2,768 matches
-
Sfintei Fecioare (Sono giunta!...Madre, pietosa Vergine). Fratele Melitone se arătă profund supărat de a fi deranjat la o oră atât de matinala și îi cere vizitatorului să revină mai tarziu. Până la urmă se lasă convins să-l cheme pe Starețul Superior, predicatorul mănăstirii. Acesta mai întâi se sperie descoperind că are de a face cu o femeie, si mai ales de faptul că aceasta este Leonora de Vargas. O întreabă cine a îndreptat-o spre el și Leonora îi răspunde
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
întreabă cine a îndreptat-o spre el și Leonora îi răspunde că a fost îndrumata să vină aici de către Padre Cleto. Tânără față îl conjura să nu vadă în ea decât o penitenta. Tabloul 3. Capelă mănăstirii Madonna degli Angeli. Starețul Superior, Padre Guardiano, convoacă pe toți călugării la capelă și le cere acestora să jure, sub pedeapsă condamnării veșnice, că nu se vor apropia niciodată de adăpostul tinerei femei. În caz de maximă necesitate, Leonora va putea sună dintr-un
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
nervos și lipsit de compasiune, este de serviciu, iar mulțimea îl compară cu Padre Raffaello (Alvaro). Într-un moment de furie Fra Melitone răstoarnă cazanul cu ciorbă și agitând polonicul de supă și împărțind lovituri în dreapta și în stânga, gonește mulțimea. Starețul mănăstirii îl ceartă pentru că nu arata milă creștină față de nevoiași după care amândoi discuta despre comportarea stranie a fratelui Raffaello. Amândoi sunt de acord că asprimea vieții pe care o duce Raffaello este un semn că ispășește un păcat. Un
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Leonora iese pentru a-l blestema pe intrus. Leonora și Alvaro se regăsesc, iar Alvaro îi relatează cele întâmplate. Leonora se grăbește spre fratele ei muribund. Se aude un strigăt de moarte. Cu ultimile puteri Carlo și-a înjunghiat sora. Starețul ajunge în grabă, chemat de sunetul clopoțelului, iar Alvaro, descoperind-o pe Leonora, blestema răzbunarea lui Dumnezeu, care a adus atâta nenorocire asupra lor. Starețul îl cere să se prosterneze în fața lui Dumnezeu. Leonora îl implora și ea pe Alvaro
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
muribund. Se aude un strigăt de moarte. Cu ultimile puteri Carlo și-a înjunghiat sora. Starețul ajunge în grabă, chemat de sunetul clopoțelului, iar Alvaro, descoperind-o pe Leonora, blestema răzbunarea lui Dumnezeu, care a adus atâta nenorocire asupra lor. Starețul îl cere să se prosterneze în fața lui Dumnezeu. Leonora îl implora și ea pe Alvaro să se roage și să-și retragă blestemul, după care moare în brațele iubitului ei. Ultimile cuvinte ale Leonorei exprimă speranța de a se reîntâlni
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
long et incompris ") " d'une manière constante et incompréhensible " (Scoică/La coquille) (Villard, 2007 : 61). La formule choisie par le traducteur alourdit inutilement le texte d'arrivée. En plus, elle fait pârtie du langage de tous leș jours. Le nom " stareț ", qui désigne le supérieur d'un monastère, est traduit par " monsieur le prieur " (La mănăstire/ Au couvent) (Villard, 2008 : 83). Le choix inadéquat du registre ou des termes est observable surtout aux niveaux des images : Și-ar înflori pe buza
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
un alt D., unul care mizează pe sentimente, nu doar pe idei în conflict. După un prim act plasat într-un patriarhal Ev Mediu de convenție - acțiunea se petrece în vremea lui Petru Rareș -, aducând în scenă boieri și jupânese, stareți, răzeși, lotri, plăieși, partea a doua e o idilă (între Ioniță, nepotul domnitorului, și Anca, fiica pădurilor) plină de alinturi, emanând o poezie naivă. Din limbajul cu tentă arhaică și accent moldovenesc, autorul obține și efecte comice. Dincolo de lejerități și
DIAMANDY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286760_a_288089]
-
Rusia. Militant al revoluției de la 1848, va fi închis la Văcărești și expulzat în Transilvania. La întoarcere viețuiește la mănăstirea Băbeni de lângă Râmnicu Sărat, apoi ca egumen (1850-1854) la Sadova, în Dolj, unde reorganizează școala mănăstirii, iar din 1855, ca stareț și „rector” al Seminarului de la mănăstirea Neamț; inițiază aici un ciclu școlar complet și deschide un gimnaziu la Târgu Neamț. Unionist convins, este numit în 1859 locțiitor de episcop la Buzău, eparhie în care revine - după ce fusese câteva luni locțiitor
DIONISIE ROMANO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286790_a_288119]
-
