11,425 matches
-
atunci maistrul acela, Căreală, neverosimil de mare cum era, se topea Încetul cu Încetul, până redevenea avortonul bine cunoscut care Îi Învăța pe ei, viitorul patriei, cum se face un făraș; redevenea cerșetorul de nu se știe ce la picioarele statuii care glorifica un țăran sălbatic, sătul de atâta cerșit. — Vasile, ce ai, bă?! Trezește-te, l-a auzit În stânga pe Cristian. Ești bine? Unde naiba ai plecat? — Unde să plec, Cristiane? Nu am plecat nicăieri, ți s-a părut. — Nu
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
a mai șoptit Vasile și s-a dat un pas Înapoi. O să mă nenorocești tu pe mine, Vasile, a zis Într-un târziu Căreală, plin de amărăciune. — Te-ai nenorocit singur, domnule. A mai privit câteva secunde cu scârbă oribila statuie, după care a luat-o Încetișor spre magazinul universal „Dacia“. — Nu-l aștepți pe Siboiu? a strigat Căreală În urma lui. — Nu. Cristian Siboiu nu există, pe cine să aștept? Un gând Însă Îi tot trecea prin minte, malițios, care Îl
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
și privirea ei e foarte caldă, și gura ei zâmbește și se deschide arătând o mulțime de dinți albi și gura ei spune bună seara. Și n-are nici un neg pe nas. Trec câteva secunde, în care rămâne ca o statuie. Nu știe ce zâmbet să folosească, pentru că mintea i s-a oprit în loc. Era programat la o cu totul altă viteză. Își dă seama că zâmbește tâmp. Și imediat, devine conștient de felul în care arată cu zâmbetul ăla tâmp
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
lăsat pe o parte, scenariul idiot din mâna lui a căzut pe podea, și acum doarme adânc, în timp ce ochii lui sunt mult prea treji. Mașina s-a oprit la un milimetru de genunchii lui. Iar el stă fix, ca o statuie. Cu mâinile pe lângă corp. Totul e complet încremenit. Doar Cavanosa plutește peste tot ce există. Imens ca un continent și ușor ca o boare. Motorul mașinii nu scoate nici măcar un zumzet slab. E clar. O astfel de mașină nu poate
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
doamna Bulbuc,scriitorul Alexandru Vlahuță tronează în mijlocul naturii: „Iubire e-n rază de soare\ Și farmec în a codrului fanfară\Și visuri dulci în liniștea de seara\In cer și pe pământ e sărbătoare.” Pe o alee paralelă se află statuia compozitorului George Enescu.Poetul Valentin Roșca descrie acordurile viorii sale:”Pietrificată muzică solară\In orgi și violine de sidef...”. De la Casa de Cultură,”poetul tihnei provinciale”,George Tutoveanu, „la care și cerul gurii e albastru”, ne invita la cenaclurile „Academiei
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
în mijlocul orașului, încadrat solemn de două orfelinate, cu bănci pe care se descalță bătrâni cu mădulare ruinate. Băbuțele oftează cu năduf, spre seară se-aud împerecheri în stuf. Tot acolo, clanul lui Păpădie racketează vânzătorii de vată de zahăr printre statui de nimfe pe care voi să le perpetui. — Eu zic, îi spuneam... eu zic... că ce e între noi e o treabă așa și pe dincolo. A râs carnasier, cu capul dat pe spate, limba vibrând șerpește. — Am o colecție
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
pe ceafă, frică?, asta să fie oare, frică?, de ce, de o glumă proastă cu actorași de duzină? -, iar eu, amice, am să accept toate laudele, precum un artist celebru pregătit să urineze pe toți și pe toate de la înălțimea propriei statui, ia-ți chiar acum adio (A-D-I-O) de la realitate și intră direct în alta, de-abia acum vei lua adevăratul contact cu ea, până aici a fost doar preambulul, Evul Mediu ți se pune la dispoziție, tu nu trebuie decât să
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
era de așteptat, niște politicieni corupți puneau băieții răi pe urmele sale, iar o cântăreață de muzică country îi cădea în brațe exact în clipa în care nu știa dacă să lase baltă toată ancheta sau să se cațere pe Statuia Libertății și să anunțe public că vine Sfârșitul. O aiureală literară lăudată pe copertă de niște ziare cu nume și tiraje impresionante. Reclama, sufletul comerțului, vii cu banul și ăștia laudă până și calendarul de perete. Turistul bănuia, deja, că
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
caracteristică și fiecare pornise pe un alt drum, nemarcat, către destinații diferite, chiar dacă Eugen se retrăsese la un moment dat din propria viață, învins de o prea mare sete care-i subjugase, fatal, ficatul, chiar dacă Petrișor era acum departe, admirând Statuia Libertății de la geamul biroului, chinuit de gândul că trebuie să inventeze marele soft, chiar dacă nu mai știa nimic despre Ionel și se gândea deseori că doarme în continuare cu un roman science-fiction sub pernă, visând atacurile furibunde ale fremenilor impetuoși
