1,939 matches
-
Lumea se desface. Întrebarea fatală este: Se poate trăi fără Dumnezeu? Capitolul 5 HOLOTROPICE 5.1. Templul Templele antice erau adevărate orașe ale cunoașterii; unele orașe actuale celebre sunt adevărate temple ale cunoașterii, cu valori numerice codificate, cu aliniamentele geomagnetice, stelare, cu gematria aplicată ș.a. Ele au fost proiectate în consonanță deplină cu legile naturii, în armonie cu geografia și cosmosul, cu corespon dențele dintre acestea. Numerele au fost instrumentele prin care aceste corespondențe au fost evaluate și transmise peste generații
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
varsă în abisul Universului întunecat. Într-un braț al acestei galaxii spiralate, se ascunde secretul înfăptuirii unui miracol. Moartea violentă a unei stele masive a făcut posibilă nașterea acestui mister. Din restul materiei explodate s-au luat cărămizi de praf stelar, zidindu-se Soarele și planetele care gravitează în jurul lui. Fulgerând bezna, Pământul și-a făcut apariția ca o minge de foc. Alcătuită din rocă lichidă și metal încins, sfera s-a învârtit continuu până s-a răcit la suprafață, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
o Înverșunare antiiudaică, Apelles face din Însuși Îngerul Răului (praeses mali) Spiritul Înșelător ce apare ca Dumnezeu În Vechiul Testament și la iudeo-creștini. În conformitate cu doctrina curentă a vehiculului astral al sufletului 76, Apelles socotea trupul lui Cristos alcătuit din pure elemente stelare. Apelles și-a trimis la Roma, În misiune, profetesa pe nume Filomena, ale cărei revelații le aprecia atît de mult, Încît le-a notat Într-o scriere a sa intitulată Phaneroseis 77. Apelles a continuat să predice marcionismul Într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
luceafăr; lumina; luminoasă; macrocosmos; melancolie; minunat; minunată; mistic; mistică; moarte; mor; muncă; natură; neliniște; noapte de vară; norocoasă; nostalgie; oaie; odihnă; opus; plîns; poezie; privat; protecție; pustiu; rachetă; reflectare; romantică; romanță; sacou; săptămîni; scară; scăpare; scundă; Selene; seninătate; singurătate; somn; stelar; strălucită; sus; trece timpul; urlet; veghează; viață; vise; vîrcolaci; zahăr; zglobie (1); 790/169/69/100/0 lung: scurt(151); drum(124); păr(76); mare(53); mult(22); departe(16); înalt (13); fir(12); infinit(12); imens(11); greu(10
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
vieții, Luceafărul a fost considerat fratele mai mare al Soarelui.139 În spațiul românesc, există obiceiul ca, în cele trei zile de Crăciun, să se umble cu "steaua" , cu 6, 8 sau 12 colțuri. Steaua era purtată de așa-numiții "stelari", "colindari", "colindători" sau "crai" care vesteau Nașterea Domnului.140 În Bucovina se umblă cu steaua sau cu luceafărul, pentru a sfinți gospodăriile: " Sculați, domnilor, sculați, / Că vă vin colindători / Noaptea pe la cântători. / Noi în casă vom ura, / Pe Domnul l-
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
fastuoase "din toga unui Gulliver". Poetul vine cu un univers parnasian, cu elemente exotice, cu imagini rare lotca japoneză este de argint, profilul este o pecete de ceară, sonetele aeriene s-au scris pe vânt, miresele de zăpadă au vălul stelar, răsăritul lor este sonor și ele iradiază în gong, aripile nălucite se sparg în soare. În sonetele și pastelurile marine, muzica este barbiană: dionisiacă, înflăcărată, solară, dar și cu fierberi lăuntrice. Când cele două laturi ale poeziei se întâlnesc într-
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
nu vor fi niciodată de acord cu o căsătorie ce încalcă legile castei. Oficiază apoi o logodnă mistică, adresânduse cerului, pădurii și, mai ales, pământuluimumă. Jurământul de dragoste și fidelitate al eroinei, rostit în marginea unor simbolice lacuri, sub lumina stelară, este o tulburătoare „nuntă în cer“. Allan e învăluit de magia ritualului, trăind o emoție dincolo de fire, hotărât să se convertească la hinduism, spre a nu o pierde pe Maitreyi. Idila este însă descoperită printro indiscreție a lui Chabu, sora
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
S. Bratu Elian la Editura Bruno Mondadori (2006, 100 pagini) sub titlu de Gli occhi di Beatrice. Com'era davvero il mondo di Dante? Atunci când privim cerul înstelat de deasupra noastră, spune autorul, noi nu vedem prezentul, ci trecutul situațiilor stelare la care ne uităm, orice privire în adâncul cerului este de fapt o privire aruncată în trecut și anume, cu cât mai departe ne uităm în spațiu, cu atât pătrundem mai la început spre începutul timpului. La rigoare, limita de
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