Dar alături de erezie, datina ortodoxă este prezentă și ea la romanicii nord-danubieni, ei fiind separați de împăratul eretic, Valens (364-378). Astfel, la Tomis, avem o serie întreagă de episcopi, fideli ortodoxiei niceene. Acești numeroși și modești episcopi locali, "asemenea cu stareții din primele timpuri ale vieții noastre naționale" (Iorga), corespund chor episcopilor, "episcopi de țară" (sate), al căror rol a fost mare, nu numai în sud-est, dar și în Noricum, Raetia, Galia și Irlanda. Chorepiscopii fără reședință apar în secolul al
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
context, lexicul religios al limbii române sud-dunărene a început, poate mai timpuriu decât în stânga Dunării, să primească o serie de termeni vechi slavi (bulgari) ce desemnau aspecte ale vieții religioase creștine: vlădică (sl. vladika), popă (sl. popu), călugăr (gr. kalogeru), stareț (sl. starci), duh (sl. duhu), rai (raj), iad (sl. jadu), sfânt (sl. svetu), mucenic (muceniku), moaște (mosti), jertfă (zretva), slujbă (sluzba), molitvă (molitva), pomană (pomenati), hram (hramu), taină (tajna), smerenie (smerjenje), milă (milovati), utrenie (utro), vecernie (vecer).61 Evoluția creștinismului
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cărților de slujbă din slavonește în românește, acești termeni au fost "românizați", fiind menținuți în limba liturgică până azi. Iată lista lor: Duhul Sfânt (duh sviatâi), mucenic (muceniku), sfânt (sviati), Maica Precista (maika preacista), moaște (moști), duhovnic (duhoviniki), mirean (mireninu), stareț (stareti), sobor (săboru), țârcovnic (țrăkoviniku), vlădică (vladika-stăpân), cădelniță (kadilinița), dveră (dviri), jertfă (jrătva), odăjdii (odejda), prapur (praporu), prestol (prestoli), procovețe (pokrovu), strană (strana), troiță (trojka), maslu (maslo), molitvă (molitva), pogribanie (pogribaniie-înmormântare), prohod (prohodu), pomană (pomenu), post (postu), pravilă (pravilo), sfeștanie
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a doua jumătate a secolului al IX-lea, de către apostolii Chiril și Metodiu, a fost adusă în Bulgaria, în timpul țarului Simeon. Atât liturghia cât și întreaga terminologie privind organizarea ritualului și a ierarhiei bisericești (utrenie, vecernie, molitvă, pristol, sfânt, troiță, stareț, vlădică) s-au răspândit în nordul Dunării, printre români, sub țarii Simeon și Petru, în prima jumătate a secolului al X-lea. Limba slavă veche a fost însușită de pătura socială dominantă, boierimea, de sorginte slavă ea însăși, până la asimilarea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
steagul, strajă, voinic (voina-război). Organizarea socială și de stat: voievod, boier (boliar, sl. vechi), cneaz (în slavă, prinț-stăpân), jupan, rob (sclav). Viața bisericească, cultul și ierarhia: rai (lat. paradis), iad, utrenie, vecernie, spovedanie, împărtășanie, Maica Precista (Maica Domnului), maslu, sfânt, stareț, vlădică, blagoveștenie și multe altele. Trebuie precizat faptul capital că nimic în fonetică, morfologie și sintaxă nu este împrumutat de la slavi. Iorga, în sinteza sa, alcătuiește o listă proprie de cuvinte slave aflate în limba română, pe care o reproducem
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cel mai rău) răsturnat! Petru Rareș rătăcește pe-aici... e om înțelept și adânc... inimă mare și cu iubire de țară, apoi sângele lui e tot așa curat din vinele lui Ștefan Vodă cel Mare cât și-a Măriei Sale Ștefăniță!... Starețul cel bătrân care e la mine mi-a arătat toate hrisoavele lui Ștefan care se ating de nașterea și rubedenia adevărată a lui Rareș. Venite aceste hrisoave naintea Direptății, ele ar putea să turbure și să frământe țara. Vodă trebuie
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Alexandru avu pe fiul și urmașul său Vlad (Vlaicu, Vladislaus). A doua soție, Clara, de lege catolică, care trăi mai mult decât dânsul, îi născu două fiici, dintre care una se căsători după Strașimir, ban de Vidin, cealaltă după Simon Stareț, principe sârbesc. Vlad I Bassaraba Voievod. Vlad I Voievod (Wladislaus, Wlaiko) domnind de la 1365 până la 1374, adecă zece ani, a fost la început vasal credincios al regelui Ungariei Ludovic I și i-a dat ajutor contra turcilor, care fură bătuți
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
civilă) bordei, odaie, locuință subpământeană (unde țes femeile), casă, scheletul unei case etc. (122) ; 3. (Arhitectură ecleziastică) templu, bolta mare a bisericii : „Argea este bolta cea mare a bisericei de sub turlă, obici- nuit la mijlocul bisericei [...], locul din altar, destinat pentru stareț, și care este o scobitură boltită în zidul despre miază-zi al altarului, se numește : Argeaoa starețului” (17). Cuvântul argea este de origine traco-cimeriană și „este unul din puținele cuvinte cu prototip anteroman atestat în Antichitate” (18, p. 252) de Ephoros
