2,655 matches
-
doi bărbați Îl ținură cât Îi tăie cineva coada. Apoi Începu s-o fluture-n aer și un puști i-o smulse și fugi cu ea. L-am văzut la cafenea după ce totul s-a terminat. Era foarte mic de statură, cu o față măslinie, destul de beat, și zicea că, În definitiv, nu-i ca și cum i s-ar fi Întâmplat pentru prima oară. Nu-s un toreador prea bun. În afara sezonului Peduzzi se-mbătă destul de tare din cele patru lire pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
doar călărind. Se pierde cam un kilogram la fiecare cursă. Da’ bătrânu’ meu era cam sleit și atunci nu-și putea menține greutatea fără alergătură. Îmi aduc aminte că eram odată la San Siro și Regoli, un macaronar mic de statură care alerga pentru Buzoni, a ieșit din padoc după ce se cântărise și, lovindu-și cizmele cu cravașa se Îndrepta spre bar ca să bea ceva rece. Și taică-miu, care se cântărise și el și ieșise cu șaua sub braț, roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
gambetă și un pardesiu negru cu două rânduri de nasturi. Avea fața mică și albă și buzele strânse. La gât avea un fular de mătase și purta mănuși. — Mie dă-mi ouă cu bacon, spuse celălalt. Era cam de aceeași statură cu Al. Nu semănau la față, dar erau Îmbrăcați ca doi gemeni. Amândoi purtau pardesiurile alea cam strâmte. Stăteau aplecați În față, cu coatele pe tejghea. De băut ce-aveți? — Bere argintie, bevo, bere de ghimbir. Da, dar vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
din zbor Înainte să-și strângă aripile și să se prăvălească În desiș. Imaginându-și că vânează prepelițe așa cum Îl Învățase tatăl său, Nick Începu să se gândească al el. Primul lucru care-i venea mereu În minte erau ochii. Statura Înaltă, mișcările rapide, umerii largi, nasul coroiat, vulturesc, barba care-i acoperea bărbia mică, la astea nu se gândea niciodată - Întotdeauna ochii. Erau cumva protejați de sprâncene - erau adânciți sub ele, de parcă ar fi fost vorba de un sistem conceput
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
formă lucrurile „strâmbe“. Din tinerețe era rău de gură, probabil de aceea a schimbat de două ori școala generală și liceul de trei ori. Deși e fiul unui fabricant de sake din Kyūshū, dar nu bea deloc sake. Mic de statură, slab, dar bine făcut, e foarte sigur pe el atunci când vorbește. Memoria sa e înspăimântător de bună. „Nu e cam dubios că vă amintiți atât de clar, până și cele mai mici detalii?“ - îl suspectau polițistii care investigau cazul. Acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
asortată. E foarte spilcuit și nu are nici un accesoriu inutil. Prima impresie pe care ți-o lasă e aceea a unui om de știință briliant. Cu toate astea, nu are deloc aerul acela distant de tocilar. E încă tânăr, de statură medie, nici prea gras, nici prea slab și rumen la față. Manierat, prezintă o încredre „sănătoasă“. Nu e prea vorbăreț, nu deviază de la subiect și își alege cu grijă cuvintele. Am discutat doar o oră și jumătate, însă mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
unul monoton. Domnul Utsumi e trecut de șaizeci de ani, dar pare mult mai tânăr. „Oricât de mult mănânc, nu mă îngraș.“ E suplu. Nu face gesturi nelalocul lor și nici nu vorbește fără sens. Ca toți oamenii mici de statură și slabi din lumea asta, mi-a lăsat și el impresia că este prompt, foarte independent și cam încăpățânat. În timpul studenției era alergător la 10 000 de metri. În școala generală a căștigat la maratonul de la Onomichi, prefectura Hiroshima. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
intrare se află o vitrină de sticlă în care sunt aranjate exemplare din reviste cunoscute. E mult mai distractiv să scoată reviste, pentru că sunt diferite la fiecare număr, decât să facă aceleași cutii la nesfârșit. Îl înțeleg. E mic de statură, slăbuț, sprinten. Pare „un tată sârguincios“. Oricât de mult mănâncă, nu se îngrașă. Acum nu mai aleargă, dar înainte, timp de douăzeci de ani, făcea jogging zilnic. A participat adesea la maratonul din zonă. A câștigat de mai multe ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
tot ce-i puneam în față cu zâmbetul pe buze. Nu se îngrășa. Așa era organismul lui. După căsătorie chiar mai slăbise. Avea 1,65 m înălțime și 50 kg. Datorită faptului că schia, era destul de musculos. Era mic de statură și eu făceam glume pe seama aceasta: «O să zică lumea că nu-ți dau să mănânci.» Amândoi ne doream copii. Trei. Deoarece am fost singură la părinți, îmi doream mulți copii. Am fost extrem de încântată atunci când am aflat că sunt însărcinată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
