înconjurătoare dezvăluie unui cunoscător tainele personalității creatorului, nivelul atins de acesta în stăpânirea dificilei arte, precum și subtile detalii ce codificau dorințe, emoții, stări. Și aici, ca în orice artă, desăvârșirea lui Genji devine de neatins. A descifra mesajul pe care cineva îl trimite printr-un cadou sub formă de tămâie și a răspunde
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
un occidental mai scund decât mine, mă simt bucuros, dar, în general, chiar și femeile sunt mai înalte decât mine. Aceasta nu încetează să mă uimească" (Varietăți de primăvară și eseuri londoneze). Cum ar putea imaginația liliputană să ia în stăpânire peisajul corporal urieșesc altfel decât țesând o întreagă mitologie a uimitorului corp străin amenințător, bântuit de peșteri și de munți, de prăpăstii și de bolți? Printre tinerele japoneze, circulă și astăzi povești despre colege care, făcând dragoste cu străini, au
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
măiastră se-ntrecea pe sine, concertul lucrătorilor de pe ogoare, toate trimise lui Dumnezeu ca semn de mulțumire și din suflet împlinire. Ținteam de nenumărate ori cerul albastru și tot de atâtea ori eram supărat pe fulgerul luminos care a pus stăpânire pe cer și-l brăzdează mărinimos, neînțelegând de ce. Marea albastră, calea luminoasă din fașă o urmăresc și de multe ori mă-ntrebam, de ce eu sunt un neputincios și Ea la așa mare distanță. De multe ori am călătorit alături de nori
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
5, 21 s Calea vieții parcursă cu o bucurie de a trăi, ce nu exclude suferința: dar arta de a trăi? Despre arta de a trăi sau acel savoir vivre și despre cultura vieții s-a scris enorm. Arta de stăpânire vieții rămâne o sarcină pe întreaga sa durată. Personal, încerc să iau și să înfrunt lucrurile așa cum sunt și să extrag din toate ce este mai bun. Acel take it easy totuși nu este întotdeauna soluția corectă. Cunosc situații în
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
față conflictelor, întrebărilor, provocărilor, stigmei etc, considerate a fi părți integrante ale experienței adopției. La rândul ei, interpretarea este influențată, pe de o parte, de o serie de variabile personale precum: stima de sine a copilului, capacitatea de autocontrol și stăpânire de sine, încrederea interpersonală, valorile și, în mod deosebit, de dezvoltarea cognitivă. Experiența clinică sugerează că, acei copii, cu stimă de sine scăzută, un sentiment al eficienței scăzut și un simț al controlului slab tind să evalueze negativ experiența adopției
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
-ntorc în țară, aduc cu ei numai lucrurile cele rele, căci cele bune nu se lipesc de ei. O să auzi, poate, și la noi, că cutare țăran e "socialist" și nu mai crede-n nimic; că nu se mai supune stăpânirii, care de D-zeu e rânduită spre binele nostru; că se luptă unul cu altul, spre a face pe placul străinilor //; că cei mari și bogați fură de la cei săraci, iar cei săraci o iau anapoda, fiindcă dau ascultare acelora
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
ofere argumente convingătoare și implicit nesofisticate privind lipsa de temei a ideii vehiculate de către retorica cremaționistă cum că incinerarea era o practică păgână, total opusă spiritului românesc, o practică anticreștină și, mai ales, anti ortodoxă. Or, un asemenea demers presupunea stăpânirea unei vaste culturi teologice, capacitatea de identificare a unor posibile argumente de natură teologică și nu numai, precum și, raportat la momentul reprezentat de anul 1934, un act de mare curaj. Prima parte a studiului său apărut în numărul 1 al
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
pe de-a-ntregul, spiritul de acțiune și universalitatea, așa cum poruncise Mântuitorul". Consecința imediată a fost schisma din 1054, cu și mai multe efecte negative: "De aici înainte, biserica își duce o existență a cărei demnitate lasă de dorit, subordonându-se stăpânirilor lumene și primind în schimbul câtorva grațiozități și concesiuni reciproce titlul de națională și de stat"136. Marea schimbare se petrecea odată cu secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, care afirmau un nou spirit cel științific în contradicție cu diverse
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