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ecleziastică) templu, bolta mare a bisericii : „Argea este bolta cea mare a bisericei de sub turlă, obici- nuit la mijlocul bisericei [...], locul din altar, destinat pentru stareț, și care este o scobitură boltită în zidul despre miază-zi al altarului, se numește : Argeaoa starețului” (17). Cuvântul argea este de origine traco-cimeriană și „este unul din puținele cuvinte cu prototip anteroman atestat în Antichitate” (18, p. 252) de Ephoros (cf. Strabon, Geografia, V, 4, 5), Suidas, Ștefan Bizantinul etc. Filologii au stabilit că rom. argea
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
să-i străpungă zidul dogmatic al meditației aparente și să pătrundă până la natura fundamental laică a celor mai intime resorturi ale gândirii sale. De multe ori, îl mustra și îl conjura să se roage și el. Aloim, la adăpostul chiliei Starețului, prefera însă să răspundă de fiecare dată că este cu mintea alături de rugăciunea Abatelui către Dumnezeu și Sfântul Augustin cel Nou, dar nu îngenunchea niciodată. Se întrebase de nenumărate ori de ce stătea în umbra Abatelui și mai ales de ce nu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Se întrebase de nenumărate ori de ce stătea în umbra Abatelui și mai ales de ce nu profita de felul în care l-ar fi putut manipula. Și răspunsul care se conturase în cei aproape șase ani de când era sfetnicul personal al Starețului nu se putea referi decât cu recunoștință. Aloim fusese un copil chinuit. Prima sa amintire era aceea a unui șef de clan barbar din Câmpie care îl ținea deasupra unui cazan care clocotea, în timp ce o femeie, probabil mama lui, răsufla
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
în schimbul libertății. Fugise preț de câteva nopți și știa că, dacă nu ar fi fost primit de călugării augustinieni, ar fi murit. Iar Abația nu i-ar fi devenit casă fără sentimentul de atracție irezistibilă pe care îl simțise dinspre Stareț atunci când îl întîlnise pentru prima oară. Amestecat cu ura față de femei și cu disperarea fugii din Câmpie, sentimentul acela sfârșise prin a-l transforma în homosexualul convins care era astăzi. La început, Abatele îndurase cu stoicism frazele în care îi
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
o mână pe umărul bătrânului său prieten. ― Așa este! Dar oare, dacă tu ar trebui să fii acea conștiință, nu ești oare cam prea înfricoșat pentru ca eu să cred că lucrurile decurg exact așa cum a plănuit Sfântul Augustin cel Nou? Starețul știa că Aloim are dreptate și își dori să poată să împartă cu cineva povara pe care o purtaseră pe umeri ceilalți cincizeci și nouă de înaintași. Tânărul din fața lui nu era defel potrivit însă pentru asta și, pentru un
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
ți-a spus același lucru. ― Așa este. Dar în instrucțiunile mele nu a fost niciodată vorba să vii însoțită. Mai ales de el! De altfel, nu știu dacă asta nu e chiar strict... ― Ascultă, poponar nenorocit! Am să intru la Stareț și discuția asta o să înceteze înainte să ne ducă pe amândoi la pierzanie! Du-te și trezește-l fiindcă altfel... Maria se opri gâfâind. ― Altfel ce? Rim făcu un pas lateral și își încrucișa brațele peste piept, zâmbind ușor. După
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
dăm seama ce se întîmplă, spuse Abatele. ― Înseamnă că e periculos, că trebuie... ― N-aș zice. Eu cred mai degrabă că îndemînarea lui în a ucide oameni este o slăbiciune. Rim își miji ochii. ― Cum așa, Sfinția Ta? Fu rândul Starețului să zîmbească: ― Pentru că, dacă mai ucizi vreun frate de-al nostru, o să consider gestul tău ca o agresiune a Curții imperiale împotriva Abației și... ― Și o să declanșezi un bombardament orbital asupra mănăstirii ăsteia, fiindcă supușii tăi mă provoacă mereu. Și
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
fi întîlnit cu Maria altfel decât cu un scop pe care numai Tu poți să-l întrevezi. Maria mai avea o soră geamănă și identică din punct de vedere genetic, fiindcă erau amândouă clonele primei fiice a Prea Fericitului Bogumil, starețul care condusese mănăstirea cu două generații în urmă. Maria originală murise în cea mai sălbatică dintre șarjele barbarilor din ultimele trei sute de ani. Tatăl său decisese că trebuie să o readucă la viață și atunci apăruse primul cuplu de Marii
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Universului cunoscut și, de aceea, primul edict al lui Radoslav fusese interdicția folosirii ei în alte scopuri decât acela al maturării populației de clone. Timpurile se schimbau însă. Dacă Imperiul își trimisese arma sa cea mai de temut, un quint, Starețul era convins că și Abația avea dreptul de a folosi loviturile sale cel mai puternice. Femeia pe care o salvase Rim de la moarte avea să se întoarcă în Satul de Clone, pentru că Stin era într-o perioadă în care trebuia
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]