cărările lui. El Îmi va zidi iarăși cetatea, și va da drumul prinșilor Mei de război, fără preț de răscumpărare și fără daruri", zice Domnul oștirilor. 14. "Așa vorbește Domnul: "Cîștigurile Egiptului și negoțul Etiopiei și ale Sabeenilor, oameni de statură înaltă, vor trece la tine și vor fi ale tale. Popoarele acestea vor merge după tine, vor trece înlănțuite, se vor închina înaintea ta, și-ți vor zice rugîndu-te: Numai la tine se află Dumnezeu, și nu este alt Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
veche a acestui port balcanic, cu străduțele sale pietruite și întortocheate, pline de cafenele, băi turcești și prăvălii, e imposibil să nu-l vezi strecurându-se pe lângă ziduri și să nu-ți atragă, pentru câteva clipe, atenția. E mic de statură, mereu corect îmbrăcat, purtând chiar și-n toiul verii un costum bleumarin de postav, lavalieră și melon. Chipul blajin și destins nu-i trădează vârsta. își face simțită prezența fie prin bocănitul blacheurilor pe piatra cubică a pavajului, fie prin
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
în fața comunității, ca să ne dăm seama cui îi era adresată depeșa. De multe ori se iscau certuri mari și încăierări, mai ales când era vorba de vreo moștenire sau ceva de genul ăsta... Când am mai crescut, am considerat că staturii și caracterului meu li se potrivește mai bine numele de Filip. Și așa am rămas. Numirea unui copil e o mare problemă încă nerezolvată în lume. Ce părere aveți?... Părinții numesc copilul în mod arbitrar, fără să-i cunoască firea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
al birjei. L-ai mai văzut pe grec? întrebă muscalul, fără să-și întoarcă fața imberbă. Niciodată, răspunse sec Filip. Gerul se înmuiase și nu mai era frig. Vălătuci mari de ceață secreții nocturne ale lagunei înfășurau molatec birja, decupând statura masivă a scapetelui Nikolai, drapată într-o robă de catifea vișinie. Șoldurile lui prea mari și efeminate, care se legănau în ritmul monoton al trapului, se continuau fără talie cu bustul și umerii prea mici. Urma apoi o ceafă groasă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
lungimi reflexiv intelectualiste, impresionantă în simplitatea ei măreață. O dramă filozofică pe tema dreptului la sinucidere. Bătrânul Filip a renunțat de mult la meseria lui de avocat și lucrează ca un simplu comisionar. Duce flori și mesaje. "E mic de statură, mereu corect îmbrăcat, purtând chiar și în toiul verii un costum bleumarin de postav, lavalieră și melon. Chipul blajin nu-i reflectă vârsta. își face simțită prezența fie prin bocănitul blacheurilor pe piatra cubică a pavajului, fie prin mirosul înțepător
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
doar, romanul avu prilejul să constate că, în pofida anilor ce trecuseră de când îl văzuse ultima oară, nu se schimbase prea mult: barba lungă, cârlionțată, și părul, ce amintea de un blond foarte deschis, erau acum albite ici și colo, iar statura sa înaltă și robustă luase puțin în greutate. în rest, căpetenia burgundă părea a fi în plină formă. Totul pe chipul său exprima curaj și hotărâre, iar în ochi îi strălucea lumina unei inteligențe ascuțite. Era un om impunător, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
glasuri se ridicară, cerând cu insistență același lucru. încet, Canzianus coborî cele câteva trepte și veni în mijlocul mulțimii, trecând cu privirea, a cărei ascuțime nu-i slăbise cu vârsta, peste chipurile celor care îl înconjurau. îl urma fratele Gomerius, cu statura sa impunătoare, iar în spatele acestuia veneau Simplicius și toți ceilalți călugări. La trecerea abatelui, oamenii îngenuncheau, atingându-i cu degetele hainele, într-un sărut de devoțiune. Femeile își întindeau spre el copiii, invocând binecuvântarea sa, implorând protecția sa; de la toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în acea frază nu mi-e greu să citesc... nu nega! - din nou mâna sa se ridică poruncitoare, pentru a preîntâmpina un previzibil protest - nu mi-e greu să citesc, îți spuneam, un reproș la adresa mea. Sebastianus îl depășea la statură cu cel puțin trei degete, însă nu și în prestanța fizicului, căci Etius, în ciuda celor cincizeci de ani ai săi, nu era doar un bărbat cu aspect plăcut și viril, cu trăsături hotărâte pe chip și cu părul încă des