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
astfel de neînțelegere ne vindecă deseori copiii noștri când ne aplică aceeași măsură. Caracterul este fața pe care o arătăm semenilor o bună bucată de timp (în principiu toată viața); e ca o reificare a noastră, în cadrul căreia transformarea în "statuie" (ce ar indica permanența, consistența noastră) ar fi de dorit. Această față nu poate fi acoperită de o mască; deci, nici "machiată". Ceea ce ar însemna că este "frumusețe rezistentă în timp în afara oricăror artificii". De aici poate și sintagma "frumusețe
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
vezi și pe alții suferind de aceeași boală. E și ceva magic aici, legat de speranța inconștientă a diluării bolii, a răului care te afectează. Idealul de în-sine sub care ni se constituie trecutul îl vedem deseori sub chipul unei statui. O formă contemporană de nemurire: prin statuia noastră. Utilizarea cotidiană a limbajului creează structuri (să le numim structurile cotidianității) ce opun rezistență la abordările metafizice. Această rezistență este vizibilă îndeobște în dificultățile cu care accedem la un text filosofic, la
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
boală. E și ceva magic aici, legat de speranța inconștientă a diluării bolii, a răului care te afectează. Idealul de în-sine sub care ni se constituie trecutul îl vedem deseori sub chipul unei statui. O formă contemporană de nemurire: prin statuia noastră. Utilizarea cotidiană a limbajului creează structuri (să le numim structurile cotidianității) ce opun rezistență la abordările metafizice. Această rezistență este vizibilă îndeobște în dificultățile cu care accedem la un text filosofic, la deschiderea către un alt mod de-a
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
an și făceau fructe zemoase și dulci, ba un măr bătrân făcea mere de aur.Și grădina era Împrejmuită cu gard verde format din arbuști rari cu frunza lungă și creață, iar În mijlocul ei era o fântînă arteziana Împrejmuită cu statui din marmură albă. Dar mândria cea mai mare a grădinii era o pasăre micuță și neagră care Îi cânta mereu Împăratului așa de vesel, că Îi umplea sufletul de bucurie.Împăratul și pasărea lui cea veselă deveniseră atât de apropiați
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
de la apartament. Să vă însoțesc. Nu, mulțumesc. Ieșiți pe ușa aceasta, coborâți în parc, apoi pe aleea din stânga, la parter. Își luă micul bagaj, coborî câteva trepte și intră într-un mic parc. Aleile erau strălucitor de albe, străjuite de statui, nimfe, satiri, fauni și, în mijloc, trona o fântână arteziană cu pești exotici. Porni pe aleea din stânga și, la primul pas, auzi scrâșnind pietricelele aleii. Se uită mai atent și observă că sunt fărâme de marmoră albă. La al doilea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
al marmorei. Aici nu poate să intre nici un hoț, gândi. Mai ales că și zidurile sunt înalte. Doar catapultat! Când ajunse la ușă, se întoarse și privi parcul cu aleile lui strălucitoare, la capătul cărora străjuia un brad impunător. Si statuile astea, parcă aș fi intrat într-un parc de acum un secol! Se întoarse, băgă cheia în ușa transparentă de sus până jos, cu rama metalică. Împinse și intră. Ușa se închise automat în urma lui și imediat, în partea stângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
pe lângă portar, acesta îi spuse: Cu aceeași cheie puteți intra direct în dormitor. Dacă aveți nevoie, menajera vă va aduce dimineața micul dejun. Nu trebuie să vă deranjați, are cheile ei. Mulțumesc. Traversă pe aleea din dreapta a parcului, trecu pe lângă statui și intră pe terasă. Puse pe măsuța de răchită cumpărăturile, își așeză picioarele pe celălalt fotoliu și privi bradul din capătul parcului. Parcă fusese sădit special acolo, pentru a fi admirat! Totul era bine gândit, își zise. Mângâind brațul fotoliului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