se-ntorc în țară, aduc cu ei numai lucrurile cele rele, căci cele bune nu se lipesc de ei. O să auzi, poate, și la noi, că cutare țăran e "socialist" și numai crede-n nimic; că nu se mai supune stăpânirii, care de D-zeu e rânduită spre binele nostru; că se luptă unul cu altul, spre a face pe placul străinilor //; că cei mari și bogați fură de la cei săraci, iar cei săraci o iau anapoda, fiindcă dau ascultare acelora
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
în cele spirituale, ajungând astfel la disidența din 1054, cu separația în biserică ortodoxă și catolică sau biserică de răsărit și cea de apus. De aici înainte, biserica își duce o existență a cărei demnitate lasă de dorit, subordonându-se stăpânirilor lumene și primind în schimbul câtorva grațiozități și concesiuni reciproce titlul de națională și de stat. Biserica Romană-catolică iarăși, deși necontenit s-a evidențiat ca o forță vie-n societate, și-a însușit toate drepturile absolutiste; iar prin faptul că adeseori
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
3-4) Cremațiunea și religia creștină. "Focul" după Sf. Scriptură (IX) Ceia ce constituie esența religiunii în general, este conștiința pe care a avut chiar de la început despre atârnarea sa față de Dumnezeu, fără de Care nu poate face nimic, cum și recunoașterea stăpânirii Sale absolute. Această conștiință, dezvoltată prin îndelungate meditațiuni asupra ființei omenești și asupra lucrurilor înconjurătoare, a condus pe om la ideea, că-n el sunt două elemente, absolut distincte: sufletul și corpul sau materia. Uluită însă de multiplele și variatele
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
niciunul din noi nu moare pentru sine. Căci dacă trăim, pentru Domnul trăim, și dacă murim pentru Domnul murim. Deci fie trăim, fie că murim, noi suntem ai Domnului. Căci Christos pentru aceasta a murit și a înviat, ca să aibă stăpânire și peste cei morți și peste cei vii" (Romani Cap. XIV 7-10) și "Dumnezeu înviază morții și cheamă lucrurile cari nu sunt, ca și cum ar fi" (Romani IV 17). (Flacăra sacră, III, 6, 1936, pp. 2-3) Cremațiunea și religia creștină. "Tradiția
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
s-a întâmplat se va întâmpla, căci nu este nimic sub soare". Iată deci că Anul Nou este ecoul foarte îndepărtat al milioanelor de ani scurși în eternitate și care ne-nfățișează miragii pentru viitorul, care nu se află-n stăpânirea noastră, ci în voința lui Dumnezeu. Anul Nou este o nouă și repetată trudă peste trudnicia noastră de toate zilele; este veriga ce leagă osteneala strămoșilor noștri de a noastră cei din prezent și îndemnul de a făuri altele pentru
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
mai radical, ontologic, ca ceva ce poate fi înfățișat și așezat acolo în fața noastră și țintuit cu privirea, ceva ce fiecare poate vedea și revedea, verifica și constata oricât de des ar pofti: numerația unei formule de laborator. Însă această stăpânire a realității de care dispunem, această modalitate de a o constrânge, de a o determina să se dezgolească în fața noastră și să se exhibeze în ea însăși așa cum este ea, să spună ea însăși că datează din secolul al XI
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
a se suferi ca suferință de sine și îndurare de sine și atâta vreme cât acest a se suferi și a se îndura pe sine înseamnă un a se încerca pe sine și astfel un a ajunge în sine, un a pune stăpânire pe sine, un a se spori pe sine și un a se bucura de sine, se întâmplă așadar și că, în auto-simțirea și auto-îndurarea sa, suferința subiectivității este în mod identic bucuria sa, cufundarea în propria ființă, uniunea și comuniunea
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
agitație imemorială și frenetică, fără origine, fără cauză și fără scop, a bio-evoluției. Spunem "s-ar părea" deoarece nu există acțiune posibilă decât în subiectivitate și prin ea, ca praxis. Doar în imanența radicală a corporeității sale originare corpul pune stăpânire și dispune de fiecare dintre puterile sale cu scopul de "a se servi de ele" atunci când o dorește. Imediat ce contenește această instalare în sine care este trăsătura oricărei puteri și oricărei acțiuni, imediat ce subiectivitatea nu-și mai împarte esența ca