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
la viețile voastre. Iar voi, se întoarse brusc spre câțiva dintre ai săi, dați-l jos pe neghiobul ăla. în scurtă vreme o să trebuiască să ne spună multe. Ținându-l pe după gât pe fostul călugăr, pe care îl depășea în statură cu mai mult de o palmă, se îndreptă cu el printre ruine și își făcu loc printre bagauzi, intrând astfel în marele careu de iarbă ce probabil fusese peristilul villa-ei. Sebastianus și ceilalți se ținură după ei împreună cu Eucheirius, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
întâmpla decât... — Domina! Ridică-te, domina! Simți o mână întinzându-se prin întuneric către ea, ca să o ajute să se ridice. O apucă și se ridică prompt, dar cu totul confuză. Omul era unul dintre milițienii lui Cilonus. Era de statură medie, dar bine legat, pe la douăzeci și trei-douăzeci și patru de ani, cu chipul puternic, de țăran. într-o clipă, apucând-o cu forță de braț, o examină cu o privire rapidă, de parcă ar fi vrut să se convingă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pernă pe el. Deși afară era deja zi, singura fereastră stătea încă închisă, iar camera era luminată numai de lumânările unui candelabru cu două brațe. în lumina aceea gălbuie, trăsăturile sculptate ale episcopului apăreau și mai pronunțate. Anianus era de statură medie, slab și puțin încovoiat de vârstă. Purta o tunică din lână, simplă și lungă, cu mâneci largi și fără centură, iar în picioare era încălțat cu sandale simple de casă. Trăsăturile sale păreau ascuțite, înconjurate de o barbă blondie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pe picioare, își potrivi centura pe pântecele ușor proeminent, își scărpină barba cârlionțată, trăgând cu ochiul împrejur pe sub sprâncenele stufoase și, în sfârșit, vorbi: — Eudoxiu e un om ca și ceilalți și, în aparență, nu are nimic special: e de statură medie, puțin chelit pe la tâmple, robust, fără să fie un atlet; își rade barba regulat și poartă de obicei părul scurt, dar asta, firește, nu contează prea mult, fiindcă ar fi putut să-l lase să crească. Eu cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
final, însă, un bărbat cu fizic impunător, care, sprijinit cu ambele mâini de zid, scruta atent câmpia, le îngădui să se apropie. Bărbatul acela era Sangiban. 15 înfățișarea căpeteniei alanilor îl descumpăni pe Sebastianus. Se afla în fața unui bărbat de statură mai înaltă decât media, cu semne clare de obezitate, dar care părea mai tânăr decât vârsta pe care o avea - după toate aparențele, în jur de patruzeci. Avea capul mare și chipul palid, cu obrajii puțin căzuți și bine rași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-le privirea, Balamber văzu ieșind din întuneric cei doi principi, fiecare însoțit de suita sa. Hunul și gepidul erau de rase diferite și totuși, în anumite puncte, se asemănau mult. Amândoi, deși erau trecuți de cincizeci de ani, erau de statură modestă, pe care însă o compensau printr-o înfățișare și o ținută autoritare. în privirile amândurora se citeau viclenie și o cumplită cruzime. Ardarich era uscățiv, cu un profil ascuțit, de vulpe, cu păr blondiu, mustăți lungi și ochi azurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
în ultimul rând. Cea mai însemnată dintre căpeteniile aliate era Theodoric, atât pentru stirpea sa neîndoielnic de rang, cât și pentru că vizigoții săi reprezentau ei singuri aproape jumătate din întreaga armată. Se afla alături de Etius, pe care îl depășea în statură cu mai bine de o palmă, și îl avea cu sine pe fiul său Thorismund, puțin peste douăzeci de ani, cu trăsături mai puțin aspre decât ale sale, dar cu aceeași atitudine hotărâtă. De cealaltă parte a mesei stătea Chilperic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
regiunii, delimitată la apus de cursul râului Aubis iar la răsărit, de acela mai șerpuit al Marnei. în mijlocul generalilor, al regilor și al căpeteniilor barbare, figura lui Etius se distingea nu atât prin prestanța fizică - cu siguranță prezentă, cu toată statura sa prin nimic deosebită - ori prin splendoarea armurii sau a veșmintelor - cunoștea bine cât era de important să impună respectul în raporturile cu barbarii - cât mai ales prin magnetismul său natural ce emana din întreaga sa personală. Ca întotdeauna, părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]