o veche dramă populară de origine creștină reprezentînd nașterea lui Hristos, jucată la țară, În perioada Crăciunului, de către flăcăi costumați ( DEX ). Seara, În ajunul Crăciunului, atît cei cu steaua cît și cei cu vicleiul Începeau colindul din casă În casă. Stelarii Își anunțau prezența cu ,, Steaua de la Răsărit ”, iar cei cu vicleiul cu ,, În orașul Veflaem ” . Exemplificăm cu, conținutul stelelor : ,, Steaua despre răsărita strălucește Sfînta naștere a lui Hristos mărturisește Căci Hristos cel prea puternic Astă seară ni s-a născut
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
puțin devenind fidelă unei secte. Eroul celest suferă deci un botez in imensa cristelniță care este marea. Trecînd de proba acvatică, fiind acum domolit, potolit și avînd unul din Însemnele consacrării poate să se Înfățișeze fetei. Marea a spălat caracterul stelar. Apa are atributele nopții, ale golului, al căldurii, al feminității. Marea mai simbolizează legănarea, este doica, este liniștea. Lamartine spunea: „apa ne poartă, ne leagănă, ne adoarme, apa ne-o restituie pe mama”. Scufundarea În mare este și pentru a
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
intrauterin, un spațiu genitrix, cald, umed În care să poată procreea. Este spațiul belșugului În opoziție cu cel astral, amorf, fără finalitate ... sterpului i se opune la nivelul simbolismului imaginar umedul ... centrul care este reprezentat de ungher se opune vastității stelare, cosmosului. Pajul Îi propune fetei o „noțiune de centru” care integrează rapid elementul masculin cu cel feminin. Centrul conține infrastructuri obstetricale și ginecologice, centrul este buricul, omphalosul care se opune descentralizării oferită de Hyperion. Procesul de intimizare a eroinei se
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
fată, o ființă supusă unei constrîngeri. Operînd cu acești termeni simbolici și În interiorul poemei Luceafărul vom Întîlni elemente care vin În sprijinul afirmațiilor noastre. Suntem de acord să recunoaștem că poema este structurată pe două nivele: unul terestru și unul stelar, ceresc. Nivelul terestru ne oferă destule elemente care pot veni În sprijinul teoriei noastre. Eroina se află plasată compozițional În „nigredo”, În partea Întunecată a athanorului imaginativ. Ea „este luna Între stele”, se află În „umbra negrului castel”, “În umbra
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
consumată cristic prin mandat și atunci Îi refuză fiului răzvrătit descensiunea. Tatăl știe că josul dezamăgește Întotdeauna pe plerontici și pe esențializații numinoși. Pentru că daca i-ar fi permis acea descensus ad inferos care este pămîntul blestemat de la Adam prințul stelar ar fi repetat angoasa unui alt erou damnat prin iubire ar fi cîntat și el aria perdantului „je suis le tenebreux, le veuf, l-inconsole, le prince a la Tour abolie, ma seule Etoile este morte, et mon luth constelle porte
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
Toate descrierile Îl Însumează unui erou teurgic, malefic. Hiperion se transformă la sfîrșitul poemei În Hyperidon despiciens cel care disprețuiește. Rămîne păstrătorul stelelor albe. În opoziție stă pajul care are o natură fericită, makaria physis. El este adevăratul dușman al stelarului. Avînd o natură primordială, fiind archeogonal, el, luceafărul este și aporhetos, tainic, ascuns, nerevelat. Logosul său avea putere numai de sus În jos. El nu a Înțeles vorbele prototatălui tan lațan, can lacan, zer șama, poruncă peste poruncă, rînduială peste
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
pe râu/ târfă a poeților romantici" din Zeii ficși. După cum atribuirea unei condiții de paria genial și adresarea la persoana întâia plural amintește inevitabil de Noaptea geniului Dimitrie Stelaru: "te întreb cine suntem noi Daniel Corbu stăpân/ peste care popoare stelare/ și cărei încrâncenări vom plăti astă-seară tribut?". Sau: "Ce-am ajuns noi, Daniel Corbu?/ Biet călător prin bărăcile visului" etc. În fine, trebuie menționată poza predilectă de insurgent, definit în primul rând de voința de a cuceri, nu doar redute
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în hlamida albă a îngerului, descoperă "un manuscris intangibil" în cripta de taină, unde participă la un bizar ritual nupțial, vegheat de șarpele Phylon (Taina a șaptezeci și cincea sau despre cripta de taină), pătrunde, "prin cosmicul praf, prin praful stelar, o, prin praful stelar/.../ în acest labirint al atlasului cosmic" sau, alături de iubită, devine umbră (intertextul eminescian este, și aici, evident) pentru a călători "în necunoscute sfere/ cu umbra-ncătușată în recile mistere" (Taina a cincizeci și patra sau despre călătoria
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
îngerului, descoperă "un manuscris intangibil" în cripta de taină, unde participă la un bizar ritual nupțial, vegheat de șarpele Phylon (Taina a șaptezeci și cincea sau despre cripta de taină), pătrunde, "prin cosmicul praf, prin praful stelar, o, prin praful stelar/.../ în acest labirint al atlasului cosmic" sau, alături de iubită, devine umbră (intertextul eminescian este, și aici, evident) pentru a călători "în necunoscute sfere/ cu umbra-ncătușată în recile mistere" (Taina a cincizeci și patra sau despre călătoria printre sfere) etc. Sperând