să devină insuportabil. Sâmbătă și duminică am plănuit, cu Beatrice și Mihai, o excursie la Barbizon... În august, la Bayreuth... Ce emoții am, ce va fi cu mine, sunt pierdută. ...Bayreuth, ne-am reîntâlnit. Stăteam față în față ca două statui care nu-și pot întinde mâinile, să se îmbrățișeze. Și câte aveam să-i spun... ...La sfârșit de august, Beatrice și Mihai vor pleca, pentru o scurtă vacanță, la București. Când se întorc, aș vrea să plec și eu. ...Plec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
că acea combină muzicală era a lui Mihai. Că el se așezase cu ceva timp în urmă să asculte CD-uri. Abia acum își dădea seama că nu era așa. Un semn de întrebare îi ridicase și grădina, cu aleile, statuile și statuetele. Toate de o frumusețe stranie sau poate numai lui i se părea... Poate pentru altcineva ar fi fost doar eleganță și frumusețe. Și chiar dormitorul, în simplitatea lui, te mișca. Nu era nimic să-l umanizeze, un pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
dat, chinuit de un coșmar. Citise în tinerețe o nuvelă stranie, de Prosper Mérimée. Se chema "Venus din Islle". Era povestea unui tânăr care juca, într-o dimineață, tenis cu un prieten, într-un parc, pe un teren înconjurat de statui. Prins de joc, și-a dat seama că îl stingherește, în mânuirea rachetei, inelul de logodnă. Îl scoase și îl puse pe degetul unei statui, o Veneră de bronz. După terminarea partidei, dori să-și recupereze inelul, dar, spre surpriza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
într-o dimineață, tenis cu un prieten, într-un parc, pe un teren înconjurat de statui. Prins de joc, și-a dat seama că îl stingherește, în mânuirea rachetei, inelul de logodnă. Îl scoase și îl puse pe degetul unei statui, o Veneră de bronz. După terminarea partidei, dori să-și recupereze inelul, dar, spre surpriza sa, inelarul statuii era îndoit și nu lăsa inelul să iasă. Amână pentru a doua zi recuperarea inelului. Peste noapte, cei ai casei auziră pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
joc, și-a dat seama că îl stingherește, în mânuirea rachetei, inelul de logodnă. Îl scoase și îl puse pe degetul unei statui, o Veneră de bronz. După terminarea partidei, dori să-și recupereze inelul, dar, spre surpriza sa, inelarul statuii era îndoit și nu lăsa inelul să iasă. Amână pentru a doua zi recuperarea inelului. Peste noapte, cei ai casei auziră pași grei urcând treptele spre dormitorul tânărului, care dimineață fu găsit fără suflare. Petrecuse noaptea cu logodnica de bronz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
auziră pași grei urcând treptele spre dormitorul tânărului, care dimineață fu găsit fără suflare. Petrecuse noaptea cu logodnica de bronz, care, la răsăritul zilei, își reluase locul pe soclul din parc, lăsând inelul lângă pernă! Visul lui era aidoma nuvelei, statuia aducea cu Clotilde, parcul era Cișmigiul, iar inelul era... inelul cu ametist! A doua zi o porni hotărât, prin Paris, pe urmele lui Clotilde. Cele trei luni erau pe sfârșite și își aminti că își pusese în gând, de la plecarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
prima oară în acest loc în 1804... La Muzeul alăturat, sute și sute de exponate, cel care îi atrăsese atenția fiind armăsarul alb al Împăratului, așteptând, împăiat, o vadră de jeratic, ca să-l readucă la viață. În curtea complexului erau statui, tunuri... Își aminti că, la Revoluția din 1789, o parte din aceste tunuri au fost luate de revoluționari ce au tras în zidurile Bastiliei din vecinătate. Ieși buimac la aer, luând-o spre Arc, încet și puțin dus pe gânduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Ovații, aplauze, flori, flori, flori... În pauză, Mihai cu Beatrice au venit la noi, au fost conduși în loja oficială, Mihai îmbrățișat și felicitat de autorități și, cu permisiunea acestora, am fost și noi prezentați "Familia mea". Parcă eram niște statui, nu ne venea a crede când am dat mâna cu ei. Am fost și noi felicitați pentru tot ce-am făcut și ce i-am dăruit "maestrului" și, emoționați, ne-am retras protocolar. Cu Mihai și Beatrice am trecut drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
construit după schițele dictate după moarte, de Iulia, tatălui. Castelul e înțesat de simboluri și de magie în scări și coloane se repetă cifrele trei și șapte, ferestrele sunt duble viață și moarte... La etaj, în turn, străjuit de o statuie a lui Isus care plânge, tatăl Iuliei intra în comunicare cu fiica sa, ce pătrundea în încăpere printr-o gaură îngustă din perete. S-ar fi păstrat peste 100 de note transcrise de Hasdeu, la dictarea Iuliei, printr-un "medium
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]