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ireal în care viața nu se "reprezintă" decât pierzându-se ne este sugerat tainic de geneza transcendentală a economiei politice: deoarece în Corpropriația originară a naturii ce se actualizează într-un praxis colectiv fiecare viață are nevoie, pentru a pune stăpânire pe ceea ce îi revine din produsul global, să evalueze partea sa de muncă din munca tuturor și, astfel, să o măsoare. Când se înfăptuiește în științele umane cărora le-a dat naștere, proiectul galilean este așadar ambiguu, subordonându-se unor
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
pe sine și, astfel, să se sporească pe sine în experiența continuată de sine. Ființa originară este ființa experienței sub forma sa naturantă, este încercarea încercându-se pe sine și care, în această încercare de sine în care ea pune stăpânire și se umflă pe sine, își survine sieși, în așa fel încât această venire în sine a ființei sau istorialul său este mișcarea vieții, operația de se păzi și a se conserva și, în această încercare și în măsura în care ea este
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
pe sine, o expresie a nemulțumirii sale. Faptul că această negare a vieții provine din viața însăși constituie contradicția oricărui structuralism și este ceea ce îl exilează în absurditate. Faptul că, în ciuda acesteia, el și-a extins și își extinde încă stăpânirea în toate domeniile "gândirii" dovedește afinitatea sa profundă cu o lume care purcede ea însăși din autonegarea vieții cu lumea tehnicii și a barbariei în general. Este așadar imposibil a îndepărta problema televiziunii sub pretextul că aceasta ar reconduce la
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
familie erau stabilite în favoarea statului, apoi a bărbatului ca soț și tată. Se acreditează existența unui dublu patriarhat (M. Miroiu, 2004, capitolul „Comunismul: emanciparea prin muncă și patriarhatul de stat”, pp. 185-213). Privatul este cercetat, planificat și bine luat în stăpânire de către stat. De aceea, sub aspectul vieții lor private, oamenii nu aveau șanse de emancipare. Relațiile de putere erau impuse în conformitate cu interesul public (de pildă, prin controlul reproducerii, prin cenzura libertății de opinie, prin stabilirea unor structuri de consum casnic
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
mai puțin timp. Ea este recunoscută ca stăpână asupra obiectelor și are libertatea de a opta în ce ordine va da curs activității domestice: mai întâi curățenie, apoi spălat etc. De asemenea, în spațiul pe care îl domină, are în stăpânire și copiii, pe care îi hrănește, îi duce la școală și pe care, eventual, îi poate certa, dacă nu au fost cuminți. Toate acestea arată un tip de capcană în care femeile trăiesc: operaționalizează o arie de putere mică și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
chiar de departe și cu maxim respect, o consideram doamna mea, m-am năpustit la micii derbedei și din doi pumni și patru șuturi am pus pe fugă forțele inamice, care s-au retras În debandadă lăsându-mi terenul În stăpânire. Impulsul bătăliei - ca și dorința-mi secretă, bineînțeles - m-a purtat către caretă. Eram lângă ea când vizitiul, un nerecunoscător, după ce m-a privit dușmănos, și-a reluat treaba. Mă gândeam să mă retrag, când ochii albaștri apărură la ferestruică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
dispus să le Încalce, chiar dacă i-ar fi fost viața În joc, iar asta o știa și Guadalmedina foarte bine. Altădată, când la mijloc fusese numele lui Álvaro de la Marca, fostul soldat refuzase să-l destăinuiască unor terți, cu aceeași stăpânire de sine. În măruntul petic de lume care, În pofida unor destine atât de diferite, era a lor, a amândurora, acestea erau regulile. Iar Guadalmedina nu era nici el dispus să se abată de la ele, nici măcar pentru acel neașteptat marchiz de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
să revină acesta la atac, Alatriste lansase deja trei asalturi ca trei fulgere În direcția celuilalt, pe care violența atacului Îl descumpăni și Îl sili să dea Înapoi. Aceasta Îi fu de ajuns căpitanului ca să-și consolideze poziția cu multă stăpânire de sine, iar când rănitul la mână sări din nou la el, căpitanul lepădă cuțitul din stânga, Își apără fața cu palma deschisă și, fandând puternic, Îi vârî un cot bun de oțel În piept. Impulsul celuilalt făcu restul, Încât se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]