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
a terestrului. În mai multe rânduri, feminitatea este asociată, blagian, luminii, așadar vieții și cunoașterii ("Pe-aprinse palisade te zdrențuie lumina" sau "Ascunde-ncet lumina-n căușul palmei tale/ Cât iarba din privire va da în spic tăcut/ Absente răni stelare nu-ți fie piedestale/ Abia sosit sfârșitul devine, în grabă, început"). În fine, bărbatul se jertfește, fără preget, pe altarul animei, văzute în termeni aproape mistici: Pe trupul tău de tânără femeie / Emoții tari precum parfumuri rare/ Se-aprind ușor
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Azi, romburi, cuburi, s'au retras/ orânduindu-se în sfere./ Cel mai senin din Labirintul Cerului/ e-acum. Sus, știu, e Podul Curcubeu/ iubindu-ne în cele Șapte Serpentine/ prin care ai urcat din tihna scoicilor,/ tu, perla, mnemocăruța clipelor stelare.// Azi, norii ovoizi, galbene cuburi/ s-au retras orânduindu-se în sfere./ Primește-ți puterea, adâncă blândețe/ și coboară gândul adânc" (Vindecare în nor). Frecvența textuală a acestei imagistici matematice ne indică faptul că Liviu Pendefunda poate fi citit și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
unde inplozia de candoare și ludic echilibrează încărcătura de solemnitate inerentă acestui tip de comunicare poetică: "Dulce Domn/ copil din somn/ gând deschis,/ copil din vis,/ gând curat,/ copil de-mpărat,/ pe tron de aur,/ pe frunte cu laur;/ rugă stelară,/ la pragul de seară,/ de mamă, de tată,/ de ochii de fată,/ de ziua de mâine,/ de abur de pâine,/ de stropul de soare,/ de-alin și iertare..." Stanțe-le deturnează spectaculos semnul major al liricii lui Dumitru Spătaru, înspre
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
să ne vadă tot blocul? tot cartierul? tot orașul? sigur că da. sigur că da. sigur că da. la naștere sîntem ca niște farfurii întinse, în supa cărora plutesc pîlpîitoare o mie și una de simțuri, iar printre ele simțul stelar. nu durează însă mult pînă cînd, sub tirania surîsului părintesc, farfuria începe să-și adune aripile deasupra și peste simțurile nepămîntene se așterne umbra. pentru că nu dezvoltăm pentru ele organe le pierdem și primul care se stinge e simțul stelar
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/8860_a_10185]
-
stelar. nu durează însă mult pînă cînd, sub tirania surîsului părintesc, farfuria începe să-și adune aripile deasupra și peste simțurile nepămîntene se așterne umbra. pentru că nu dezvoltăm pentru ele organe le pierdem și primul care se stinge e simțul stelar, cel mai fragil dintre toate. da, farfuria s-a închis acum ca un chiup dintre cele ce-n vechime se aflau la mare căutare. și apoi vine vorbirea cu marile ei limitări și chiupul își strînge și mai mult gura
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/8860_a_10185]
-
a tradiției este de competența științelor sociale teoretice, opuse teoriei conspiraționiste a societății, care este o versiune de teism, de credință în zei. Într-adevăr, ieri (19 (b)), ca și astăzi, conspirațiile sunt active. Una recentă este "stargate" sau Poarta Stelară, susținută de Conspirația celor Nouă, în spatele căreia stau agenții de informații care întrețin isteria sfârșitului lumii, divizarea societății, o nouă ordine mondială a bigoților, lipsa de apreciere a ceea ce este feminin. (19 (a), pp. 295-301) În Epilogul cărții lor, comentând
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
societății, o nouă ordine mondială a bigoților, lipsa de apreciere a ceea ce este feminin. (19 (a), pp. 295-301) În Epilogul cărții lor, comentând cartea elvețianului J. Narby despre șarpele cosmic ADN-ul, autorii propun acceptarea "cunoașterii șamanice" ca "adevărata poartă stelară". Prin ea s-ar realiza o a treia cale de cunoaștere, pe lângă cunoașterea logico-experimentală și cunoașterea de la altcineva. Este cunoașterea contactului mintal cu surse non-umane, dintr-o altă dimensiune. Ea are ca suport ADN-ul și extras de nufăr albastru
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Oedip, el rămâne exterior șaradei atât timp cât nu se poate sustrage propriului traseu destinal care-i condiționează fiecare mișcare. Umanitatea, așa cum ne-o prezintă Klimt, este aruncată într-un abis al lipsei de cunoaștere din care se detașează pe lângă figura Sfinxului stelar și o altă figură aflată la marginea de jos a tabloului și care figurează în catalog cu titlul, Das Wissen. Cu excepția sfinxului somnolent ca imagine a unei exteriorități suficiente și indiscernabile, Das Wissen este singura figură frontală care ne privește
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]